Rapița de toamnă necesită o îngrijire corespunzătoare începând de la pregătirea terenului și până la întreținerea culturii, astfel încât riscurile de afectare a recoltei ce pot apărea pe parcursul vegetației să fie reduse la minim.
Campania de semănat a rapiței este în toi, cultura a devenit destul de populară în rândul fermierilor, inclusiv datorită faptului că rapița este un premergător bun din punct de vedere că:
- eliberează rapid terenul;
- contribuie la formarea structurii solului;
- reduce riscul eroziunii solului și eoliene;
- contribuie la reducerea rezervei de buruieni în sol;
- într-un asolament elaborat corect, reduce incidența dezvoltării putregaiului rădăcinilor la cereale.
În continuare, vorbim despre cele mai frecvent întâlnite greșeli la semănatul rapiței de toamnă:
1. Alegerea premergătorului
O cultură premergătoare bună pentru rapiță este aceea care eliberează terenul până la sfârșitul lunii iulie, lucru necesar pentru a reuși pregătirea solului. Un alt factor important este evitarea culturilor ce au boli comune cu rapița.
Astfel, rapița se cultivă, de obicei, după cerealele păioase, considerate a fi bune premergătoare. Nu este recomandată cultivarea repetată a rapiței pe același teren, dar și cultivarea acesteia după lucernă sau floarea-soarelui.
Citiți și despre 10 Recomandări la întocmirea asolamentelor în condiţiile schimbărilor climatice.
2. Pregătirea necalitativă a solului pentru cultura de rapiță
Plantele răsărite neuniform din cauza unui sol nepregătit, cele ce au depășit faza optimă sau sunt subdezvoltate, nu vor ierna corespunzător.
Timpul disponibil pentru a realiza lucrările este destul de redus, de aceea este importantă recoltarea rapidă a premergătorului, realizarea arăturii (sistem convențional) sau a lucrărilor minime imediat după recoltare pentru a prinde perioada cu condiții bune.
Arătura după cereale păioase este recomandat a fi realizată la adâncimea de 18-20 cm, urmărind evitarea scoaterii bulgărilor pentru a evita problemele la semănat, unde semințele de dimensiuni mici necesită o pregătire bună a patului germinativ.
După aceasta se realizează lucrări cu combinatorul sau grapa pentru o bună pregătire a solului.
Dacă lucrările sunt realizate mai târziu, este recomandată realizarea unei tăvălugiri înainte de semănat pentru a semăna uniform la adâncimea setată.
Tăvălugirea este o lucrare utilă în toamnele secetoase pentru a asigura un contact mai bun al semințelor cu solul.
V-ar putea plăcea și articolul despre Gărgărița semințelor crucifere – un dăunător important în cultura de rapiță.
3. Încorporarea necalitativă a paielor, resturilor culturii premergătoare
Distribuirea uniformă a paielor are un efect pozitiv asupra culturilor. Cu cât distribuirea paielor este realizată mai calitativ, fără benzi cu paie aglomerate, cu atât și răsărirea plantelor este mai uniformă.
Plantulele de rapiță nimerind în banda formată din paie, de obicei, se alungesc, se dezvoltă neuniform.
Paiele consumă mai mult azot și umiditate pentru descompunere. Acest lucru ar trebui luat în calcul. Pentru mineralizarea azotului, în funcție de activitatea biotică a solului, este necesar aproximativ 1 kg de azot la 100 kg/ha paie. Respectiv, pentru descompunerea a circa 5 tone de paie, sunt necesare 50 kg de azot, 30-40 de kg din acestea vor fi asigurate din îngrășăminte.
O tonă de paie, într-un sol lucrat convențional, trebuie încorporată la 1,5-2 cm, astfel 5 tone la circa 8-10 cm adâncime. În condiții de vreme uscată, discuirea la 6-8 cm asigură încorporarea paielor, păstrarea umidității și distrugerea capilarelor.
În cazul tehnologiei No-till, este foarte importantă încorporarea calitativă a seminței în intervalul dintre rânduri, unde nu sunt resturi. În timpul mineralizării reziduurilor se eliberează acizi carboxilici, care sunt otrăvitori pentru semințele de rapiță. Pentru semințele cu forță de germinare redusă și imunitate scăzută, acești acizi pot provoca pieirea.
4. Nerespectarea termenului de semănat
Rapița se seamănă cu 95-110 zile înainte de debutul perioadei de îngheț, în funcție de hibrizii aleși și caracteristicile din teren, adică în a II-a – a III-a decadă a lunii august.
5. Depășirea densității plantelor
O cultură prea densă iernează slab, iar primăvara înfrățește prost. Tulpinile sunt subțiri, se pot pătuli. Norma recomandată la hibrizi: 40 până la 60 buc/m², soiuri: 80–100 buc/m² (în medie, se urmărește obținerea unei densități de 45-50 de plante m² după iernat).
6. Încorporarea prea adâncă a semințelor de rapiță în sol
Adâncimea optimă la care trebuie semănată rapița este de 2-3 cm. În cazul nerespectării acesteia, plantele răsar mai greu, coletul este întins, șansele de iernare sunt reduse.
7. Administrarea excesivă a îngrășămintelor cu azot toamna
Acest lucru duce la creșterea excesivă a plantelor. Tulpinile sunt fragile, iar plantele iernează prost. Majoritatea experților recomandă de a evita administrarea azotului din toamnă.
Pentru mineralizarea resturilor vegetale de la cultura anterioară, poate fi aplicat azot pe miriște (în medie, se recomandă 5-25 kg/ha, norma se determină în funcție de cantitatea de resturi vegetale rămase după premergător și care necesită a fi descompuse).
Dacă plantele au ieșit slab dezvoltate din iarnă, prima fertilizare cu azot se face în martie (temperatura de 5°C), în doza de circa 50-60 kg azot/ha. Următoarea este recomandată la un interval după 2-3 săptămâni.
Important! Chiar dacă aplicarea azotului pe soluri înghețate sau cu zăpadă este populară, cantitatea de azot levigată în acest caz este foarte mare.
Detalii despre Fertilizarea rapiței de toamnă. Norme, perioade recomandate în acest articol.
Pentru o iernare bună plantele de rapiță trebuie să aibă 8-10 frunze, 8-12 mm diametrul coletului, punctul de creștere în secțiune nu mai mult de 2 cm, rădăcina principală 20 cm.
Comentarii