Agrobiznes

În climatul regiunii noastre, creşterea în condiţii de fermă a peştilor ornamentali reprezintă o importantă ramură a acvaculturii. Însă, având în vedere că aceştia se produceau aproape exclusiv pentru acvarii, creşterea în condiţii de fermă a acestora a fost scoasă din discuţie.

Însă, în ultimii ani, abundenţa iazurilor ornamentale reprezintă un foarte bun motiv de a lua în serios producerea de peşti ornamentali în ferme specializate, de altfel, o preocupare de interes din punct de vedere economic, ecologic, epizootic, artistic şi în multe alte privinţe.

Vă prezentăm principiile de bază ale producerii crapilor ornamentali Koi şi a caraşilor roşii de grădină, desprinse din propria noastră experienţă (în producţie şi în cercetare), dar şi din colaborările cu alţi producători.

În prezent, cultura peştilor ornamentali este văzută ca o piscicultură specializată, o parte integrantă a pisciculturii peştilor de consum sau ca producţie a unor amatori. La tot pasul întâlnim persoane care au o oarecare experienţă cu crapii Koi sau care au crescut caraşi roşii de grădină.

Cu toate acestea, este foarte greu să întâlnim producători ai acestor specii care să aibă standarde înalte, întrucât creşterea acestor peşti îmbină acvacultura foarte bine tehnologizată, arta şi, bineînţeles, pasiunea.

Cerinţe: simţ estetic, potenţial tehnic şi marketing

Mulţi crescători de peşte pentru consum, deşi sunt experimentaţi, nu au rezultate bune în această ramură din cauza lipsei de simţ pentru estetic. Pe de altă parte, mulţi artişti, care au o viziune clară a ceea ce înseamnă un crap Koi de bună calitate, nu au îndemânarea şi capacitatea tehnică pentru a fi producători de succes ai acestor peşti.

Reuşita în producerea de peşti ornamentali implică şi multe cunoştinţe de marketing. Nu e suficient să se satisfacă cerinţele consumatorilor, este foarte important să se impună şi un standard propriu al calităţii şi al unicităţii. În continuare vom explica principalele provocări în domeniul culturii peştilor ornamentali.

Creşterea caraşilor de grădină, o problemă de cantitate

Există peste două sute de varietăţi de caraşi. Aceştia se deosebesc prin însuşiri morfologice şi fiziologice, fiind greu de discutat despre caraşi la modul general.

• Varietăţi cu „deformaţii estetice". Multe varietăţi sunt foarte sensibile din cauza „deformaţiilor estetice", obţinute prin selecţie. Aceste deformaţii se prezintă sub formă de „coadă dublă", „ochi telescopici", „capişon" şi aşa mai departe. Aceste varietăţi nu pot trăi decât în spaţii închise, în acvarii, fiind prea vulnerabili la condiţiile din mediul semi-natural al unei ferme. Aceste varietăţi se şi produc aproape exclusiv în sisteme recirculate sau în condiţii foarte atent controlate.
• Varietăţi mai rezistente. Pe de altă parte, există şi varietăţi mult mai rezistente decât crapul comun, care pot fi crescute foarte uşor în heleştee de pământ (carasul cometă, varietăţile de tip shubunkin etc). Astfel, dacă doriţi să deveniţi producători de caraşi de grădină, trebuie să alegeţi varietăţile de la bun început. Producţia de caraşi trebuie să fie foarte mare, profitul fiind condiţionat de un număr mare de peşti. Preţul pentru caraşi nu este foarte mare, rareori este negociabil, fiind foarte mulţi ofertanţi.
• Valoare prin culoare. Clasificarea caraşilor de grădină pe varietăţi nu joacă un rol foarte important. În general, caraşii de calitate trebuie să aibă culori vii, contur regulat al corpului şi înotătoarele intacte. Principala problemă la majoritatea varietăţilor este că doar un anumit procentaj este colorat.

Toţi caraşii se nasc fără culoarea specifică, iar, pe parcursul creşterii, unii îşi pierd melanina (pigmentul de culoare închisă) în procesul de demelanizare, care va fi înlocuită cu pigmenţi roşii, albi, oranj sau albaştri. Numai peştii coloraţi aduc profit, fiind astfel important să-i creştem doar pe aceştia. Procentul de caraşi coloraţi diferă foarte mult (din experienţă proprie acesta este de 10-50 la sută) şi depinde foarte mult de selecţia aplicată reproducătorilor.

• Selecţie în funcţie de culoare şi de viabilitate. Masculii devin maturi sexual la vârsta de un an, astfel că selecţia nu va dura mult. Problema este că pentru a obţine procent ridicat de peşti coloraţi se practică consangvinizarea. Astfel, inevitabil vor apărea şi peşti cu deformări, cu rezistenţă scăzută la boli şi la stres etc.). Astfel, este important, pe de o parte, să avem un procentaj mare de peşti intens coloraţi, dar, pe de altă parte, trebuie să păstrăm un nivel ridicat de viabilitate între peşti.

