Despre cum sunt repartizate drumurile tehnologice dintre terenurile agricole și cum se atribuie acestea în cazul arendării cotei agricole ne-au întrebat mai mulți fermieri.
Răspunsul la această întrebare poate fi găsit în Codul Funciar:
Arenda terenurilor proprietate publică (1)
Tererenurile agricole proprietate publică se transmit în arendă prin licitație publică de către titularii dreptului de administrare desemnați de către Guvern sau de către autorităţile administraţiei publice locale, în modul stabilit de Codul civil nr. 1107/2002.
(2) Drumul care servește activităților agricole, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător, astfel se dă în arendă fără licitație deţinătorilor de terenuri adiacente.
Un răspuns explicit ne-a oferit și Dumitru Melnic, jurist.
„Drumurile aferente cotelor arendate sunt drumuri publice și acestea aparțin primăriei. Primăria le dă în arendă producătorilor agricoli în baza contractelor de arendă a terenurilor agricole. Spre exemplu, dacă un anumit fermier are în proprietate 100 de hectare, 0,1% din această suprafață este destinată drumurilor. Primăria calculează această suprafață și încheie un contract de arendă cu SRL-ul respectiv”, explică Dumitru Melnic, Organic Land SRL.
Articolul 1308 din Codul Civil. Darea în arendă a terenurilor agricole proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale
(1) Terenurile agricole proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale se dau în arendă de către Guvern ori entitatea în gestiunea căreia se află sau, după caz, de către autoritățile administrației publice locale, în limitele competenței și în condițiile legislației.
Află mai multe și despre Fertilitatea solului – cum se reduce, cum o putem îmbunătăți.
(2) Arendarea terenurilor agricole proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale se face prin licitație publică dacă legea nu prevede un alt mod.
(3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate a statului sau a unității administrativ-teritoriale constituie cel puțin 2% din prețul normativ al terenului dat în arendă. În caz de nerespectare a acestor cerințe minime, se consideră că plata de arendă este egală cu cerința minimă stabilită de lege.
