Vitalie Bagrin este un tânăr din satul Toceni, raionul Cantemir, care a decis să se implice în agricultură după ce a înțeles că principala problemă a producătorilor de la noi nu este în a produce, dar în a vinde ceea ce cresc cu multă speranță.
Familia lui de mai mulți ani deținea o livadă de prune și migdale și desigur că după ce un an întreg munceau așteptau sezonul când își vor recupera investițiile. Dar fiecare an venea cu încercările sale – ba prețurile erau prea mici, ba nu aveau piață de desfacere, ba nu aveau brațe de muncă la recoltat.
Așa s-a gândit Vitalie să investească și să dezvolte o afacere în prelucrarea materiei prime.
„Totul a început de la părinții mei care de mai mulți ani munceau și investeau într-o livadă de prune și migdale. Chiar dacă activam într-un alt domeniu, m-am gândit, la un moment dat, să mă implic și eu în agricultură și să procesez materia primă, pentru că permanent erau probleme cu comercializarea producției – ori nu aveam unde vinde, ori prețul era foarte mic”.
După mai multe încercări au fost nevoiți să vândă totuși livada de prune și să se concentreze pe migdale, cu atât mai mult cu cât atunci prețul la migdale era unul destul de bun.
„Livada de prune am vândut-o, pentru că câțiva ani la rând nu ne aducea nimic profit și mai era și problema cu lipsa brațelor de muncă. M-am gândit atunci să mă axez mai mult pe migdale, pentru că am văzut că prețurile la aceste fructe erau destul de mari pe atunci. Doar că pe parcursul a trei ani de zile, prețul mondial la migdale a scăzut foarte mult, totodată a crescut producerea în SUA, respectiv afacerea cu migdale în Republica Moldova a ajuns să nu fie prea rentabilă”.
Tânărul ne-a spus că la moment este mai convenabil să imporți migdalul din SUA, decât să-l produci la noi.
„În SUA toate lucrările sunt mecanizate, nu necesită atâtea brațe de muncă, pe când la noi totul se face manual, iar pentru 10 ha de migdal ai nevoie de nu mai puțin de 20 de oameni. Magazinele mari, o parte au contracte și importă, iar o altă parte nu primesc marfă autohtonă. Dar sunt și magazine care au propriile afaceri agricole, inclusiv livezi. Producătorilor moldoveni nu le-a rămas decât să comercializeze online, ceea ce a dus la o scădere a prețului inclusiv în magazine”.
Ca să poată comercializa migdalele, acestea trebuie supuse unui proces de uscare, astfel ca să aibă circa 10-12% de umiditate. Totodată, fructele trebuie ambalate corespunzător. Atunci a și apărut ideea de a procura un utilaj de ambalare.
„Banii pe care i-am câștigat de la UCIP IFAD i-am investit în utilajul pentru ambalarea migdalelor. Desigur că a fost un mare ajutor pentru noi atunci, mai ales că am beneficiat de un credit cu porțiune de grant. A fost mai complicat până am depus dosarul, dar odată cu aprobarea ne-am descurcat mult mai ușor”.
După toate schimbările care se produc, inclusiv la nivel mondial, Vitalie Bagrin spune că producătorii trebuie să se concentreze pe produse bio, aceasta este unica șansă.
„Intenționez în timpul apropiat să mă ocup anume de acest sector. Migdalele bio au cu totul alt preț, dar și oferta nu este atât de mare. Avem circa 30 de ha de migdal pe care mă gândesc să o certific bio. Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este lipsa brațelor de muncă, dacă am avea posibilitatea și noi să trecem la lucrări mecanizate, atunci ar fi mult mai ușor. Regret foarte mult că la noi nu se fac cercetări, nu se studiază ca oamenii să înțeleagă cum se face agricultură și să nu se avânte în afaceri, ca după câțiva ani să se ciocnească de aceiași problemă – nu au unde comercializa roada. În plus, la noi fiecare cultivă soiuri diferite, care de pe unde le găsește și atunci când trebuie să aduni o cantitate mai mare nu ai de unde pentru că soiurile sunt diferite”.
Inițial, când a pornit afacerea nu i se părea nimic complicat în a produce, dar se pare că nu e chiar așa.
„La noi încă multă lume nici nu știe ce sunt migdale. Mai cunosc producători care s-au gândit la diversificare și au lansat producerea de fulgi, făină, dar cred că se descurcă destul de greu, la noi nu se prea cumpără aceste produse. Unica șansă pentru țara noastră sunt afacerile eco și cele cu produse de nișă, dar și în aceste cazuri este nevoie de o face agricultură profesionist nu din auzite”.
Tânărul ne-a mai spus că dacă ne dorim cu adevărat să facem o agricultură performantă trebuie să trecem la lucrări mecanizate.
„Avem un portal online pe care încercăm să comercializăm produsele noastre, dar dacă îți dorești să reușești, atunci trebuie să te dedici unui anumit lucru, nu cred că poți să faci mai multe lucruri odată și cu succes. După anii de experineță, cred că o afacere în agricultură poate fi profitabilă dacă mai întâi de toate te informezi foarte bine ce înseamnă agricultură, afacere. Trebuie să mergi neapărat să vezi afaceri care funcționează, să înveți din experiența oamenilor care au reușit. La fel, să nu te lași amăgit de business planuri elaborate de oameni care nu au cunoștințe în domeniu. Trebuie să fii pregătit să investești în analiza solului și în alte elemente importante pentru o afacere în agricultură. Unica șansă este de a identifica unde vindem ce producem și apoi ne apucăm de produs. Trebuie să schimbăm ochelarii roz pe care îi purtăm atunci când inițiem afaceri și apoi ne plângem că nu avem unde comercializa. La fel de important este să mergi în vizite de studiu peste hotare, să vezi cum produc acolo și apoi să vii și să aplici în afacerea ta”.
Orice antreprenor care intenționează să-și dezvolte o afacere, indiferent de domeniu, trebuie să fie informat, să cunoască tendințele regionale și internaționale, să aibă curaj și perseverență, dar și mai important este să identifice piața de desfacere pentru produsul pentru care urmează să investească.
Comentarii