Numărul piscicultorilor europeni care fac afaceri reuşite cu caraşi de grădină este redus, în principal, din cauza concurenţei producătorilor din ţările asiatice, unde climatul este favorabil producţiei mari de caraşi ornamentali. Însă, acei caraşi nu se pot compara din punct de vedere al stării de sănătate şi al viabilităţii cu cei produşi în climatul nostru, dar au avantajul că sunt extrem de ieftini.

Deşi sunt supuşi unor tratamente puternice cu antibiotice înainte de a fi transportaţi spre Europa, acestor peşti le survine moartea, de regulă, după 14 zile de la sosirea la destinaţie.

Creşterea crapilor Koi, o problemă de calitate

• Reproducători de calitate. Culorile fiecărui crap Koi (cu excepţia celor unicolori) sunt unice, datorită polimorfismului petelor de culoare ale puietului. Din păcate, un procent foarte mic de puieţi prezintă semne de calitate bună, în jur de trei la sută. Altă problemă o reprezintă faptul că acest procent de trei la sută se obţine numai din folosirea de reproducători de calitate excepţională. Bineînţeles că aceşti reproducători costă foarte mult şi, de obicei, nu sunt de vânzare (vânzătorul ar face un serviciu eventualei concurenţe).
• Doar 16 varietăţi de Koi. O altă dificultate întâlnită în fermele de crapi Koi este aceea că necesită o investiţie majoră în nucleul de reproducători, existând 16 varietăţi de Koi, iar producătorii se văd nevoiţi, adesea, să ofere pieţei diferite varietăţi. Dacă producătorul se hotărăşte să îşi crească singur reproducătorii, are nevoie de minim cinci ani pentru aceasta. De regulă, un producător de crapi Koi îşi cumpără câteva exemplare mature de o calitate cât mai bună, apoi îşi formează un nucleu de reproducători din primii pui ai acestora.
• O preocupare mai pretenţioasă. Creşterea crapilor Koi necesită cunoştinţe avansate de acvacultură şi investiţii mult mai mari, decât în cazul caraşilor de grădină. Sunt necesare heleşteie pentru reproducători, bazine pentru crapii de o vară şi pentru cei cu potenţial de a deveni crapi de înaltă calitate, precum şi o staţie de incubaţie. Doar prin reproducţie artificială se poate efectua o selecţie bună a reproducătorilor.

Bineînţeles că fiecare exemplar matur este foarte preţios şi nu poate fi înlocuit cu uşurinţă. Din păcate, manipularea reproducătorilor este de multe ori riscantă. De aici rezultă, în fiecare an, pierderi care trebuie recuperate prin introducerea în lotul de reproducători a unor exemplare noi, produse tot în ferma proprie.

• Studierea pieţei. Înainte de a purcede la cultura crapilor Koi, trebuie aleasă piaţa căreia ne adresăm. Pentru consumatorii de rând se pot produce Koi de calitate acceptabilă (culori clare şi pete destul de frumoase), care ocupă aproximativ 20 la sută din totalul producţiei. Aici intervin o serie de probleme:

- există mulţi producători de astfel de peşti, piaţa fiind destul de mică, - preţul nu este prea ridicat (ţinând cont că se vinde circa 5-20 la sută din biomasa produsă);

- această clasă de crapi Koi se vinde în special la începutul primăverii când mulţi fermieri ies pe piaţă cu peşti. În acest sezon se pot face bani frumoşi numai dacă există cumpărători (dealeri) buni, care cunosc bine piaţa.

• Producţie personalizată. În orice caz, producţia în masă de crapi Koi este un concept european, deoarece cultura adevărată a crapului Koi înseamnă căutarea permanentă a imaginii ideale a ceea ce înseamnă Koi. Fiecare producător de top va folosi selecţia genetică pentru a produce ceva perfect, care să-l definească.

Astfel, dacă doriţi să produceţi Koi de înaltă clasă, nu contează cantitatea, ci calitatea. Preţul pentru crapii de înaltă calitate nu este fix, nu este decis de nimeni. Din vânzarea unui singur crap, o fermă se poate susţine economic un an întreg. Acest lucru este posibil numai dacă există cumpărători cu standarde înalte în ceea ce priveşte cunoştinţele despre Koi.

Cale lungă şi dificilă

Dorim să subliniem că toţi crescătorii buni de peşti ornamentali (în special cei de crapi Koi) pe care i-am întâlnit sunt, în primul rând, „fanatici" şi fac această activitate, în principal, din plăcerea proprie. Succesul în această îndeletnicire vine de regulă mai târziu, ca urmare a dedicării totale.

În acest articol am prezentat multe aspecte negative ale culturii peştilor ornamentali, deoarece începătorii, de regulă, nu sunt familiarizaţi cu punctele de vedere negative şi vor fi foarte dezamăgiţi când vor vedea că succesul nu vine atât de uşor pe cât şi-au dorit. Pe de altă parte, dacă cineva simte că creşterea peştilor ornamentali este în inima sa, atunci trebuie să se apuce să o facă, fiindcă la urma urmei există o mare cerere de crescători pricepuţi de caraşi ornamentali şi de crapi Koi.

