Mecanismul de subvenționare a riscurilor de producție în agricultură a fost elaborat pentru a diminua impactul calamităților naturale asupra recoltelor, inclusiv pentru a proteja investițiile pe care le fac fermierii în agricultură. Totuși, unii fermieri menționează că acesta este ineficient și necesită modificări.
După ce am publicat articolul despre faptul că, o bună parte din fermieri ezită să-și asigure culturile, venim și cu o analiză a factorilor ce i-au determinat să procedeze în acest mod.
Primul motiv invocat a fost că, acest proces presupune costuri suplimentare destul de mari, urmate de experiențele negative pe care le-au avut anterior cu unele companii de asigurare cât și ineficiența mecanismului de subvenționare a riscurilor.
În comentariile primite, aceștia au menționat că unele companii de asigurare evită să asigure fermierii din regiune de sud a țării.
Pe de altă parte, de faptul că atât modul cât și Legea privind asigurarea subvenționată în agricultură trebuie ajustate sunt de acord și reprezentanții companiilor de asigurare cu care am discutat.
Constantin Descalui, fermier din satul Colibaș, raionul Cahul:
„În anul curent, cred că am fost printre primii fermieri care a apelat la o companie de asigurări pentru a afla mai multe detalii despre condițiile de asigurare. Reprezentantul companie a menționat că, se încheie un contract din momentul în care culturile sunt bine dezvoltate. La data de 10 aprilie 2024, am apelat la companie pentru semnarea contractului de asigurare, dar am fost amânat de la o zi la alta, după mai bine de vreo două săptămâni am solicitat ajutor din partea Ministerului Agriculturii.
În câteva zile, am primit răspunsul la telefon de la companie, precum că este interzis să se facă contracte de asigurare, deoarece este clar că vom avea secetă. Mă întreb, 10 aprilie este prea târziu pentru semnarea asigurării? Le-am spus atunci că culturile pe care doresc să le asigur sunt într-o stare ideală, i-am invitat la fața locului. Am primit refuz. Tot cei de la asigurare mi-au spus că nu vor semna contracte, deoarece statul nu și-a respectat obligațiunile și nu a transferat pe contul acestora sumele pentru primele de asigurare, având o datorie de circa 30 de mln de lei. Acesta ar fi un motiv că companiile nu doresc să încheie contracte de asigurare. De cele mai multe ori, fermierii sunt învinuiți că nu doresc să se asigure, dar de fapt există mai multe probleme despre care nu se vorbește”.
Dinu Todos, fermier din satul Andrușul de Sus, raionul Cahul:
„Din ce cunosc, companiile de asigurări nu doresc să asigure culturi precum porumb, floarea-soarelui, doar grâu, dar și în acest caz nu asigură roada la hectar, dar o anumită sumă de bani la ha. Am avut o încercare în anul 2017, când am apelat la compania de asigurări, care mi-a explicat că trebuie să asigur fiecare risc în parte, mai mult ca atât condițiile care erau puse erau extrem de riguroase.
Câțiva colegii s-au judecat cu companii de asigurări ca să obțină despăgubiri, dar până la urmă au primit bani doar pentru semințe. În anul curent, nu am apelat, căci după 30 de ani de activitate, înțeleg că nimeni nu are interesul să ne ajute, cu atât mai mult să ne plătească despăgubiri”.
Potrivit Legii nr. 183/2020 privind asigurările, suma asigurată în cazul asigurării recoltei culturii agricole reprezintă produsul dintre volumul recoltei medii prognozate la hectar și prețul anticipat de comercializare a recoltei, dacă părțile nu convin asupra unui nivel mai mic al sumei asigurate.
Aici, recolta medie prognozată la hectar se calculează ca producția medie a culturii agricole ce urmează a fi asigurată, obținută de către producătorul agricol în 3 din ultimii 5 ani, cu excluderea anului în care s-a obținut cea mai mare recoltă și a anului în care s-a obținut cea mai mică recoltă.
Atât fermierii, cât și asiguratorii menționează că această metodă nu mai este adaptată realităților.
Fermierii din zona de sud solicită suportul autorităților
Gheorghe Jurcanu, fermier din Cahul, povestește că de mai multe ori s-au adresat la Ministerul Agriculturii ca să fie susținuți agricultorii din zona de sud, unde seceta este una devastatoare.
„Urmare a solicitărilor noastre ministerul a organizat mai multe seminare de informare unde ni s-au explicat toate avantajele asigurării, inclusiv faptul că statul subvenționează 70% din prima de asigurare. Noi, desigur, am fost bucuroși că există așa o posibilitatea și am participat la seminar, însă a fost prezent reprezentantul doar unei companii de asigurări.
După, ne-am adresat la Ministerul Agriculturii, pentru că starea grâului era una foarte gravă și i-am invitat să viziteze câmpurile. Este adevărat că au venit, dar cu atât am rămas. Acum suntem învinuiți că nu știm a crește cereale și că nu ne asigurăm, deși avem o experiență de 20-30 de ani. Probabil, nici companiile de asigurări nu au interesul să încheie contracte de asigurare, pentru că înțeleg că nu vor primi bani din partea statului. Chiar credeți că dacă s-ar achita despăgubiri, noi fermierii nu am dori să ne asigurăm și să fim liniștiți pentru recoltele noastre?”, a mai adăugat fermierul.
