VIDEO. Însămânțarea artificială la vaci – recomandări

La bovine însămânțările artificiale se realizează atât în marile ferme de crește re industrială (de mii de capete), cât și în fermele medii (de câteva zeci de capete) și chiar la nivel gospodăresc (câteva capete).

Aplicarea la scară mare se datorează avantajelor oferite în comparație cu monta. În principal, este vorba de sporirea producției și controlul unor afecțiuni.

Rata bună a gestației (45–75%) coroborată cu avantajele de ordin genetic au condus la răspândirea la scară comercială a însămânțării artificiale cu spermatozoizi crioconservați.

În aceste condiții, s-a ajuns ca la taurine să existe la nivel mondial cea mai mare cantitate de spermatozoizi crioconservați. Trebuie precizat însă faptul că aceștia se află în mare parte în colecții de lucru, și provin de la rase comerciale cu productivitate mare.

Importantă pentru însămânțare este depistarea femelelor în călduri. Estrusul este evident atunci când femele manifestă reflexul de imobilitate. Durata estrusului este limitată, de circa 8-12 ore.

Căldurile la vaci pot fi:

• normale – prezente atât modificările de comportament, cât și la nivelul vulvei;
• liniștite – nu sunt însoțite de modificări în comportament, numai la nivelul vulvei;
• dubioase – modificări în comportament, însă numai cele care intră în tabloul general la orice disconfort – anorexie (pierderea sau reducerea poftei de mâncare), agitație, mugete, scade producția de lapte, cele specifice legate de miros sunt absente; manifestări puternice de comportament cu secreție abundentă seroasă (ciclu anovulatoriu sau chisturi); secreție de mucus are un aspect tulbure sau numai strui de puroi;
• fără – nu există decât modificări comportamentale generale poate să fie debutul unei boli, fără să existe ciclu.

Vulva vacilor în călduri este uşor edemaţiată (umflată), iar pe la comisura inferioară se scurge un mucus filant, transparent. Dacă mucusul nu este „curat” (prezintă puroi), înseamnă că uterul este bolnav (endometrită), iar vaca nu se va dirija la montă sau însămânţare, urmând ca aceasta să fie tratată de medicul veterinar.

Pentru a ajunge să facem o însămânțare artificială corectă trebuie să ținem cont de unele repere:

• Origine – dacă este o femelă cu origine, extinsă o garanție a unui potențial crescut pentru producția de lapte și eforturile pentru asigurarea unei îngrijiri și furajări corespunzătoare va fi răsplătită; va avea normal primul ciclu de călduri după fătare în intervalul 42-60 zile sau la o producție ridicată între 60-80 de zile;
• Rasele perfecționare sunt precoce, greutatea și vârsta optimă pentru însămânțare este diferită, în funcție de rasă;
• Fătarea – derularea ei și perioada puerperală (după fătare) influențează instalarea gestației; de multe ori fătarea distocică (dificilă) este însoțită de retenție placentară, prelungește perioada de refacere a uterului și astfel se amână posibilitatea de instalare a gestației;
• Primul ciclu după fătare – durata la care apare este influențată de mulți factori, de aceea este bine să știm momentul în care a apărut, ca să evităm situația;
• Perioada între cicluri – dacă nu se încadrează în normal, trebuie făcute investigații suplimentare; Dacă se scurtează poate fi vorba de prezența unui chist; Dacă se prelungește cu câteva zile poate fi vorba de un avort embrionar;
• Actualele călduri – prin întrebarea când și care semne s-au manifestat, avem răspunsul tabloului întreg de manifestări ale femelei, dar și posibilitatea să aflăm daca au fost depistate de la început, la mijloc sau la sfârșit.

Vacile care nu manifestă călduri în primele două luni după fătare se vor examina de medicul veterinar şi se vor trata corespunzător, în vederea reluării funcţiei de reproducere.

Centre de producere a materialului seminal de taur există în toate țările cu zootehnie avansată. Cu producția de material seminal al unui taur se pot însămânța 500 de mii de vaci. În lume existau la începutul anilor 2000 un număr de peste 648 centre de producere a spermei, 1.635 bănci de spermă, peste 40 de mii de tauri și 264 de milioane de doze, din care peste 50% sunt produse în Europa, 27% în Extremul Orient și 16% în America de Nord (Thibier și Wagner, 2002).

Dintre acestea, într-un an mai mult de 100 de milioane sunt utilizate la însămânțări artificiale. La noi în țară este un centru unde se păstrează materialul seminal (banca genetică de la tauri) care este difuzată către oficiile locale pentru însămânțarea artificială (CRARA).