Avantajele creşterii caraşilor ornamentali de grădină:

• nu sunt necesare suprafeţe mari de luciu de apă;
• pot fi produşi la densităţi foarte mari;
• nu sunt sensibili la manipulări sau la transport;
• sunt foarte fertili, deoarece se reproduc de 3 ori pe an fără a fi necesară reproducţia artificială;
• lotul de reproducători este ieftin;
• exemplarele mici se pot vinde pentru acvarii, iar cele mari, pentru iazuri de grădină;
• se vând mai uşor decât crapii Koi.

Sursa: revista-ferma.ro

Plantaţia de zmeur este una dintre culturile agricole care au avut o dinamică deosebită pe plan mondial în ultimii ani. În ţara noastră există prea puţine ferme de producţie, deşi cultura zmeurului poate valorifica şi suprafeţele de teren mai mici, caracteristice agriculturii autohtone. În plus, producţia de fructe poate fi valorificată foarte bine la export.

Zmeura se obţine atât din flora spontană, cât şi prin înfiinţarea unor culturi cu soiuri selecţionate de amelioratori. Producţia de zmeur este destinată pieţei de fructe proaspete sau uscate, congelate, industriei alimentare (gemuri, jeleuri, siropuri), a ceaiurilor etc.

Răspândirea tot mai largă a terapiilor naturiste, dar şi schimbarea radicală în ultimii 20 de ani a mentalităţii occidentale în ceea ce priveşte hrana (conceptul de alimentaţie sănătoasă) au determinat o cerere tot mai mare pentru anumite fructe, cum sunt: coacăzele negre, afinele, zmeura, murele etc.

Zmeura are un conţinut mare de polifenoli antioxidanţi cum sunt pigmenţii antocianici şi este o sursă bogată de vitamina C, magneziu, complex de vitamine B, cupru şi fier. Consumul regulat de fructe de zmeură s-a dovedit benefic în tratarea bolilor precum: inflamaţiile, cancerul, afecţiunile cardiovasculare, diabetul, alergiile, tulburările de vedere. De asemenea, tratatele de fitoterapie recomandă folosirea frunzelor şi a lăstarilor sub formă de ceaiuri sau decoct pentru tratarea sau amelioraea unor boli.

Înfiinţarea culturii de zmeur

• Condiţii pedoclimatice prielnice. Pentru a înfiinţa o plantaţie de zmeur, mai întâi trebuie să identificaţi locaţia potrivită. Terenul ales trebuie să fie destul de uşor şi bogat în compuşi organici. Zmeurul nu se poate dezvolta pe soluri grele, argiloase, în zone reci, cu exces de umiditate, şi preferă un climat mai umed şi mai răcoros, astfel că în zonele cu dealuri înalte se caută pantele sudice sau terenurile mai plane, unde plantele au suficientă lumină.

Zona călduroasă şi aridă de câmpie nu este favorabilă culturii zmeurului. Arbustul se poate cultiva şi în locurile cu semi-umbră, dar fructele nu sunt la fel de dulci şi de aromate, iar uneori lăstarii nu se maturizeză suficient şi degeră în timpul iernii.

Trebuie să ne gândim şi la sursa de apă, fiindcă zmeurul are o înrădăcinare mai superficială şi suferă în anii secetoşi, în lipsa unui sistem de irigaţie.

• Pregătirea corespunzătoare a terenului s-ar putea să necesite unul sau doi ani. Este bine să facem o analiză chimică a calităţii solului, având în vedere că, în mod obişnuit, zmeurul necesită o aciditate de la 5,5 până la 6,5. Dacă terenul este sărac în humus, se poate îmbogăţi administrând cantităţi mari de gunoi de grajd fermentat sau de compost.

Înainte de plantare este indicată o erbicidare totală, având în vedere că buruienile reprezintă unul dintre "inamicii" permanenţi ai plantaţiei în primii ani de la înfiinţare.

• Plantările se fac toamna târziu sau primăvara devreme. Materialul de plantare trebuie identificat şi procurat din timp şi se comercializează sub denumirea de drajoni. Aceştia trebuie să fie sănătoşi, iar la alegerea soiurilor ne vom informa asupra caracteristicilor acestora.

Dacă plantăm o suprafaţă mică, vom opta pentru un singur soi. Dacă suprafaţa este mai mare vom introduce în cultură două sau trei soiuri cu diferite perioade de coacere.
Este bine să evităm cultivarea zmeurului după cartofi, vinete şi tomate, având în vedere că aceste specii au o serie de viroze comune.

Caracteristici productive

Zmeurul este un semiarbust cu o înălţime de 1,5-2,5 m, cu un ciclu biologic bienal. Tulpina vegetativă se dezvoltă în primul an din mugurii care se află pe rădăcină, toamna se lemnifică, iar în anul următor, pe această tulpină, se obţine producţia de fructe. După recoltare, până toamna, se taie tulpinile uscate care au produs fructele.

Există şi soiuri remontante care produc încă din primul an, toamna, pe vârfuri sau uneori chiar pe o bună parte din tulpină.

Producţia de fructe care se obţine la hectar variază în funcţie de soi şi de tehnologia de cultură aplicată, respectiv de la 3-4 tone/ha până la 8-9 tone/ha.

O cultură de zmeur are producţii rentabile din punct de vedere economic timp de 8-10 ani, uneori chiar mai mult, în funcţie de soi şi de lucrările de întreţinere pe care le efectuăm în fiecare an.

