‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
luni, 3 iunie, 2024
29.2 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleTehnologia de cultivare a sfeclei roșii

Tehnologia de cultivare a sfeclei roșii

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

Sfecla roşie – o legumă de valoare în alimentația umană. Aceasta se cultivă pentru rădăcinile ce conţin zaharuri, săruri minerale (Ca, Fe, P, K) și vitamine (B1, B2, PP, C, B9 – acidul folic). Cultivarea acestei specii poate garanta un profit bun, dacă sunt respectate elementele tehnologice ce generează recolte înalte.

Tatiana Novac, doctor în legumicultură, susține că, în condițiile Republicii Moldova pot fi obținute recolte de calitate de sfeclă roșie, însă producătorii trebuie să țină cont de unele aspecte.

„În general, sfecla roşie este o specie cu cerinţe medii faţă de factorii de mediu, având o plasticitate ecologică ridicată. Însă, pentru a obține recolte ridicate, necesită un climat fără variaţii mari de temperatură şi cu o umiditate relativ ridicată. Un element important este alegerea terenului cu un sol pretabil pentru această cultură, ce trebuie să fie bine prelucrat, fertil, afânat şi cu posibilitate de irigare, deoarece este importantă formarea rizocarpului de calitate, lucru imposibil într-un sol compact și cu fertilitate redusă”, a spus Tatiana Novac.

Dacă este ales un soi potrivit, menținută densitatea optimă și respectată agrotehnica de pe 1 ha de sfeclă roşie se pot obţine 30-40 de tone de rizocarpi. Sfecla roşie poate fi comercializată direct sau depozitată pentru a realiza comercializarea la preţuri mai avantajoase.

Cele mai des cultivate soiuri la noi în țară sunt: Early wonder, Crasnâi șar, Bordo 237, Cylindria, Red pack, Detroit nero, Rubiniu.

Cerințele față de temperatură – seminţele încolţesc la temperatura minimă de 4-5°C. Plantele răsărite rezistă până la -2°C şi cele mature la -3°C. În perioada de vegetaţie, pentru o dezvoltare normală, necesită temperaturi de 20-25°C.

Cerințele față de lumină – pentru plantarea sfeclei roşii sunt necesare terenuri deschise şi bine expuse la lumină. În condițiile țării noastre necesarul de lumină este satisfăcut pentru această cultură.

‹ adv ›

Asolamentul – cele mai bune culturi premărgătoare sunt varza timpurie, ceapa, castraveţii, tomatele, cerealele de toamnă, porumbul pentru siloz, mazărea. Nu se recomandă alte rădăcinoase şi culturi cu boli și dăunători comuni.

Pregătirea solului – după recoltarea culturii premergătoare, toamna este necesar de mărunţit resturile vegetale şi de efectuat o arătură adâncă. Solul trebuie nivelat și administrate îngrășămintele minerale. Primăvara, până la semănat, sunt efectuate cultivații pentru combaterea buruienilor și distrugerea crustei formate.

Semănatul – pentru o cultură reușită trebuie respectată norma de semănat şi termenii optimi. Sfecla roșie poate fi semănată atât primăvara, în prima decadă a lunii aprilie, cât şi vara, în prima decadă a lunii iunie. Adâncimea de semănat fiind de 4-5 cm – pentru solurile ușoare – pretabile acestei culturi. Schemele de semănat sunt variate, însă între plante pe rând distanța nu trebuie să fie mai mică de 5 cm. În medie, cantitatea de semințe consumată este de circa 5-6 kg/ha.

‹ adv ›

Nutriția plantelor –  sfecla roșie reacționează bine la administrarea îngrășămintelor organice, însă acestea trebuie introduse în sol cu un an înainte de semănat. Administrarea îngrășămintelor minerale se efectuează după analiza chimică a solului. Un element important, ce nu trebuie să lipsească, este borul, acesta poate fi administrat în cantitate de 10-20 kg concentrat boric per hectar. În general, se recomandă administrarea a N60 P60 K60 per hectar.

Irigarea – este important de menținut raportul optim de umiditate atât în sol, cât și aer. Umiditatea din sol trebuie menţinută la limitele de 60- 75% din capacitatea de câmp. Lipsa de umiditate, în perioadele de secetă, determină formarea unor rădăcini mici, lipsite de suculenţă. Excesul de apă din sol dăunează plantelor, scăzându-le rezistenţa la boli. Sunt binevenite udările prin aspersiune cu norma de circa 300 m³ per hectar. În perioada de vegetație sunt suficiente 4-6 udări, în dependență de precipitațiile căzute și temperaturile înregistrate. În cazul lipsei surselor de apă se va forma o recoltă mai mică.

Combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor – pentru combaterea buruienilor pe suprafețe mai mici se aplică prașile manuale, însă pe suprafețe mari sunt aplicate erbicide recomandate pentru această cultură. Cele mai des întâlnite boli sunt: cercosporioza, făinarea, perenosporoza. Din dăunători produc daune economice în plantații: afidele, păduchele foliar, molia minieră, gândacul negru al sfeclei, ploșnițele. Pentru prevenirea răspândirii acestora trebuie respectat asolamentul și distruse resturile rămase în urma culturii. Aplicarea pesticidelor asigură menținerea organismelor nocive sub pragul economic de dăunare.

Recoltarea – se efectuează manual sau mecanizat. Sfecla se recoltează la maturitatea tehnică.

Potrivit producătorilor de sfeclă roșie de la noi din țară, prețul mediu de comercializare în anul 2018 direct din câmp a fost de 1,5 -2,5 lei/kilogram. Pentru rizocarpii puși la păstrare prețul se menține în limitele de 3-3,5 lei/kilogram. După spusele acestora, în medie la un hectar sunt suportate costuri de circa 12-15 mii de lei.

Advertoriale

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›