Un fost militar după ce a trecut în rezervă a decis să se ocupe de creșterea albinelor. A început cu 30 de stupi rămași de la socri, iar acum administrează o stupărie din 110 familii. Are planuri mari și spune că nu se oprește aici, vrea să ajungă la cel puțin 200 de familii.
La numai 32 de km de capitală, în satul Răzeni, raionul Ialoveni, Andrei Chiosa își îngrijește albinile depunând multă muncă, dar și dragoste pentru a obține o miere de calitate. Recunoaște că nu este greu să faci apicultură, este doar uneori ”dureros”, dar e o durere dulce.
„Practic apicultura din anul 2001, am început de la 30 de familii rămase de la socrul meu, iar la moment am 110 familii. Nu am studii în domeniul agricol, am finisat Academia de Poliție ”Ștefan cel Mare”, însă odată cu trecerea în rezervă m-am gândit să mă ocup cu creșterea albinelor. Și pentru că stupii cu cele 30 de familii aveau nevoie de îngrijire am decis să încerc. Tot ce ține de albine am învățat din mers”, ne-a spus apicultorul din Răzeni.
A apelat la Proiectul USAID/APM în speranța că obținând stupi verticali va putea să-și mărească producția, dar și numărul de familii de albine.
„Mă descurc de unul singur la îngrijirea celor 110 familii, dar îmi doresc să măresc cantitatea de miere și știu că o pot face cu ajutorul stupilor verticali. Iată de ce am decis să depun dosarul în cadrul concursului anunțat de Proiectul USAID/ Agricultura Performantă în Moldova. Planific, pentru viitor să măresc numărul de familii pentru a ajunge la cel puțin 200, ceea ce mi-ar permite să am o capacitate mai mare de a produce miere, dar și alte produse apicole”, a explicat Andrei Chiosa.
Apicultorul ne-a spus că din cei trei fii, speră ca macăr unul să-i urmeze calea și să îndrăgească albinile, pentru că este un sector interesant care poate să aducă profit. Iar tinerilor din Republica Moldova le spune să încerce să-și deschidă o afacere cu albine, aceasta, în timp le va aduce profit.
„La moment, vindem mierea angro, dar și persoanelor fizice care sunt interesate. Regret, că consumatorii interni nu cumpără și nu consumă acest produs, probabil din mai multe considerente, printre care faptul că cultura consumului de miere este foarte joasă. Prețul, cred eu că este unul mic, dar dacă reușim să producem o cantitate mai mare de miere, atunci putem să ne acoperim cheltuielile”, a mai adăugat fermierul.
Problemele cu care se confruntă sunt diferite, dar ține cu tot dinadinsul să lase feciorilor o afacere profitabilă, iar atunci când nu știe cum să soluționeze apelează la specialiști.
„Principala problemă ține de deplasarea albinelor, adică este nevoie de transport, dar și forțe de muncă disponibile să lucreze în prisacă. Pentru 100 de familii nu am nevoie de mulți lucrători, mă descurc de unul singur. Zi de zi, lucrez în prisacă, chiar și iarnă confecționez rame, mă ocup de asamblarea stupilor, producerea cerii”.
A ales să crească rasa de albini Carpatină, pentru că a identificat mai multe avantaje.
„Lucrez cu rasa Carpatină, pentru că este o rasă cuminte, rezistentă la friguri, care are o productivitate destul de bună”, a conchis apicultorul.
Proectul era pina la 30 de ani ,dar dumnialui are mai mult ?