Polonia - numărul unu în cultivarea arbuştilor fructiferi

Cei mai mari producători de fructe de zmeur sunt în Rusia, unde se obţine peste o sută de mii de tone anual, apoi în Serbia şi Polonia (peste 80 mii), SUA (50-60 mii), Germania şi Ucraina (peste 20 mii tone anual).

În România se obţin, conform datelor FAO, în jur de două mii de tone anual, dar cea mai mare parte este recoltată din flora spontană. Avem puţine ferme de producţie, iar cea mai mare parte a fructelor este destinată exportului.

Prin comparaţie, în Ungaria, se obţine o producţie de trei ori mai mare decât în România. Interesantă este piaţa poloneză, care în zece ani şi-a dublat producţia de zmeură, devenind unul din liderii mondiali în ceea ce priveşte cultura arbuştilor fructiferi.

Sursa: revista-ferma.ro

Simplificarea în continuare a procedurii de vămuire şi schimbul de propuneri în vederea facilitării procedurilor de comerţ exterior au constituit obiectele de bază ale discuţiilor conducerii Serviciului Vamal (SV) cu oficialii din 40 de companii, cei mai mari exportatori din Moldova şi Asociaţiile care reprezintă interesele acestora, informează MOLDPRES.

Tudor Baliţchi, director general al Serviciului Vamal, a declarat ca instituţia va continua procesul de reducere a duratei de staţionare la frontieră, a timpului de vămuire, ponderea controalelor fizice şi documentare, acordarea unor avantaje agenţilor economici credibili.

„În toate aceste direcţii au fost promovate mai multe măsuri menite să elimine barierele în calea exportului. Astfel, încă în 2011, exportatorilor le-au fost create condiţii pentru vămuirea produselor nemijlocit în posturile vamale de frontieră, fără necesitatea declarării acestora şi în posturile vamale interne, ceea ce micşorează timpul şi costurile agenţilor economici", a spus Baliţchi.

Potrivit şefului SV, cu toate că volumul declaraţiilor vamale procesate de subdiviziunile instituţiei creşte, s-a reuşit micşorarea timpului de trecere a frontierei de la 55 de minute în 2008 şi 45 în 2009, pînă la 18-20 minute în 2012. „Cît priveşte controlul fizic şi documentar, şi aici datele sistemului informaţional vamal Asycuda World denotă că exporturile sînt direcţionare pe culoarul verde în 90% de cazuri, iar controlul fizic şi documentar se aplică în baza analizei de risc, pentru mărfurile cu risc sporit", a specificat Tudor Baliţchi.

În cadrul întrevederii exportatorilor a fost prezentat noul Regulament privind procedurile simplificate de vămuire, care se aplică începînd cu 1 ianuarie 2013. Este de accentuat că gama simplificărilor vamale s-a extins considerabil şi cuprinde trecerea frontierei în mod prioritar, pe o linie special marcată pentru agenţii credibili, vămuire în afara orelor de program, în zile de odihnă sau în alte locuri etc.

Actualmente, 50 de companii beneficiază de procedurile simplificate. Directorul general a specificat că scopul Serviciului Vamal este ca pe viitor acest indicator să crească şi cît mai mulţi agenţi economici care activează legal şi corespund tuturor cerinţelor să beneficieze de procedurile vamale simplificate, notează MOLDPRES.

Sursa: moldpres.md

În perioada 20- 26 mai 2013, Camera de Comerţ şi Industrie a RM, cu suportul oficiului comercial al Ambasadei Regatului Thailandei şi Camerei de Comerţ şi Industrie din Thailanda, organizează o vizită de afaceri în Thailanda, or. Bankok, la Expoziţia Internaţională "THAIFEX - Produsele alimentare Asiatice 2013".

La expoziţie vor participa peste 3000 companii thailandeze şi străine, care vor prezenta: legume şi fructe, orez, carne, pasări, produse de mare, condimente, lactate, produse de cofetărie, produse dietetice și pentru copii, produse alcoolice şi nealcoolice, gustări, ambalaje, materie primă, tehnologii pentru industria alimentară (informaţii despre expoziţie www.thailandfoodfair.com; www.thaitrade.ru).

Programul deplasării include: vizitarea întreprinderilor şi stabilirea contactelor pentru o colaborare reciproc avantajoasă, întrevederi bilaterale între reprezentanţii companiilor din Moldova şi Thailanda (B2B) din diverse domenii de activitate, cu scopul de a purta negocieri directe, a examina spectrele de import-export a mărfii și posibilitatea inițierii unei afaceri comune.

Taxa de înregistrare pentru vizita de afaceri în Thailanda este 300,00 euro/pers (cu TVA), incluzând cheltuielile organizatorice pentru pregătirea vizitei, rezervarea biletelor avia. Costul biletului avia Chişinău- Bankok- Chişinău variază între 870 şi 1000 euro (în dependenţa de conexiune şi de data procurării biletului) şi se achită de către compania participantă, conform rezervării efectuate de CCI a RM.