Materialul seminal difuzat la Oficiile locale pentru Î.A. la taurine este păstrat în containere Diuara de diferite capacitați, care au posibilitate de stocare a azotului lichid pe o perioadă de 180 zile, fără a fi alimentate cu azot lichid.

Unul din elementele de bază este ca materialul seminal să fie păstrat permanent în azot lichid unde temperatura este de -196 grade.

La scoaterea dozelor care vor fi destinate pentru Î./A. este necesar de respectat regimul de temperatură care se menține în containerul Diuara.

Este cunoscut că în gâtul containerului temperatura este de 120-90 grade, se ridică până la -90 grade – temperatură critică pentru celulele spermatice, la această temperatură se începe recristalizarea apei care provoacă distrugereea membranelor spermatozoizilor.

În aces scop, dozele de material seminal la nivelul gâtului containerului se mențin 5-10 secunde, după care ele trebuie introduse din nou în azot lichid, unde temperaturae este de -196 grade.

S-a demonstrat că menţinerea dozelor congelate la partea superioară a containerului (gâtul containerului) în timpul scoaterii din container trebuie să fie cât mai scurtă – maxim 15 sec.

Un alt foarte important factor este docongelarea materialului seminal destinat însămânțărilor artificiale la bovine. Se practică mai multe metode de decongelare a materialului seminal. De exemplu, în baia marină, în mână sau în mediul ambiant.

Cercetările au demonstrat că cele mai bune rezultate privind mobilitatea spermatozizilor se obțin când materialul seminal este decongelat în baia marină la temperatura de 36-38 grade C în funcție de protocolul de crioconservare folosit.

Un alt factor important este durata păstrării materialului seminal de la reanimare până la inoculare. Această perioadă nu trebuie să depășească 10-15 minute, deoarece după această perioada capacitatea fecundantă a spermatozoizilor scade brusc, ceea ce diminuează eficacitatea însămânțării artificiale.

Vacile trebuie să fi fătat cu cel puţin 45 de zile înainte, să nu aibă tulburări ale funcţiei de reproducere (ovare chistice, endometrite, etc.) şi să manifeste căldurile ciclic. Acestea vor fi observate dacă manifestă căldurile într-o perioadă de 24 de zile (durata maximă a unui ciclu sexual normal).

Inocularea spermei prea devreme sau înaintea estrusului sau după terminarea estrusului diminuează fecunditatea femelelor.

Dacă obțineți aceste răspunsuri din partea observatorului puteți să vă faceți o imagine de la bun început în care grupă se situează femela, pe care urmați să o însămânțați, iar în momentul în care faceți ancheta puteți să continuați investigația, să alegeți varianta cea mai bună pentru a fi o intervenție cu succes.

Inocularea materialului seminal în organele genitale femele, din această categorie face parte și momentul optim de inoculare a spermei. Există mai multe metode de inoculare a materialului seminal: cu ajutorul speculumului, manocervicală, rectocervicală. 

Inocularea spermei congelate în paiete, cu ajutorul pistoletului de însămânţare, este cunoscută frecvent sub denumirea de Metoda recto-vaginală sau Metoda bimanuală. Etapele însămânţării artificiale prin metoda recto-vaginală sunt:

• pregătirea vacii pentru însămânţare; 
• decongelarea paietelor cu material seminal;
• pregătirea pistoletului de însămânţare; 
• însămînţarea propriu-zisă.

Vaca se contenţionează (leagă) în adăpost, în sala de însămânţare sau într-un loc cunoscut de aceasta, evitându-se factorii stresanţi.

Se va examina femela, pentru a fi siguri că este în momentul optim de însămânţare (sperma se va decongela numai după contenţia şi examinarea vacii). Se goleşte rectul de materiile fecale.

Regiunea vulavară trebuie bine curăţată şi ștearsă cu un prosop uscat, pentru a preveni contaminarea căilor genitale (spălarea se recomandă numai dacă animalul este foarte murdar).

Însămânțarea vacilor are loc urmând:

• Preluarea corectă a paietelor din container şi decongelarea lor.

• După decongelarea paietelor este necesară îndepărtarea aerului prin lovirea uşoară cu degetul a paietelor la partea sudată. Paietele se şterg cu hârtie sau cu un prosop curat pentru a preveni răcirea lor sau contactul apei cu sperma.

• Paietele se taie cu o foarfecă sterilă (cca. 5 mm).

• Paieta se introduce în pipetă fără a se atinge capătul tăiat al paietei. Pipeta se ţine într-o mănuşă/husă de plastic curată. Întotdeauna se decongelează şi se utilizează la însămânţare numai o singură paietă/doză de spermă.

