Laptele crud comercializat prin automate speciale atrage o clientelă europeană generoasă pe zi ce trece. Susținătorii de peste ocean ai acestui tip de produs deja se uită cu invidie la colegii lor de pe bătrânul continent.
Orientarea europenilor către automatele de comercializare a laptelui crud nu este o noutate. Asemenea aparatură de distribuție în sistem en-detail a laptelui crud, nepasteurizat, poate fi găsită peste tot în Franța, Croația, Elveția, Austria, Olanda și realmente mai în toate zonele Italiei.
Într-o postare publicată pe portalul TakePart.com, Rebecca McCray, bursier Fulbright care studiază sistemul de justiție penală în Slovenia, a scris un articol despre un business de acest tip care manageriază plasarea de automate de lapte în zona de periferie a Ljubljanei.
Acolo, producătorul de lapte Marko Bitenc realimentează automatul cu lapte proaspăt o dată pe zi. Deoarece el deține și întreține automatul, nu există niciun intermediar între fermier și consumator, ci doar câteva butoane și furtune speciale aseptice.
Lactomatele (mlekomats), așa cum sunt denumite ele în Slovenia, permit păstrarea câtorva dintre cele mai importante măsuri de siguranță alimentară. Spre exemplu, dacă temperatura laptelui urcă peste limita impusă a Administrația slovenă pentru Alimentație și Siguranță, vânzările se opresc automat, iar telefonul lui Bitenc emite un avertisment sub formă de mesaj-text. O lampă cu ultraviolete deja pornește și sterilizează furtunele dedicate alimentării automatului.
McCray pur și simplu iubește automatele, ca modalitate sigură de achiziționare a laptelui crud, produs local și achiziționat cu numai cu un euro pe litru.
„Laptele vândut prin lactomat nu are nicio legătură cu omologul său american. Deja începe să fie ˝normal˝ ca laptele american să aibe o culoare albăstruie și să se asemene mai mult cu apa. Mi-e ciudă că mai scap uneori pe jos chiar și câte o picătură din laptele de la lactomat”, scrie americanca pe portalul amintit anterior.
Wake Up World, EcoWatch și NaturalNews au utilizat povești precum cea a Rebeccăi pentru a ilustra diviziunea dintre atitudinile europene și cele nord-americane vizavi de lactatele nepasteurizate. Șapte state din SUA și mai toate din Canada interzic vânzarea de lapte crud, din cauza potențialului de diseminare în rândul populației a unor boli, cum este și cazul listeriozei. În alte state, vânzarea lactatelor crude impune un efort serios din partea fermierilor, efectiv de a «naviga în ape repezi» în ceea ce privește legislația. Un pas greșit generează raiduri în ferme de genul arestărilor din firme, procese dure și chiar închisoare.
Don Schaffner, un profesor de științe alimentare din cadrul Rutgers Univeristy, nu vede cum automatele de lapte ar putea înlătura riscurile inerente ingerării de lapte crud. „Cu siguranță este bună ideea de a avea un automat de lapte care oprește vânzările dacă temperatura crește”, a comentat acesta pe e-mail, „cu toate acestea, anumiți patogeni cum este și cazul L. Monocytogenes poate crește și la temperaturi de nivelul refrigerării”.
Într-adevăr, elementele de control au descoperit doi patogeni într-un aparat de lapte din nordul Italiei.
Cu toate acestea, susținătorii laptelui crud comercializat prin automatele plasate în Europa (printre care și McCray) nu văd în aceste lactomate o sursă de eliminare a riscurilor, ci mai degrabă o șansă de a-și asuma aceste riscuri și de a savura gustul unui lapte crud, doar prin apăsarea unui buton.
Afacerea cu lapte crud în România
În 2012, Cristian Lungu, un fermier de peste Prut, era să intre în faliment din cauza unui preț de 3,2 lei (românești) litrul de lapte crud comercializat prin automatele sale de lapte.
Cristian Lungu este un crescător de vaci de lapte cu reală viziune de business. În 2012, acesta avea curajul să spună că păstrează prețul laptelui la 3,2 lei litrul de lapte crud vândut prin lactomatele sale, chiar dacă unora acesta li se părea unul destul de mare. Chiar și așa, 3,2 lei în 2012 era să-l bage pe fermier în faliment. În Slovenia nu se plânge însă nimeni că achiziționează de la mlekomate laptele cu un euro pe litru. Cel puțin nu americanca.
Fermierul explica la sfârșitul lui 2012 pentru Recolta.eu că, din acest preț de 3,2 lei pe litru, se putea face profit… însă cu ceva timp în urmă. Tocmai din acest motiv a și putut achiziționa trei dozatoare specializate, de genul celor deținute de Bitenc.
În 2013, Cristian Lungu deținea 32 de bovine Holstein și o suprafață arabilă în lucru de 48,9 ha, din care 12 ha aflate în proprietate. Conform ultimelor calcule, Cristian Lungu a investit în ferma sa din comuna Dascălu peste 200.000 de euro.
Sursa: Recolta.eu
Comentarii