‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
duminică, 12 mai, 2024
15.5 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleRelația dintre furnici și afide – cum primele cresc colonii perfecte de afide

Relația dintre furnici și afide – cum primele cresc colonii perfecte de afide

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

În natură, insectele adesea „se împrietenesc” în cel mai imprevizibil mod. Acest lucru s-a întâmplat cu furnicile și afidele. Oamenii sunt obișnuiți să trateze furnicile ca pe insecte utile mediului.

Furnicile ca apărători ai plantelor: furnicile au nevoie de proteine pe care le obțin prin prădarea mai multor artropode, inclusiv dăunători ai plantelor. Acest lucru le face aliați importanți în controlul biologic al dăunătorilor prin reducerea populațiilor de dăunători și a daunelor la culturi.

Furnicile ca dăunători indirecti: furnicile au, de asemenea, nevoie de zaharuri, pe care le obțin din roua de miere a dăunătorilor majori ai plantelor, cum ar fi afidele, păduchi țestoși și păduchele de San José.

Furnicile protejează acești dăunători de prădători și parazitoizi (de exemplu de buburuze) în schimbul la roua de miere, ceea ce duce la creșterea populațiilor de afide și a daunelor la plante.

Afidele sunt incluse în categoria dăunătorilor care provoacă daune mari plantelor de cultură, fiind și un vector important al răspândirii virusurilor la plante.

Cele două specii au reușit să creeze o relație „perfectă” și să devină aproape de neînvins datorită acesteia. Simbioza creată la furnici și afide, în general constă în faptul că furnicile răspândesc afidele pe toată plantă, le protejează, iar un astfel de truc a fost inventat pentru a obține o sursă constantă de hrană.

‹ adv ›

Cum se întâmplă asta?

  • Afidele se hrănesc cu seva plantelor, procesând proteine ​​secretă o soluție dulce, inutilă pentru ele.
  • Furnicile transportă afidele mici la lăstari și frunze fragede.
  • Apoi insectele active „mulg” afidele, obținând mierea dulce pentru hrană.

Dacă vi se pare amuzant cuvântul „mulg”, acesta vine din cauza asocierilor multiple. Multe specii de afide s-au obișnuit cu patronii lor – furnicile. Prin urmare, afidele nu elimină produsul final pe frunze, ci așteaptă ca furnica să vină în fugă, iar prin unele semnale cu antenele făcute de acestea afidele oferă o porție dulce de „roua de miere”.

Furnicile nu uită de afide, protejându-le de inamici, deoarece sunt mult mai mari decât afidele, așa că își pot permite să transporte femelele fără aripi în locuri diferite.

După câteva zile, colonia crește. Fiecare femelă produce până la o sută de indivizi pe zi. Furnicile pot conta pe o aprovizionare continuă cu hrană dulce. „Fabrica de cofetărie” trebuie păzită, iar furnicile războinice vin în apărare.

‹ adv ›

Un lucru și mai interesant, este faptul că furnicile s-au învățat să controleze populațiile de afide în raportul favorabil pentru ele. Un grup de oameni de știință japonezi a descoperit, că furnicile tind a menține un anumit raport de afide de diferite culori.

Furnicile sunt adesea comparate cu păstorii, iar afidele sunt numite „vaci pentru furnici”. Un nou studiu publicat în jurnalul Scientific Reports arată, că furnicilor le pasă de ce culoare sunt „vacile” în turma lor.

Eisuke Hasegawa, Saori Watanabe și colegii lor studiază relația dintre furnicile Lasius japonicus și afidele Macrosiphoniella yomogicola. Această specie de afide are două forme de culoare: roșu și verde.

În coloniile independente de afide care trăiesc fără sprijinul furnicilor, forma roșie se reproduce mai repede și, ca urmare, afidele roșii predomină asupra celor verzi.

Dar, după cum au arătat cercetările lui Hasegawa și echipei sale, furnicile preferă gustul de miere secretat de afidele verzi.

Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că furnicile apără cel mai puternic coloniile unde 65% dintre afide sunt verzi și 35% sunt roșii.

Experimente recente au fost dedicate comparării dezvoltării afidelor în prezența furnicilor și fără. După cum era de așteptat, de obicei, predomina forma roșie, dar când furnicile au apărut în colonie, afidele verzi au început să se înmulțească mai repede, iar după un timp s-a stabilit un raport de 65% verzi la 35% roșii.

Acest lucru a fost confirmat de observarea afidelor în natură. Populațiile cu predominanța formei verzi au fost întotdeauna în grija furnicilor.

Rămâne neclar ceva. Dacă furnicile preferă „mierea” afidelor verzi, pe care le îngrijesc, păzesc, iar de cele roșii nu se îngrijesc deloc, de ce, totuși, le păstrează, nu le distrug?

Autorii lucrării sugerează, că afidele roșii oferă alte beneficii, de exemplu, pot suprima dezvoltarea mugurilor inferiori la plantele gazdă.

Acest lucru, spun oamenii de știință, permite populației de afide să se hrănească cu o plantă pentru o perioadă mai lungă de timp.

Cum își protejează furnicile „turma”?

De îndată ce insectele sau păsările periculoase se apropie de locația coloniei, furnicile încep să alerge, grăbindu-se să-și salveze afidele. Aceasta putem observa în orice grădină. Dacă furnicile au devenit active, înseamnă că simt, că afidele sunt în pericol.