• Temperatura pistoletului de însămânţare artificială trebuie să fie de 25°C. Când nu sunt alte metode de încălzire, acesta se poate încălzi la temperatura corpului.

După locul de depunere a spermei există două posibilităţi de inoculare, în funcţie de caz:

• Inoculare de tip vaginal, care se aplică în unele situaţii la tineretul femel, deoarece la unele exemplare conductele cervicale sunt insuficient dezvoltate. În acest caz, doza utilizată la inoculare trebuie să fie dublată.
• Inoculare de tip cervical, care se aplică la vaci şi junincile cu dezvoltare normală  a organelor genitale.

În prezent, cea mai răspândită metodă de inoculare a spermei la vacă este metoda bimanuală.

Rezultatul aplicării oricărei tehnici este influențat de manualitate sau îndemânare, care se câștigă prin experiență, prin respectarea protocolulului de lucru, respectiv timpii operatori și calitatea instrumentarului folosit.

Ca metodă acum se folosește numai metoda bimanuală. Este sigură și eficace, însă presupune cunoașterea topografiei organelor gentiale și exercițiu, deoarece materialul seminal poate fi depus greșit, într-un fald al mucoasei sau să se producă rupturi ale peretelui conductului genital.

Denumirea de metodă bimanuală este dată de faptul că sunt utilizate ambele mâni, una se introduce în rect, iar cealaltă introduce pistoletul prin vagin, de aceea se mai numește și recto-vaginală.

O altă denumire pe care o puteți întâlni, a aceleiași metode este de însămânțare prin control rectal sau metoda tactilo-cervicală.

Executarea introducerii pistoletului se poate face cu dreapta sau cu stânga, rămâne la latitudinea însămânțătorului în funcție de dexteritatea fiecăruia, dacă este stângaci, o va face cu stânga.

Tipul de efectuare a inoculării în funcţie de durata perioadei de călduri trebuie să asigure întâlnirea dintre cele două celule sexuale în stadiul când aceștea sunt fecundabile (în medie, ovulul 3-5 ore şi spermatozoidul 12-24 ore). 

Ordinea corectă a executării însămânțării:

• ștergerea vulvei cu un șervețel de hârtie, nu se folosește apa și săpunul;
• îndepărtarea labiilor sau buzelor vulvei, fie la comisura superioară sau inferioară, cu degetele mâinii pe care s-a tras mănușa de polietilenă, este o măsură igienică, deoarece buzele vulvei, au o încărcătură mare de germeni de aceea, nu are voie să fie în contact cu vârful pistoletului, prin această manoperă se face totodată și o examinare, a mucoasei și a clitorisului;
• cu cealaltă mână se introduce pistoletul orientat în sus, la un unghi de 45 grade pentru a evita pătrunderea în meatul urinar, care se găsește imediat pe planșeul vestibulului vaginal, apoi se orientează orizontal până ajunge în vagin;
• chiar și unui însămânțător experimental i se poate întâmpla ca vârful pistoletului să intre sun pliul înfundat, de diverticul suburetral situat în zona de deschidere a uretrei; nu trebuie forțat, se retrage pistoletul și se introduce din nou;
• mâna cu mănușa obstetricală lubrifiată, se introduce în rect, fixând în palmă cervixul și cu degetul mic poziționând orificiul cervixului dinspre vagin;
• cu cealaltă mână se dirijează vârful pistoletului spre degetul mic, încercând prin mișcări ușoare să se găsească orificiul cervixului sau florii involte cum se mai numește; la vițele pliurile de la nivelul mucoasei pot împiedica introducerea pistoletului, inconvenient care se rezolvă ușor prin prinderea cervixului cu mâna și împingerea lui ușor în față, iar la  vacile multipare, cervixul este coborât și de aceea trebuie ridicat pentru a putea face posibilă trecerea pistoletului;
• înaintarea în canalul cervical se face la fel cu ajutorul mâinii – mâna din rect execută ușoare presiuni asupra cervixului, iar mâna cu pistolul mișcări ușoare de înaintare până la orificiul cervixului dinspre corpul uterului;
• vârful pistoletului nu trebuie să pătrundă mai mult de 0,5 cm, în corpul uterin, ideal este să nu atingă mucoasa uterină și întreaga cantitate de spermă să fie inoculată în corpul uterin;
• retragerea pistoletului se face ușor.

V-ar putea fi util și Videoul: Bonitarea animalelor – gestionarea/perfectarea documentelor primare.

Acest articol a fost elaborat cu suportul financiar al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD) în cadrul proiectelor implementate de către Unitatea Consolidată pentru implementarea Programelor IFAD.