Iurie Tarai este militar de profesie și ideea de a se apuca de agricultură i-a venit acum câțiva ani, când a înțeles că este, poate, singurul domeniu în care merită să investești. Chiar dacă, afirmă el, prima recoltă de afine o va putea cântări abia în 2019. Până atunci, va trebui să aibă grijă de plantația sădită la hotarele dintre Nisporeni și Strășeni, unde deține 30 ha de terenuri. Drept că pomușoarele capricioase, dar atât de benefice pentru sănătatea noastră, s-au înșirat doar pe 10 ha. Un fel de testare, ne povestește Iurie, care mai susține că solul nostru nu permite cultivarea acestor mici „mărgele” brumate naturale, totuși, s-a hotărât să riște.
A venit americanul să îi dea sfaturi
Inițial, s-a adresat la USAID după sfat și consultanță și cei de la organizație i-au sugerat să planteze anume afine, dat fiind că e plină țara de mere și piersici, care, în curând, vor ajunge să coste bănuți și agricultorii vor fi puși în situația că nu își vor putea recupera nici măcar banii investiți în livezi. Pentru a crește și a da roade, pomii mici de afine au nevoie de un sol special, ele preferându-l pe cel acid, cu un pH de maxim 4,5. „Am mers prin toată Europa și am analizat bine cultivarea acestui produs. Pe solurile noastre, mi-am zis atunci, e imposibil să pot crește, dar, la indicația USAID, americanul Richard Dale a efectuat o vizită și mi-a povestit pe îndelete anumite secrete, ca afinele să se adapteze și la solul nostru. Rich mi-a deschis cărțile și mi-a spus că, în SUA, există un know-how care permite cultivarea afinelor pe diferite soluri. Primul lucru pe care a trebuit să-l fac a fost să caut un anume tip de sol, care să respecte anumite criterii”, ne povestește Iurie. După care, în 2013, americanul i-a înșirat și indicațiile agrotehnice, pe care urma să le efectueze și să le respecte întru totul. Și toate astea – cu un an înainte de a planta viitoarea livadă. Puieții i-a procurat din Polonia și sunt certificați pentru piața europeană. L-au costat suficient de scump și dacă cei de la piețele noastre le vând contra unui cost mic, atunci, spune specialistul, trișează.
Până la culesul și gustatul pomușoarelor dulci-acrișoare, a trebuit să instaleze și un sistem special de irigare. Anul acesta, continuă Iurie, americanul Rich a sosit din nou în R. Moldova, când puieții erau deja în floare. Acest lucru are loc de la începutul lunii iulie până la jumătatea lunii august, iar Rich le-a sugerat să rupă toate florile și să nu lase pomii să rodească din primul an. „Pentru a-i pregăti de intrarea pe rod, e bine să nu îi încărcăm chiar din primul an. Am lăsat zece copăcei, ca să gustăm din munca noastră. Fiecare arbust a dat, în medie, câte 0, 5-0,8 kg și gustul variază în funcție de soi – de la dulce-acrișor la acru de-a binelea. Eu am plantat patru soiuri”, mai spune Iurie.
Va începe cu piața internă
Piață de desfacere? Ehei, au și venit și nemți, și olandezi, gata să semneze contracte pentru marfă, dar vorba e că abia în 2019 se va putea discuta despre export. Deocamdată, pomușoarele din supermarketuri sunt de import și costă în jur de 60 lei/kg. Și Iurie își dorește, inițial, să se lanseze cu acest produs unic pe piața internă, după care, când afacerea, la care vor fi angajate 20 de persoane, inclusiv membrii familiei sale, va prospera și va ocupa cele 30 ha de pământ, s-ar putea să bucure și stomacurile europenilor.
Tot atunci, adică peste câțiva ani, Iurie planifică să instaleze și un frigider imens, și să construiască o mini-fabrică de prelucrare a pomușoarelor. Va produce din planta capricioasă, care suportă bine și căldura, și gerul, dar care iarna are nevoie de îngrijiri speciale (și el va folosi rumegușul adunat din pădurile din jur), magiun, gemuri și chiar prăjituri cu această cireșică albăstrie.
Sursa: Evzmd.md
Comentarii