O furnică puternică și încăpățânată intră în adevărate lupte cu sirfidele, buburuzele, păianjeni prădători, care reprezintă o amenințare pentru coloniile de afide.

Păsările nu au timp să ciugulească insectele de pe frunze, dacă lângă pom se află un furnicar. „Apărătoarele” se mișcă de-a lungul ramurilor mult mai repede, salvându-și sursa de hrană.

În momentul pericolului, furnica reușește să scoată afida de pe plantă, să o apuce în fălcile ei și să o ascundă într-un loc sigur. Afida încearcă s-o ajute pe furnică, strângându-și picioarele în timpul retragerii.

Ouăle de afide și femelele pot petrece iarna în furnicarul cald, unde sunt complet în siguranță. Odată cu primele raze de soare de primăvară, furnicile își scot comorile pentru aerisire. Apoi le duc înapoi, păstrând viitoarea „turmă” până când apar frunzele pretabile pentru hrănire.

De îndată ce apare posibilitatea de reproducere, furnicile apucă afidele și le așază pe plante potrivite. Furnicile sunt atât de obișnuite să aibă în apropiere afide care dau roua de miere, încât chiar le iau cu ele în timpul permutărilor.

Datorită sprijinului reciproc, este destul de dificil să eliminați afidele din culturi. Prin urmare, trebuie să scăpați de furnici și să vă gândiți la aceea, cum să întrerupeți această cooperare strânsă.

Măsuri de control

Studiul simbiozei insectelor în natură duce la concluzia eronată, că populația dăunătorilor crește doar datorită furnicilor. Diferite tipuri de afide fac o treabă grozavă pe cont propriu. Primăvara, femelele fără aripi sunt ocupate cu reproducerea, iar la mijlocul verii apar coloniile cu aripi.

Ele ajută familia să supraviețuiască prin permutarea pe plante tinere, suculente. Afidele și ouăle lor pot hiberna sub scoarța pomilor sau în desișurile uscate de ierburi pentru a-și începe activitățile în primăvară.

Prin urmare, este necesar să luptați împotriva afidelor, punând pentru furnici o barieră în drumul lor către „roua de miere” pe care o obțin.

O modalitate simplă este să atașați capcane cu bandă lipicioasă la trunchiurile pomilor. Furnicile se lipesc de bandă și accesul la vârfurile suculente e stopat.

Focarele de afide, care au apărut în condiții de grădină, pot fi spălate cu apă, iar restul sunt îndepărtate manual. Este ușor să efectuați o astfel de procedură pe pomii și arbuștii de talie mică.

Puteți face furnicile să părăsească grădina cu ajutorul plantelor vecine, al căror miros nu este tolerat de insecte. Menta, vetricea, pătrunjelul, muștarul, valeriana, gălbenelele, care sunt semănate de-a lungul perimetrului parcelelor creează disconfort furnicilor.

Pentru a nu distruge reprezentanții utili ai faunei și pentru a nu perturba echilibrul natural, în condiții de grădină, se recomandă:

  • Săpați furnicarul și transferați-l într-un loc mai îndepărtat, iar în găurile rămase puneți o cârpă ce miroase a gaz;
  • Umbriți locul de reședință al insectelor și ele înșiși părăsesc locuința;
  • Folosiți ierburi aromatice, usturoi, așezându-le pe potecile furnicilor;
  • Plantați plante „respingătoare” pentru furnici în jurul pomilor;
  • Pulverizați plantele cu infuzii de pelin, tutun, coajă de ceapă, mentă, ardei iute, gălbenele, lavandă;
  • Creați o barieră de apă prin așezarea în jurul trunchiului pomului a unei anvelope uzate, în care turnați apă;
  • Ungeți jos trunchiul pomului cu ulei vegetal, furnicile nu se vor urca;
  • Presărați cărările furnicilor cu cenușă, sare, scorțișoară, făină de oase, tutun.

Dacă nu vor avea furnicarul pe aproape, furnicile puține aduc o mulțime de beneficii mediului natural. Dacă distrugeți afidele ca sursă de hrană pentru furnici, acestea vor părăsi cu siguranță locul.

Combaterea afidelor

Printre produsele mai puțin dăunătoare ce pot fi utilizate pentru controlul afidelor se numără piretrina ( de ex. Spruzit utilizat în norme diferite la hectar) – substanțe cu efect insecticid obținute din florile diferitelor soiuri de crizanteme.

O altă substanță ecologică eficientă în controlul afidelor sunt sărurile de potasiu ai acizilor grași C7-C20 (Flipper), utilizate în controlul afidelor la căpșune și legume.

La pomi, în perioada de repaus, este utilizat uleiul de parafină pentru reducerea rezervei de insecte nocive, inclusiv unele specii de afide (de ex. Ovipron Top).

Un piretroid sintetic eficient în controlul afidelor este esfenvalerat (de ex. Sumi Alpha).

În majoritatea cazurilor, sunt utilizate insecticide pe bază de acetamiprid, deltametrin, lambda-cihalotrin, flonicamid, tau-fluvalinat pentru tratamente contra afidelor și altor specii de insecte dăunătoare.

Detalii despre Afidele sau păduchii de plante – tratamente la legume și pomi.

‹ adv ›

Advertoriale

‹ adv ›
‹ adv ›

2 Comentarii

    • Bună ziua, vă mulțumim pentru aceste cuvinte frumoase. Ne bucurăm nespus că împărtășiți aceeași pasiune de a explora viața insectelor.
      Să aveți o zi liniștită.

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›