Creșterea și îngrijirea livezilor de piersici, meri, nuci și cireși – despre roada pomicolă din 2015 și sfaturi utile de îngrijire a pomilor fructiferi.
În perioada de repaus a pomilor fructiferi, ca urmare a unor scăderi de temperatură sub limita de rezistență a speciilor, apar efecte negative, concretizate în pierderi de muguri de rod, care în mod cert diminuează producția de fructe.
Italia este unul din marii producători de fructe ai Europei.
Ocupă locul 1 la producţia de: pere cu 900 mii tone; cireşe cu 116 mii tone; caise cu 200 mii tone; nectarine cu 1700 mii tone.
Ocupă locul 2 la producţia de: mere cu 2 255 mii tone; căpşun cu 173 mii tone.
De asemenea ocupă locul 4 la producţia de prune cu 171 mii tone.
Institute regionale de cercetare pomicolă
Producţia pomicolă a Italiei se bazează pe ferme private de producţie pomicolă, pe cooperative de valorificare şi pe institutele de cercetare regionale.
Instituţiile regionale de cercetare pomicole, oferă pomicultorilor italieni cele mai noi tehnologii de producere şi cultivare a diverselor specii pomicole.
De exemplu, societatea Vitroplant (Cesena - Forli), înfiinţată în 1980, este axată pe producerea materialului săditor pomicol şi ameliorarea unor specii de măslin sau kiwi.
Materialul săditor se produce in vitro pornind de la merismete pentru portaltoi de piersic, prun, cireş, cais, măslin, păr, kiwi şi măr, precum şi a soiurilor de păr prin autorădăcinare. Materialul săditor produs astfel este liber de viroze.
Costul pomilor livraţi
Costul unei plantule înrădăcinate in vitro este de 0,25 euro. Costul unei plante aclimatizate în seră este în jur de 0,75 euro. Costul unui unui pom produs în pepinieră variază între 2 si 13 euro în funcţie de specie şi anul de livrare. Pomii de măr sunt altoiţi pe portaltoi M9, M26 SI M27. Ei se livrează în anul II cu 10 - 15 lăstari anticipaţi, pentru a fructifica încă din anul 2.
Controlul calităţii pomilor
Calitatea bună a pomilor este determinată de tehnologia aplicată, de irigare şi fertirigarea prin picurare, precum şi de tratamentele fitosanitare efectuate corect şi la timp.
Serviciile fitosanitare zonale supraveghează prin controale de sezon, pepinierile pomicole şi conditionează eliberarea actelor de autenticitate, starea de sănătate, inclusiv etichetele cu datele complete pentru fiecare pom care urmează să fie valorificat.
Fermele pomicole private
Fermele private contractează pomi pentru înfiinţarea de noi plantaţii. Mărimea fermelor este cuprinsă între 5 şi 15 ha, pe care se cultivă mai multe specii. De regulă plantaţiile se exploatează 12 ani. Din anul 3 se obţine între 30 – 40 tone de fructe anual. După 12 ani plantaţiile se defrişează şi se înlocuiesc cu soiuri noi, în funcţie de cererea pe piaţă.
Preţul de livrare din fermă este în jur de 0,50 euro/kg şi acoperă costurile cu producţia. Dacă livrează la preţ mai mic de 40 euro/kg, pomicultorii italieni sunt în pierdere.
Sortimentul soiurilor de fructe
La Măr sortimentul cel mai întâlnit în livezi este alcătuit din soiurile: PINK LADY; ROYAL GALA; STARKRIMSON; GRANNY SMITH; GOLDEN LASA; DELORINA.
La Păr cele mai cultivate soiuri sunt: ABATE FETEL; CONFERENCE; B. BOSC; WILIAMS.
La Piersic şi nectarine cele mai cultivate soiuri sunt: SPRINGEREST; SPRINGBELLE; SPRING LADY; REDHAVEN; PADANA; FLAMINIA; ROME STAR; MARIA EMILIA; MARIA LAURA; AURELIA; SILVER KING; SILVER STAR.
Cooperativele de valorificare a fructelor
Producţia obţinută în ferme este preluată de cooperativa de valorificare, dotată corespunzator cu depozite frigorifice cu atmosfera controlată, după care se stochează.
Apoi regulat fructele sunt livrate în diverse moduri de prezentare (lădiţe, coşuleţe, plase) în supermaketuri sau în unităţi de desfacere cu amănuntul.
Fructele scoase din depozite sunt riguros sortate, ambalate şi etichetate, după care sunt livrate la unităţile menţionate mai sus.
Livezile de nuc sunt o afacere profitabilă chiar şi pe timp de criză. Datorită cererii mari de pe piaţa externă, o tonă de miez este vândută cu aproximativ cinci mii de euro. Ministerul Agriculturii oferă subvenţii de 10 mii de lei pentru plantarea unui hectar de livadă.
Plantaţiile de nuci au fost înfiinţate în Moldova în anii 1990, până atunci creşterea nucilor era practicată doar în gospodării ţărăneşti şi de-a lungul fâşiilor de protecţie. Potrivit Programului Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere, până în anul 2020 suprafaţa plantaţiilor de nuci va atinge cel puţin 14 mii ha, iar recolta nucilor necurăţate va constitui 60 mii de tone, în prezent ea fiind de 25-35 mii tone.