Pe durata desfășurării expoziției, Oficiul Comercial al Ambasadei Regatului Thailandei le oferă participanţilor cazare gratuită în hotel (3 nopţi), transfer aeroport – hotel – aeroport, organizarea vizitelor la întreprinderi. Diurna, cazarea în hotel (mai mult de 3 nopţi), plata vizei, asigurarea medicală, transportul prin oraş, programul cultural, traducătorul şi cheltuielile neprevăzute sunt achitate de către participant.

Plecarea grupului din Chişinău se planifică pe 20 mai, iar sosirea – pe 26 mai 2013.

Agenții economici interesați să participe la vizita de afaceri în Thailanda, sunt rugați să expedieze la CCI a RM (e-mail: [email protected]; [email protected]) cererea de participare și copia paşaportului participantului, până la data de 8 aprilie 2013, aceasta fiind temei pentru încheierea contractului.

Informaţii suplimentare:

Direcţia Târguri şi Expoziţii a Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.

tel./fax: 022 23-84-10, 022 21-07-25; 022 21-14-42.

Sursa: chamber.md

Moldova are nevoie de investiţii de 30 de milioane de euro pentru a proteja de grindină raioanele de est ale republicii. Declaraţia aparţine directorului Serviciului special pentru influenţe active asupra proceselor hidrometeorologice, Ion Garaba.

Potrivit lui Ion Garaba, zonele de est ale Moldovei – Râbniţa, Camenca, Criuleni şi Dubăsari nu sunt supuse protecţiei antigrindină din cauza unei probleme istorice.

Pe timpul Uniunii Sovietice configuraţia traseelor aeriene era făcută în aşa fel încât anume zonele de est erau traseu pentru aviaţia militară. Şi pentru că rachetele prezintă un pericol real pentru navele aeriene, la acel timp nu au fost construite baze antigrindină în regiunea de est. Actualmente o bază antigrindină costă 5-6 milioane de euro.

Ion Garaba a mai spus că, deşi zona de est nu este afectată des de grindină, aceste baze trebuie totuşi să existe, iar pentru aceasta e nevoie de bani. Actualmente Serviciul Antigrindină execută lucrări de protecţie antigrindină pe circa 50 % din teritoriul republicii.

Sursa: tv7.md

China a avut o primă creştere rapidă în agricultură în perioada reformelor din perioada 1978-1984.

În timp ce colectivizarea din agricultură, nu a fost în general considerată ca o bună strategie pentru dezvoltarea agricolă şi rurală, au existat totuşi anumite politici în conformitate cu colectivizarea, de exemplu: în educaţie, sănătate, dezvoltarea infrastructurii rurale şi a tehnologiilor agricole, care a pus bazele pentru o creştere rapidă, viitoare, în agricultură.

Perioada comunistă cea mai grea pentru poporul chinez a fost în anii '60'. Din 1961 şi până în 1978 randamentele la producţia de cereale, a crescut în China de la 1,2 la 2.8.tone/ha. Ulterior randamentele au crescut de la 2.8 la 5.4 tone/ha.

Factorul politic major a fost acordarea de stimulente şi drepturi fermierilor individuali pentru cultivarea terenurile şi pentru creşterea veniturilor din agricultură. A existat o latură egalitară în aceste reforme, fiecare gospodărie primind cotă egală de teren de aceaşi fertilitate iar beneficiile au fost pe masură.

Începând din 1984, creşterea anuală a agriculturii în PIB a fost aproximativ 3 - 4 la sută. Motorul principal al creşterii agricole în această perioadă a fost forţa de muncă intensivă, schimbările tehnologice - în special, utilizarea de soiuri moderne şi a informaţiilor, îngrăşamintele chimice şi irigarea. Creşterea a fost susţinută de investiţii publice în infrastructura rurală, în cercetare şi dezvoltare tehnologică.

Creşterea rapidă a agriculturii a avut loc în contextul schimbării structurale semnificative în economia Chinei. În timp ce agricultura a reprezentat mai mult de 35 la sută din PIB în 1970, aceasta a scăzut la 15 la suta în anul 2004.

Creşterea veniturilor şi urbanizarea au fost printre forţele motrice pentru schimbări semnificative în nivelul şi modelul de consum alimentar. Sectorul agricol a diversificat producţia pentru a satisface cerinţele în schimbare alimentară. Consumul de carne (carne de porc şi de pasăre), a creat o cerere mai mare pentru furaje concentrate (porumb şi soia) iar consumul de produse de acvacultură a însemnat, de asemenea, o creştere foarte rapidă.

Ca urmare a liberalizării comerţului şi a pieţei, asistăm, în general, în China, la o trecerea treptată de la producţia de materii prime agricole, spre procesare şi distribuţie de produse agroalimentare horticole, animaliere şi de pescuit. Politica comercială şi reformele, în cursul de schimb, au dat un impuls producţiei agricole pentru export. Valoarea exporturilor în PIB a crescut de la 6 la sută în 1980 la 36 la sută în 2004 iar valoarea exporturilor nete agricole a crescut de 100 de ori în cele două decenii.

Sursa: gazetadeagricultura.info

În anul 2012, primele trei regiuni cu cel mai mare volum de subvenții (în termeni absoluți) au fost: raionul Briceni (22,2 milioane lei), Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (20,3 milioane lei) și raionul Anenii Noi (20,0 milioane lei).

Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) a emis o avertizare de cod galben de condiții meteorologice complicate.

Pe 22-23 martie pe teritoriul țării se prevăd condiții meteorologice complicate:

• pe 22 martie vor cădea precipitații sub formă de ploaie, treptat cu transformare în lapoviță și ninsoare, pe spații extinse puternice.

Pe 23 martie temporar va ninge slab;

• vântul nord-vestic va prezenta intensificări:
• pe 22 martie izolat în rafale de până la 15-20 m/s;
• pe 23 martie pe întreg teritoriul țării în rafale de până la 15-20 m/s, izolat de până la 21-25 m/s, viscolind zăpada;
• izolat se vor produce depuneri complexe, pe drumuri ghețuș.

Vremea se va răci accentuat și către 23 martie temperatura medie zilnică a aerului va scădea până la - 11 grade Celsius.

Sursa: stirilocale.md

Deputaţii au votat astăzi, în primă lectură, un proiect de lege ce prevede modificarea Codului fiscal al R. Moldova şi schimbarea modalităţii de restituire a TVA pentru agricultori, informează MOLDPRES.

Proiectul a fost propus de deputatul PD Adrian Candu şi prevede modificarea procedurii de restituire a TVA stabilită prin decizie de Guvern. Potrivit lui Candu, procedura este una dificilă, birocratică şi generează mai multe riscuri printre care faptul că agenţii economici s-ar putea confrunta cu lipsa mijloacelor financiare necesare pentru desfăşurarea activităţii.

Autorul proiectului propune ca cele 12% TVA pe care statul le restituie agricultorilor să rămînă la dispoziţia lor, iar banii să fie depozitaţi pe conturi speciale care vor putea fi folosite doar în procesul producţiei agricole.

Conform proiectului, prevederile modificărilor Codului fiscal se vor extinde şi asupra producătorilor de zahăr care pînă acum erau obligaţi să achite 20% TVA.

Începînd cu luna ianuarie curent a intrat în vigoare proiectul Guvernului ce stabileşte că producătorii vor achita 20% TVA la produsele agricole, iar statul le va restitui 12% într-o perioadă de 30 de zile.

Sursa: moldpres.md

Noile modificări ale regulamentului de subvenţionare a producătorilor agricoli urmăreşte, în opinia autorităţilor, perfecţionarea modului de repartizare a acestor subvenţii şi stimularea investiţiilor în agricultură.

Introducerea a două măsuri noi de subvenţionare agricolă, majorarea suportului oferit tinerilor fermieri şi grupurilor de producători, precum şi facilităţi pentru agricultorii din mediul rural sunt principalele modificări ale regulamentului de repartizare a acestor fonduri în 2013. Fermierii consideră, totuşi, că şi actualul regulament nu încurajează micii producători, iar suma fondului nu acoperă nici pe departe cheltuielile.

Reprezentanţii Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) au prezentat în cadrul mesei rotunde „Politici de subvenţionare pentru anul 2013" modul în care a fost repartizat anul trecut fondul de subvenţionare, precum şi modificările regulamentului din acest an.

Potrivit informaţiei furnizate, în anul 2012 a fost înregistrat un număr record de cereri de subvenţionare, aproximativ 5 mii sau de trei ori mai multe de cât în 2011. Cele mai multe solicitări au fost înregistrate pentru măsura 5, care se referă la subvenţionarea procurării utilajului şi tehnicii agricole. Chiar dacă au fost introduse anumite restricţii, prevederi de limitare sau plafonare, peste 42% din fonduri au fost consumate anume pentru satisfacerea cererilor pentru această măsură.

Investiţiile subvenţionate în sectorul agroindustrial au crescut în 2012 cu 30% faţă de 2011

În afara faptului că AIPA a fost nevoită să facă faţă numărului mare de cereri, s-a confruntat şi cu problema asigurării cu subvenţii a celor care nu au reuşit să le acceseze în 2011 din cauza epuizării fondurilor.

„În 2011 a fost stopat procesul de recepţie a cererilor în condiţiile în care fondurile au fost epuizate. Mai mult de jumătate din fondul de subvenţii pentru 2011 a fost alocat pentru achitarea datoriilor pentru 2010 şi, în rezultat, pentru asigurarea repartizării subvenţiilor solicitate de fermieri a rămas suma de 180 milioane. Cei care nu au reuşit în prima jumătate a anului să depună cereri pentru subvenţii s-au trezit cu imposibilitatea de a beneficia de suport din partea statului", a precizat directorul adjunct al AIPA, Nicolae Ciubuc.

Totuşi, reprezentanţii AIPA dau asigurări că datorită noilor reglementări, cei care au fost lipsiţi de fonduri în 2011 au recuperat în 2012. Măsurile prioritare pentru autorităţi în urma politicilor implementare în sectorul agroindustrial sunt culturile pe teren protejat, plantaţiile multianuale, investiţiile în modernizarea şi renovarea fermelor, procurarea animalelor de prăsilă şi infrastructura post-recoltare şi procesare. Deşi au fost introduse anumite facilităţi şi a fost majorată suma pentru aceste măsuri, nu au fost înregistrate prea multe cereri privind investiţiile în aceste domenii. Pentru a impulsiona şi mai mult creşterea numărului de cereri pentru acest segment, sumele alocate vor fi majorate. Nicolae Ciubuc susţine că, în pofida condiţiilor dificile provocate de seceta dură şi a politicilor bugetar-fiscale din 2012, a fost atrasă o cifră record de investiţii în sectorul agroindustrial, de 4,6 miliarde de lei, cu 1,6 miliarde lei sau cu circa 30% mai mult decât în 2011.

