FOTO: bonnieplants.com

Cererea mare și prețul piperat îi fac pe mulți grădinari să-și îndrepte atenția spre cultura căpșunului. Mai jos vă puteți familiariza cu cele mai eficiente și răspândite soiuri de căpșună.

În general, soiurile de căpșuni se împart în trei categorii majore:

  1. soiuri de zi scurtă sau neremontante;
  2. soiuri cu fructificare continuă sau remontante;
  3. soiuri indiferente la lungimea zilei  sau semi-remontante.

Soiurile de zi scurtă fructifică un sigur sezon pe an și dau o recoltă timpurie, de regulă la sfârșitul primăverii (mai – iunie), însă doar pentru câteva săptămâni. Într-o zonă cu climă caldă se poate întâmpla ca acestea să fructifice încă o dată sau de două ori, numai că recolta va fi considerabil mai mică.

Populare sunt și soiurile remontante. Acestea înfloresc din primăvară și până în toamnă, dar produc un număr redus de stoloni. O situație similară urmărim și în cazul soiurilor indiferente la lungimea zilei. În general, ultimele două tipuri de soiuri produc fructe mai mici decât cele neremontante, în schimb se dezvoltă bine în condiții de climat rece și nu încetează să rodească chiar și dacă înghețurile au venit pe neașteptate.

Ca să nu aveți neplăceri ulterior ar fi bine să vă informați din timp despre caracteristicele soiului de căpșună pe care doriți să îl plantați.

Căpșunile Regina Elisabeta a II-a

Una din varietățile de căpșună preferate de grădinari este Regina Elisabeta a II-a datorită fructelor mari și rezistenței la transport. Este un soi remontant, deci rodește pe tot parcursul sezonului cald, iar fructele mășcate sunt pe placul cumpărătorilor. Prima recoltă se obține în iunie, a doua în iulie și a treia la finele lui august. Dacă vremea îi priește soiul rodește până în octombrie, dar fructele coapte aproape de toamnă sunt mai puțin delicioase ca cele timpurii. Pulpa căpșunelor Elisabeta a II-a este densă și de un roșu intens.

Soiul din poza de mai sus poate să rodească destul de devreme dacă primăvara se dovedește a fi caldă fiindcă mugurii se formează încă în timpul iernii. Regina Elisabeta a II-a este pe bună dreptate una din cele mai reușite specii de căpșună remontantă.

FOTO: produto.mercadolivre.com.br
FOTO: produto.mercadolivre.com.br

Căpșuni Gigantella

De o mare popularitate se bucură și inconfundabila căpșună olandeză Gigantella. Numele i se trage în mare parte datorită fructelor extrem de mari. Deși soiul are nevoie de atenție și îngrijire în permanență, recolta este pe măsură. Stolonii Gigantella trebuie udați regulat în caz contrar fructele se vor face mai mici din lipsă de umezeală în sol.

Tufișurile acestor fructe sunt foarte stufoase și viguroase. Acestea pot să ajungă până la 35-50 cm în înălțime și 50 cm în diametru. Frunzele sunt de un verde deschis, ondulate. Pedunculii puternici rezistă cu ușurință în susținerea fructelor enorme, care pot ajunge la o greutate de până la 100 grame//căpșună și un diametru de 9 cm.

Căpșunile Albion

Albion este o varietate nouă de căpșuni, ce rodește de la finele lui mai și până nu dau înghețurile. Fructele sunt mășcate, cu formă conică și de un roșu închis strălucitor. Se deosebește prin aroma sa pronunțată și gustul intens de dulce. Specialiștii recomandă creșterea acestor căpșuni în sere, unde va fi protejat la maxim de capriciile vremii și de clima propriu-zisă a regiunii.

După gust și aromă Albion poate concura cu cele mai elitiste soiuri de căpșună inclusiv și când vorbim rezistența față de intemperiile vremii și dăunători. Este un soi extrem de rentabil mai ales că se adaptează bine și la creșterea în câmp.

Căpșunile Honeoye

Originar din Statele Unite ale Americii, sortul se remarcă printr-o productivitate ridicată. Face fructe de dimensiuni medii, de circa 45 g, cu pulpa densă și aspect atrăgător, de un roșu închis, cu un luciu frumos. Se recomandă a fi recoltate după ce au ajuns definitiv la maturitate.

Căpșunile Honeoye se cultivă îndeosebi în sere și sunt excelente pentru comerț și industrializare datorită bunei rezistențe la manipulare și transport. De altfel, soiul tolerează bine vremea rea și nu cade pradă ușor bolilor.

Căpșunile Eros

Căpșunile englezești Eros sau Flamingo roz, cum mai sunt numite, pot fi crescute chiar și în condiții de casă, în ghiveciuri atârnate la o distanță de 20 de cm. Planta se înalță prin vrejuri lungi, asemănătoare lianelor. Florile sunt de culoare roz, iar fructele de un roșu stacojiu.

Căpșunile Marshall

Sortul de căpșuni Marshall este cultivat de mai bine de jumătate de secol în America și Japonia. Acesta poate fi lăsat un timp îndelungat fără îngrijire întrucât planta dă naștere repede la multe frunze, înăbușind și depășind buruienile la creștere. În plus, Marshall tolerează bine seceta și poate supraviețui îndelung fără umezeală. Fructele sunt de un roșu aprins și foarte dulci.

FOTO: images.vegetalis.com
FOTO: images.vegetalis.com

Căpșunile Temptation

Această varietate a căpșunului poate fi cultivată atât în seră, cât și în câmp. La maturitatea formează un covor vertical, tufișurile fiind destul de compacte, deși puțin cam mari. Frunzele au codițele lungi și sunt de un verde închis. Dacă plata a dezvoltat prea multe ramificații de tip flagel fructele vor fi mai mici, dar în același timp mai numeroase.

Soiurile remontante

Dacă vă doriți un soi care să fructifice fără întrerupe pe tot sezonul cald vă recomandăm sortul Selva, unul din liderii momentului. Dacă ar fi să îl comparăm cu alte tipuri vom observa că este de o productivitate ridicată, dar nu excelează la fel de bine  în privința calității.

Soiurile olandeze

Dacă v-au căzut tronc la inimă soiurile olandeze, atunci vă optați pentru căpșunile Elvira. Fructele acestei varietăți se coc timpuriu, sunt destul de mășcate, rotunjite și cântăresc în medie circa 40-60 g. În plus răsadul se găsește ușor.

Concluzii

Indiferent de soiul pentru care veți opta în final, ca să obțineți o roadă bogată pe tot parcursul anului este nevoie de muncă laborioasă ca să îngrijiți de căpșuni. Bunăoară solul înainte de plantare trebuie neapărat hrănit cu îngrășăminte din fosfor, iar în cazul unor anumite soiuri cu azot și kaliu. Ca terenul să nu alunece în caz că ați exagerat cu udatul, acoperiți solul cu rumeguș sau mraniță.

Articol realizat în baza materialelor dachadecor.ru

16 COMENTARII

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here