Deși, în ultimii ani suprafețe de viță de vie irigate se măresc, principala problemă pe care o văd experții este faptul că viticultorii se avântă să instaleze sisteme de irigare fără a avea cunoștințe despre avantajele și dezavantajele acestuia.
Sergiu Tutovan, doctor în științe agricole, susține că erorile comise de producători atunci când aleg și instalează sistemul de irigare îi costă prea scump și, în multe cazuri, în loc să aducă beneficii, produc daune majore atât pentru plantație, cât și pentru sol.
„Prima recomandare pentru viticultorii care au decis să instaleze sisteme de irigare ar fi ca să efectueze analiza apei, pentru a vedea calitatea și gradul general de mineralizare. Limita de mineralizare pentru apa utilizată în irigare este de 1g/litru. Un alt parametru, care este la fel de important, se referă la componența sărurilor din apă. Prezența clorului în sol este dăunătoare, mai ales dacă vorbim de vița de vie. Ionii de natriu, magneziu sunt microelemente care, dacă sunt în exces, dăunează, adică blochează alte elemente care sunt necesare pentru vița de vie. Până la urmă, dacă sunt în cantități mari dăunează și nici nu permit asimilarea altor elemente care sunt strict necesare pentru dezvoltarea culturii”, a explicat Sergiu Tutovan.
Totodată, expertul recomandă producătorilor să se informeze și să cunoască care este diferența dintre irigarea soiurilor de struguri pentru vin și soiurilor de masă.
„Până la urmă este responsabilitatea fiecărui viticultor să decidă tipul de irigare care este mai avantajos pentru plantația sa. Există 2 tipuri de sisteme de irigare: aerian și subteran. Picurătorile simple se pot utiliza doar în cazul în care vorbim despre o plantație înființată pe un teren plan, ideal. Rolul picurătorilor este să distribuie cantitatea necesară de apă uniform la fiecare unitate de pe suprafață. Majoritatea plantațiilor, totuși, sunt înființate pe terenuri în pantă și în acest caz, este recomandat ca să se instaleze picurători cu compensator, care asigură distribuirea uniformă a apei pentru toate plantele”.
În cazul instalării irigării un rol determinant îl are și tipul de plantație.
„Dacă vorbim despre plantațiile de tip spalier vertical, nu putem instala irigarea la mijlocul rândului, pentru că este imposibil să o fixezi. În acest caz, se instalează o sârmă specială în cadrul rândului la circa 60-80 de cm deasupra solului și se fixează furtunurile. Dacă vorbim despre sistemul Pergola, este cu mult mai simplu de amplasat, deoarece avem sistemul de susținere și acolo se fixează furtunile pentru irigare. În plantațiile mature este important ca irigarea să se realizeze la mijlocul rândului, deoarece rădăcinile lucrătoare sunt situate acolo. În cazul plantațiilor tinere, rădăcinile lucrătoare se află lângă butuc”, a mai adăugat Sergiu Tutovan.
Cele două tipuri de irigare se deosebesc prin:
„Irigarea aeriană are avantajele sale cum ar fi faptul că putem vedea unde apar deficiențe sau diferite probleme de funcționare, dar este supusă mai mult la factorii externi, printre care radiația, chiar dacă este constituită din materiale destul de rezistente. Irigarea subterană face economie de apă, deoarece apa se duce nemijlocit în regiunea rădăcinii. Sistemul de irigare subteran are un dezavantaj și anume că este instalat la mijlocul rândului, dar planta tânără încă nu are rădăcinile dezvoltate până la acea distanță. Ele ajung la mijlocul rândului în anul 5-6 de vegetație. Totodată, sistemul de irigare subteran este un pic mai scump, dar producătorul își răscumpără cheltuielile din mai multe considerente, inclusiv din economia de apă care se face, durata de exploatare. La sfârșitul sezonului, indiferent de sistem, se realizează spălarea conductelor cu o soluție specială, în dependență de sărurile care se regăsesc în apă”.
Expertul a recomandat realizarea irigării în plantațiile multianuale în două etape: toamna târziu și primăvara devreme, pentru a completa rezervele din sol.
„Plantele se alimentează din contul umidității acumulate iarna și toamna. Când vorbim de norme atunci avem în vedere 800/1000 de tone la ha. Irigațiile la vița de vie trebuie încheiate atunci când strugurii intră în pârgă, pentru că foarte puțini struguri merg direct la consum. Cei mai mulți totuși sunt depozitați pentru păstrare. Strugurii care sunt irigați până nemijlocit în pragul culesului nu se păstrează bine. Producătorii de peste hotare irigă până la cules, dar diferență constă în faptul că ei consumă imediat acești struguri. Recomandarea mea este să învățăm de la producătorii străini, dar, totodată, să adaptăm sfaturile conform condițiilor din câmp. Problema principală este că foarte mulți producători s-au avântat să instaleze și să irige plantațiile fără măcar să aibă cunoștințe generale la acest subiect. Sunt de acord că totul se învață și ei învață din propriile greșeli, dar comit erori care îi costă scump, inclusiv aduc daune solului”.
Sergiu Tutovan a mai spus că, viticultori de la noi trebuie să înțeleagă că struguri de masă calitativi fără irigare nu pot fi crescuți. În paralel, irigarea cu orice preț tot nu este valabilă.
Comentarii