Mai puţine acte pentru cererile de subvenţionare şi suport majorat pentru tinerii fermieri

Pentru anul 2013, în fondul de subvenţionare a fost aprobată suma de 400 milioane lei, care a fost suplimentată cu 60 milioane de lei din partea Comisiei Europene alocate sub formă de suport bugetar. La 30 ianuarie 2013 a fost aprobat regulamentul privind repartizarea şi gestionarea subvenţiilor.

Suplimentar la cele opt măsuri de subvenţionare aplicate în 2012, au fost introduse două măsuri noi privind subvenţionarea consolidării terenurilor agricole, precum şi a cheltuielilor de utilizare a sistemelor de irigare. Totodată, vor fi majorate fondurile pentru tinerii fermieri şi sunt introduse facilităţi în accesarea fondurilor pentru agricultorii din mediul rural. Potrivit regulamentului, tinerii fermieri sunt consideraţi cei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, deşi în ţările europene este considerat fermier tânăr persoanele cu vârsta de 18-40 de ani.

Datorită integrării sistemului electronic, fermierii nu vor mai fi nevoiţi să prezinte actele de proprietate, dovada privind lipsa datoriilor la Bugetul Public Naţional, precum şi extrasul de la Camera Înregistrării de Stat. Totodată, doar pentru două măsuri şi nu trei cum era până acum, fermierii trebuie să prezinte un plan de afacere şi anume pentru înfiinţarea fermelor zootehnice, precum şi pentru infrastructura post recoltare şi procesare. De asemenea, a fost modificată şi prevederea regulamentului privind necesitatea studiilor în domeniu. „Până acum fermierii dintr-o gospodărie ţărănească care nu aveau studii, dar aveau şcoala vieţii, trebuiau să meargă la o companie de consultanţă, să încheie un contract, care de multe ori era fictiv. De aceea, pentru a nu crea obstacole în calea micilor fermieri care nu au diplomă sau studii specializate, am decis să excludem această obligativitate, excepţie făcând persoanele juridice", a menţionat Nicolae Ciubuc.

Noi direcţii de subvenţionare în 2013: consolidarea terenurilor agricole şi irigarea

Noutăţile regulamentului privind măsurile de subvenţionare a investiţiilor în sectorul agroindustrial reprezintă acţiuni de stimulare a direcţiilor prioritare stabilite de autorităţi. În consecinţă, în cadrul măsurii privind subvenţionarea creditării agricole vor fi subvenţionate integral creditele cu o dobândă de până la 14%, deoarece până acum subvenţiile acordate erau cu mult mai mici decât valoarea dobânzii.

O altă modificare se referă la măsura privind stimularea înfiinţării plantaţiilor multianuale, care prevede că la subvenţionarea livezilor de măr cu densitatea pomilor de la 700 la 1 200 pe hectar, subvenţiile vor constitui în continuare 10 mii de lei la hectar, dar vor fi eligibile acele cereri pentru suprafeţele plantate în toamna anului 2012.

De asemenea, investiţiile în creşterea legumelor pe arii protejate vor beneficia de susţinerea suplimentară din cauza numărului mic de cereri pentru această măsură, din start fiind alocate subvenţii care să acopere 50% din valoarea investiţiei. În cazul sistemelor de irigaţie, subvenţiile vor acoperi şi alte cheltuieli ce ţin de ţeava care aprovizionează sistemul de apă şi pelicula care acoperă bazinul pentru acumularea apei.

Subvenţiile acordate în acest an în valoare de 50% pentru fermele zootehnice de bovine se extind şi asupra materialelor de construcţii, precum şi a lucrărilor de proiectare a unei astfel de ferme. S-a triplat valoarea subvenţiei pentru procurarea ovinelor şi caprinelor de prăsilă cu vârsta de până la 20 de luni, de la 15 lei per kilogram până la 100 lei per kilogram, care permite recuperarea investiţiei în proporţie de 100%.

Una din măsurile suplimentare introduse în acest an prevede subvenţionarea consolidării terenurilor agricole în cadrul căreia vor fi compensate în proporţie de 50% din cheltuielile suportate pentru autentificarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare, donaţie sau schimb şi înregistrare la organul cadastral teritorial a terenurilor agricole.

Pentru a beneficia de acest suport, fermierii trebuie să consolideze trei parcele indiferent de suprafaţă. Ultima măsură cuprinde acordarea subvenţiilor pentru stimularea irigării agricole. Vor fi subvenţionate în proporţie de 50-80% cheltuielile pentru energia electrică utilizată la pomparea apei prin sistemele centralizate, precum şi cheltuielile suportate pentru motorina şi benzina utilizată, de asemenea, la pomparea apei, subvenţiile alocate fiind de 50 de bani pentru fiecare metru cub de apă. Pentru a beneficia de aceste ajutoare, producătorii trebuie să prezinte lunar sau anual raportul privind utilizarea limitelor cantităţii de apă utilizată, iar Agenţia „Apele Moldovei" după aprobarea acestui raport va stabili mărimea subvenţiei pentru ca fermierul să le poată ulterior solicita de AIPA.

