Este binecunoscut că Nikita Hrușciov a avut o pasiune pentru porumb și a pus la cale un plan de cultivare a acestuia pe arii extinse. El credea că porumbul va rezolva problema asigurării de hrană, dar cel mai mult își dorea ”să ajungă și să depășească” SUA la randamentul și producția de porumb. Dar pe aceasta, ca și multe alte curse cu Statele Unite ale Americii, URSS a pierdut-o.
Motive au fost destule: competențele slabe ale lui Hrușciov și ale altor lideri de a lua ”decizii corecte”, ”eficiența avansată” a sectorului agricol al URSS, dar și multe altele specifice economiei planificate ale Uniunii Sovietice. În consecință, s-a redus semnificativ nu doar randamentul la porumb, dar și la culturile tradiționale.
Mai jos vom examina principiile de bază ale reformelor lui Hrușciov, dar și vom aduce câteva exemple interesante despre cum ar fi putut utiliza el porumbul astăzi, având acces la tehnologiile moderne.
Principiul nr. 1 ”La vecin iarba-i mai verde și capra mai grasă”
În ianuarie 1945, Hrușciov scrie o notă comitetului central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în care menționează că în URSS însămânțările cu porumb constituie doar 3,6% din terenuri, în timp ce în SUA cota este de 36%. O asemenea nedreptate istorică trebuia neapărat rezolvată și, după cum se obișnuia în URSS, ”cât mai rapid și eficient”. De aceea, în septembrie 1956, acesta ține un discurs în care ordonă agronomilor sovietici să cultive porumb ”din Kazahstan și până la Taimâr” (Siberia).
Ce utilizări are porumbul astăzi? De necrezut, dar porumb se găsește chiar și în telecomanda de la televizor sau în periile de dinți electrice și asta deoarece el se folosește în calitate de conductor electric la fabricarea bateriilor.
Principiul nr. 2 ”Vrem să semănăm porumb și gata”
În 1956, în regiunea Dnepropetrovsk din Ucraina a fost creat Institutul unional de cercetare pentru cultura porumbului, care trebuia să aibă rolul de ”locomotivă” în reforma porumbului. Acestuia i s-a poruncit să creeze sorturi de porumb rezistente la îngheț. Însă oamenii de știință efectiv nu reușeau să țină pasul cu tempoul reformelor în domeniu. Dacă în 1954, suprafața însămânțată cu porumb era de 3,5 mil. de hectare, atunci în 1956 s-au cultivat cu porumb peste 37 mil. de hectare. În consecință, s-a lăsat cu o deficiență catastrofală de sorturi hibride.
Ce utilizări are porumbul astăzi? Porumbul este întrebuințat și la tratarea răcelilor și acum nu ne referim la metodele tradiționale . Siropul de porumb se folosește la producerea bomboanelor pentru durerile de gât. Pe lângă gustul dulceag ce îl conferă, porumbul, spre deosebire de zahăr, nu se cristalizează și respectiv se pretează modelării.
Principiul nr. 3 ”Dați patriei 50 de chintale la hectar”
În goană după creșterea productivității culturii de porumb au fost însămânțate toate câmpurile, fără să se țină cont de condițiile climatice sau de calitatea solului. Porumbul a fost cultivat atât pe pământurile nedesțelenite, cât și pe terenurile alocate, de regulă, grâului și secarei. Pentru îndeplinirea planului a fost implicat celebrul fermier american Roswell Garst, care, ulterior, a devenit consultantul neoficial al lui Hrușciov în campania sa privind cultivarea porumbului. Cu toate acestea, abordarea clasică a sovieticilor, ce presupunea îndeplinirea ”poruncilor venite de sus” indiferent de metodă sau prețul plătit, nu i-a permis să obțină doritele 50 de chintale la hectar. Pentru aceasta nu existau nici tehnologii corespunzătoare de însămânțare și creștere, nici destui specialiști calificați care să facă față acestei provocări.
Ce utilizări are porumbul astăzi? Porumbul este folosit atât la producerea covoarelor, cât și în alte sectoare ale industriei textile, inclusiv la producerea vopselelor speciale. Mărfurile textile, la fabricarea cărora s-au întrebuințat produse derivate din porumb, sunt mai puțin toxice pentru om și mediul înconjurător, față de cel generate din materiale sintetice obținute din petrol.
Principiul nr. 4 ”Nici porumb, nici pâine”
În pofida eforturilor depuse pentru crearea unor sorturi potrivite și însămânțărilor efectuate pe scară largă, URSS așa și nu a ajuns din urmă SUA și cu atât mai mult nu a depășit-o. La sfârșitul anilor ’50, productivitatea medie la 1 ha cu porumb alimentar constituia 27-30 chintale, pe când în URSS era de numai 13 chintale. În Siberia de vest, de exemplu, în perioada 1953-1960, însămânțările cu porumb au crescut de la 2,1 mii hectare la 1,6 mil. hectare, însă productivitatea medie era de numai 7,5 chintale/ha.
Ce utilizări are porumbul astăzi? Făina și amidonul de porumb se folosesc pe larg la producerea cleiului și altor substanțe cleioase. Chiar și laturile adezive de pe plicuri sunt cleioase datorită faptului că în componență au porumb.
În consecință, în 1963, URSS s-a văzut nevoită, pentru prima dată în ultimele decenii, să importe grâu, iar în 1964, mai mult de jumătate din suprafețele însămânțate cu porumb au fost compromise. Eșecul se explică prin exploatarea irațională a terenurilor, lipsa tehnologiilor și hibrizilor potriviți pentru climatul rece din regiune. În scurt timp după răsturnarea lui Hrușciov de la putere, febra porumbului a scăzut, iar fermierii sovietici au revenit la culturile tradiționale: grâu, secară și plante pentru furajarea vitelor.
Articol realizat în baza materialelor bakertilly.ua
Comentarii