Prețurile duble sau chiar triple pentru unele îngrășăminte, dar și problemele legate de livrări au făcut fermierii să se orienteze spre alternative mai puțin costisitoare. Printre acestea se numără cele ce asigură fertilizarea organică.
Disponibilitatea îngrășămintelor organice de la animalele de fermă este redusă, însă optarea pentru variante de fertilizare organică asigură o îmbunătățire pe termen lung a stării solului, iar opțiuni ce nu provin neapărat de la ferme sunt multiple.
Printre acestea se numără culturile semănate în calitate de îngrășăminte verzi, culturile fixatoare de azot și compostul.
În continuare, vom vorbi despre cele 3 metode enumerate prezentând exemplul fermierului Alexei Micu care utilizează de ani buni doar metode organice de fertilizare a solului.
Utilizarea compostului ca fertilizant
Resturile vegetale de pe câmpuri pot fi utile la producerea compostului: resturile de la culturile de câmp, ramurile de la pomi sau chiar coardele de la viță de vie.
Pentru producerea compostului este necesar de respectat raportul optim de azot:carbon necesar. Pentru aceasta pot fi utilizate îngrășămintele verzi – utilizând partea aeriană verde – ce conține mult azot. Amestecând componentele, dar și adăugând produse suplimentare de producere a compostului și lăsându-le pentru fermentare, obținem compostul dorit.
„În condițiile din câmpul nostru, o fertilizare cu compost, cu respectarea asolamentului și utilizarea culturilor boboase, este suficientă pentru un ciclu de rotație de 5 ani asigurând solul cu nutriția necesară. Ce ține de producerea și utilizarea compostului, metoda respectivă de asigurare a fertilității solului are un avantaj incontestabil. Dacă per hectar utilizăm 40 de tone de bălegar, atunci de compost doar 20 de tone, iar de biohumus doar 5 tone sunt suficiente”, spune Alexei Micu.
Fermierul menționează că a reușit să producă compost pentru asigurarea câmpurilor agricole, dar și cantități suplimentare pentru comercializare, ținând cont de problemele de pe piață.
„Interesul față de astfel de îngrășăminte a crescut, astfel am decis nu doar să aprovizionăm propriile soluri, ci și să comercializăm atât compost, cât și biohumus”.
Spre deosebire de îngrășămintele de sinteză chimică, compostul poate fi administrat practic în orice etapă de dezvoltare a culturii și nu se pierde în cazul indisponibilității apei.
Spre exemplu, în 2020, din cauza secetei, îngrășămintele chimice nu au fost disponibile plantelor, ba chiar au produs pagube din cauza măririi concentrației soluției solului. Comparativ, solurile fertilizate cu îngrășăminte organice au oferit rezultate mai bune.
Diferența de dezvoltare a culturii de grâu la administrarea compostului pe o fâșie în anul anterior (anul 2020):
Detalii despre Compostare – sfaturi practice pentru a obține un îngrășământ ecologic de calitate.
Precum am menționat, utilizarea compostului, includerea culturilor boboase, dar și semănarea îngrășămintelor verzi au efecte importante asupra solului.
Culturile boboase (soia, fasolea, mazărea, lupinul, lintea, năutul, bobul, fasolița, trifoiul, lucerna și sparceta) asigură fixarea biologică a azotului atmosferic, datorită bacteriilor ce se dezvoltă pe nodulii rădăcinilor.
Citiți și despre Inocularea materialului semincer de soia – care este rolul și cum se efectuează corect.
Un rol important în menținerea unei fertilități și stări bune a solului, din experiența fermierului, o au culturile perene fixatoare de azot, cum ar fi lucerna, trifoiul, sparceta.
„Noi folosim lucerna, dar în acest an vom încerca și sparceta în culturile binare”.
Îngrășămintele verzi – metodă eficientă de îmbunătățire a stării solului
Îngrășămintele verzi sunt plantele care au însușirea de a produce o masă vegetală abundentă și sunt semănate pentru ca, ulterior, să fie încorporate în sol.
Cele mai utilizate specii pentru obținerea îngrășămintelor verzi sunt: lupinul galben, sparceta, trifoiul roșu, mazărea, măzărichea, muștarul și hrișca. În mare parte, cele mai eficiente s-au dovedit a fi amestecurile de culturi utilizate în calitate de îngrășăminte verzi.
„Cultivăm diferite culturi în calitate de îngrășăminte verzi. Aici, regula de aur ar fi să avem câte o cultură din fiecare grupă: o leguminoasă pentru fixarea azotului, o cultură cerealieră pentru a asigura mai mult carbon și o cultură cruciferă, cum ar fi rapiță, muștar sau putem semăna hrișcă – aceste culturi se utilizează pentru asigurarea afânării solului la adâncimi mai mari și transformarea fosforului și altor elemente în forme accesibile plantelor”, a menționat Alexei Micu.
Detalii despre producerea îngrășămintelor verzi și speciile recomandate găsiți pe acest link.
Amintim că, potrivit noilor modificări ale regulamentului de subvenționare, fermierii pot beneficia de subvenții pentru menținerea și intensificarea fertilității solului– 2500 de lei moldovenești pentru 1 ha de teren.
Sprijinul se acordă pentru fermierii care seamănă culturi azoto-fixatoare, intercalate sau succesive, precum: soia, mazăre, năut, linte, lucernă, facelia, măzăriche, bob, sparcetă, trifoi, ghizdei, sulfină, lupin, seradela, raigras, muștar, hrișcă.
În următoarea imagine este indicată avantajele diferitor specii semănate în calitate de îngrășăminte verzi asupra solului:
Fertilizarea organică a câmpurilor este eficientă, de lungă durată și cu impact minim asupra mediului. Testați eficiența acestora pentru a vă convinge și a face propriile concluzii.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.