Tinerii fermieri vor putea beneficia de subvenţii majorate cu 10% pentru măsurile de investiţii în sectorul agroindustrial. Începând cu 1 martie au fost depuse 180 de solicitări care au fost deja analizate, iar altele 200 se află pe masa de lucru a AIPA. Subvenţiile nu vor mai fi repartizate în rate, în proporţie de 75% şi 25%, anul acesta fiind alocate subvenţii în proporţii de 100%. Termenul de acordare a subvenţiilor va fi de 30 de zile pentru cererile cu investiţii mai mici, iar solicitările mai complicate vor fi satisfăcute în 60 de zile.

Raluca Daminescu, reprezentant al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură România:

„E trist să spui că nu mai poţi aloca subvenţii din cauza că s-au terminat banii"

„Fondurile sunt alocate într-un mod echitabil şi transparent datorită unui sistem electronic performant şi vizibil pentru toţi cei care doresc să solicite subvenţii. Ceea ce am constat cu o oarecare surprindere şi tristeţe este faptul că nu ştiu cât este de mult sau puţin aceşti 400 milioane de lei anual, echivalentul a 25 mil. de euro, dar noi la APIA plătim aceşti bani într-o singură zi. E trist să spunem că în august ne-am oprit cu autorizarea plăţilor din cauza că s-au terminat banii. De aceea, poate şi cu insistenţa şi sprijinul fermierilor, autorităţile vor decide să aloce mai mulţi bani pentru susţinerea agriculturii. Într-adevăr, condiţiile impuse de AIPA pentru obţinerea acestor fonduri nu par uşoare pentru fermieri, însă dacă este să facem comparaţie cu cerinţele Comisiei Europene, aceste condiţii sunt destul de accesibile. Totuşi, cerinţele AIPA reprezintă un pas pentru a vă pregăti să atrageţi mai mulţi bani. În virtutea faptului că producătorii moldoveni vor avea posibilitatea să atragă fonduri europene, accesarea fondurilor de la AIPA este un exerciţiu foarte bun pentru a se obişnui cu cerinţele Uniunii Europene".

Valeriu Cosarciuc, preşedintele Federaţiei Naţionale a Fermierilor din Republica Moldova:

„Fermierii mici, care sunt cei mai săraci, nici în anul acesta nu vor avea acces la subvenţii"

Considerăm că regulamentul de subvenţionare în agricultură este unul discriminatoriu pentru gospodăriile ţărăneşti. Fermierii mici şi mijlocii sunt discriminaţi şi ei obţin mai puţin decât contribuie la produsul agricol total anual. Fermierii mici care sunt cei mai săraci nici în anul acesta nu vor avea acces la subvenţii.

Inițial în proiectul regulamentului de subvenţionare nu era prevăzut subvenționarea livezilor de meri cu densitatea pomilor de la 700 la 1 200 pomi la hectar, prioritate fiind acordată livezilor mai mari. Evident că aceste tipuri de livezi pot fi plantate de fermierii mari, cu capacități sporite de finanțare. Inițial această propunere a fost acceptată de autorităţi, dar la aprobarea regulamentului final a fost impusă restricția că vor fi subvenționate livezile de meri care au fost înființate în toamna anului 2012. Prin urmare, fermierii care au plantat livezi de măr anterior perioadei menţionate sunt discriminați, fiind puși în situaţia să activeze în pierdere. În acest caz, fără susținerea din partea statului ei vor fi nevoiți să-și abandoneze afacerea în agricultură și să caute alte surse de venit, inclusiv și peste hotare. Suma fondului nu este îndeajuns pentru susținerea tuturor solicitanților. Un fond de un miliard de lei ar acoperi parțial cerințele fermierilor.

În acest context, noi solicităm modificarea regulamentului pentru anul 2013 prin completarea cu anumite prevederi. Acestea se referă la achitarea plăţilor pentru gospodăriile ţărăneşti în mărime de 100% din valoarea sumei autorizate în cazul când aceasta nu depăşeşte suma de 300 mii lei şi să fie eligibili pentru obţinerea subvenţiilor acei fermieri care au obţinut credite prin intermediul Asociaţiilor de Economii şi Împrumut.

În acelaşi timp, noi credem că este necesară direcţionarea a 50% din fondul de subvenţionare către gospodăriile ţărăneşti, iar mărimea fondului să valoreze nu mai puţin de 2% din PIB. Statul trebuie să stabilească care sunt direcțiile prioritare în care trebuie să se dezvolte agricultura Republicii Moldova, cum ar fi procesarea laptelui, a cărnii, fructe, legume, să creăm infrastructura post recoltare, frigidere, case de ambalare, să dezvoltăm producerea fructelor şi legumelor în sere etc."

Articol scris de Virginia Nica

Sursa: eco.md