Aliment de bază în hrana omenirii, grâul nu pare a fi suficient de adaptat pentru a face faţă schimbărilor climatice, potrivit unor noi cercetări publicate recent în Proceedings of the National Academy of Sciences, jurnalul oficial al Academiei americane de Ştiinţe, informează revista-ferma.ro.
Condiţiile climatice au o mare influenţă asupra producţiei şi calităţii culturilor de cereale. Studiile anterioare au demonstrat că variaţia şi extremele climatice sunt responsabile pentru o treime din variabilitatea globală a randamentelor culturilor. Variaţiile climatice explică 31-51% din diferenţele de randamente la grâu în Europa de Vest şi 23-66% din variaţia randamentelor la grâu în Europa de Est, în timp ce în sudul Europei variabilitatea climatică este responsabilă pentru 15-45% din variaţiile de producţie înregistrate în Italia şi Grecia, ajungând chiar să depăşească 75% în sudul Spaniei.
De aceea, creşterea rezistenţei climatice a culturilor a devenit critică pentru stabilizarea aprovizionării cu alimente. Distribuitorii de seminţe şi fermierii gestionează anual rezistenţa climatică a culturilor selectând anumite soiuri, în timp ce amelioratorii (companiile producătoare de seminţe) contribuie la rezistenţa pe termen lung, oferind diversitatea răspunsurilor între soiuri. În acelaşi timp, capacitatea unui genotip de cultură unic de a funcţiona bine sub variabilitatea climatică este limitată, prin urmare impunându-se crearea unor soiuri cu răspunsuri diferite la condiţiile meteorologice critice pentru randamentul culturilor.
În acest studiu, cercetătorii au cuantificat diversitatea de răspuns a grâului la schimbările climatice în nouă ţări europene (Finlanda, Danemarca, Germania, Belgia, Cehia, Franţa, Slovacia, Italia şi Spania). Oamenii de ştiinţă au identificat astfel variaţia diversităţii răspunsurilor pe câmpurile agricole şi au demonstrat relaţia cu rezistenţa climatică. Întregul set de date privind cultivarea diferitelor soiuri de grâu a cupris peste o sută de mii de observaţii.
Rezultatele cercetării arată un declin în aproape toate statele care au fost incluse în acest studiu, însă răspunsul diferă de la o ţară la alta. Astfel, în Cehia declinul a apărut în anul 2002, în Germania un an mai târziu, iar în Spania din 2005. În schimb, în Danemarca s-a consemnat abia în 2009, pe când în Franţa nu există dovezi clare privind evoluţii pozitive.
Această evaluare sugerează că programele actuale de ameliorare şi practicile de selecţie nu sunt suficient de pregătite pentru incertitudine şi variabilitate climatică. Prin urmare, sunt necesare mai multe cercetări pentru a dezvolta baza genetică pentru a obţine un răspuns calitativ la modificările climatice. În lucrare se afirmă, de asemenea, că planurile naţionale de acţiune şi politica agricolă comună a Uniunii Europene contribuie la înlăturarea actualelor constrângeri şi la introducerea unor noi stimulente şi reglementări pentru diversificarea răspunsurilor la incertitudinile climatice. Cu toate acestea, autorii sugerează că reglementările trebuie să implice o flexibilitate suficientă pentru a permite gestionarea adaptivă şi învăţarea colectivă continuă.
Comentarii