Contactat de Agrobiznes, Oleg Galbură, șeful secției asigurări agricole, Compania General Asigurări, a explicat că unele prevederi ale legislației actuale necesită modificări, deoarece pe parcurs s-au schimbat mult și condițiile climaterice.
„Este adevărat că unii fermieri, care s-au adresat pentru semnarea contractelor de asigurare, au primit refuz. Motivul principal a fost faptul că ei apelau când culturile deja erau afectate sau seceta se manifesta intens în anumite zone.
Spre exemplu, din cauza lipsei precipitațiilor, agricultorii declarau daune la culturile de toamnă (grâu, orz și rapiță), pe care le-am asigurat în raioanele Cahul și Vulcănești și când mergeam în teritoriu ne convingeam că este lipsă acută de umiditate în sol. Cu toate acestea, unii agricultori insistau să le luăm urgent în asigurare porumbul și floarea-soarelui. Alții, fără a înțelege esența procesului de asigurare, declarau că „plantele se usucă, veniți vă rugăm urgent și le asigurați”.
Specialistul menționează că, riscul asigurat, conform legii, este un eveniment posibil, viitor, dar incert.
„Noi nu mai asigurăm o calamitate, care deja este evident că va avea consecințe grave. Mai mult ca atât, sursele media pe care le consultăm arătau, la acel moment, că în următoarele cca. 30-35 zile nici nu se prognoza să cadă precipitații, lucru care a fost confirmat de informațiile obținute mai târziu de la Serviciul Hidrometeorologic.
Apropo, pe culturile de toamnă menționate mai sus, am despăgubit la 3 gospodării agricole cca. 5 milioane de lei. Evident că, fiecare companie de asigurări înainte de a semna asemenea contracte, își estimează riscurile și impactul financiar al acestora, și niciun asigurator nu va merge în a încasa astăzi 1-2 milioane de lei, știind deja că peste 2-3 săptămâni daunele declarate pe contractele încheiate (ex. seceta excesivă) vor constitui 15-20 de milioane de lei”.
Oleg Galbură a mai spus că, în prima jumătate a lunii aprilie compania pe care o reprezintă a asigurat cca. 1020 de ha de porumb și 2730 de ha de floarea-soarelui, de riscul secetă și de grindină.
„Pe riscul „secetă excesivă” toate suprafețele asigurate au fost declarate de către asigurați ca fiind afectate. La moment, evaluăm pierderile, ce probabil vor constitui cel puțin 22-25 de milioane de lei.
Tot aici, adaug că, în momentul în care fermierii se adresau pentru asigurări, statul, doar față de compania noastră avea datorii la subvenții în mărime de circa 33 mln. de lei, transferul cărora s-a efectuat abia la sfârșitul lunii iulie. Din cauza datoriilor statului la subvenții, care ajung uneori și la 8-10 luni, sunt afectați parametrii financiari ai companiilor de asigurări și, conform cerințelor art. 60 a Legii nr. 92 din 07.04.2022, privind activitatea de asigurare și reasigurare, acestora le este afectată solvabilitatea.
Astfel, nefiind siguri în încasarea la timp a subvențiilor, companiile nu riscă să subscrie contracte mari de asigurare subvenționată a bunurilor agricole. Însă, aceste aspecte, cel mai probabil, nu sunt cunoscute de către fermieri, în special de cei, cu care negociem 2-3 ani la rând să se asigure și nu vor, însă când deja se accentuează seceta, ei solicită insistent o asigurare”.
Cultura asigurărilor este în a te asigura permanent, pentru a-ți proteja bunurile și nu doar atunci când îți este convenabil, cum o cred majoritatea agricultorilor, cu părere de rău, a mai explicat Oleg Galbură.
Ce modificări sunt necesare?
„În ceea ce ține de mărimea roadei luată la asigurare, aici cred că ar trebui efectuate modificări în legislație. Conform Legii nr. 183, asigurarea se bazează pe cantitatea de roadă pierdută, astfel că, atunci când asigurăm o recolta a unei culturi, se ia în calcul suprafața, roada care se preconizează și prețul la un kg.
Roada pe care o prognozăm la ha se bazează pe mărimea anterioară a recoltei obținute de agricultor. Aplicăm în acest caz o practică internațională, care prevede că se ia în calcul roada din ultimii 5 ani, dintre care se exclud 2 ani, unul cu roada cea mai mică (spre exemplu a avut loc o calamitate) și unul cu recolta cea mai mare. Din cei cinci ani se exclud două extreme și se calculează media la ha. Desigur, în ultima perioadă frecvența riscurilor este mult mai mare și cred că ar trebui efectuate schimbări la această formulă de calcul.
De asemenea, necesită schimbări și Legea 183/2020, care a fost modificată abuziv de către Ministerul Agriculturii fără a ține cont de părerile asiguratorilor. Drept urmare, modificările făcute de MAIA ne îngreunează foarte mult activitatea și pun piedici de ordin birocratic în dezvoltarea de mai departe a asigurărilor agricole. Îmbunătățirea legislației este prerogativa Ministerului Agriculturii, însă, din păcate, toate solicitările noastre nu sunt auzite”.
Specialistul a mai adăugat că, în anul curent, compania are încheiate cca. 80 de contracte cu fermieri din zona de sud a țării, dintre care cca. 15 contracte de asigurare a recoltei culturilor, restul fiind contracte de asigurare a animalelor domestice.
Comentarii