Condițiile de vreme umedă și răcoroasă sunt favorabile dezvoltării fungului Puccinia striiformis care produce boala numită „rugina galbenă”.
La unele soiuri boala este deja prezentă. Verificați culturile de grâu, orz, triticale. Triticale este mult mai sensibil la rugina galbenă.
Pe lângă rugina galbenă, în culturi mai sunt prezenți patogenii: Blumeria graminis (făinarea cerealelor), Rhizoctonia cerealis (rizoctonioza), Drechslera tritici repentis (helmintosporioza grâului), Septoria tritici (septorioza frunzelor).
În cele ce urmează voi prezenta câteva aspecte legate de tabloul simptomatic și controlul Pucciniei striiformis.
Rugina galbenă a grâului – Puccinia striiformis West
În țara noastră rugina galbenă nu apare în fiecare an, ci doar în anii în care, în timpul primăverii se înregistrează temperaturi scăzute (10 – 15°C) și cantități mai mari de precipitații.
Citește aici și despre Rizoctonioza la cereale.
Cum recunoaștem rugina galbenă?
În primăverile răcoroase și umede plantele de grâu (orz, triticale, secară) pot fi infectate pe tot parcursul perioadei de vegetație.
Primele infecții apar, de regulă, în luna aprilie și se pot întinde până în luna iunie. Primele semne de boală constau în dungi clorotice, paralele.
În aceste zone clorotice se vor forma pustulele specifice de culoare galbenă – deschis și chiar portocalii uneori. Forma pustulelor este dreptunghiulară frecvent, însă se pot observa și pustule eliptice.
Dispunerea pe frunze este sub formă de striuri sau dungi între nervuri, în șiruri paralele, cu preferință pentru partea superioară.
Tabloul simptomatic al ruginii galbene este total diferit de cel al ruginii brune [Eugenia Eliade, 1985; Viorica Iacob et al., 1998; Popescu, 2005].
Comparativ cu soiurile sensibile, la soiurile rezistente simptomele sunt diferite. Uneori niciun simptom nu este vizibil, alteori apar mici pustule înconjurate de o cloroză și chiar necroză.
În astfel de situații, producția de uredospori este foarte scăzută. La tinerele plăntuțe infectate, tabloul simptomatic este și el diferit.
Pustulele formate nu sunt delimitate de nervurile frunzei și tind să iasă din această zonă, fiind localizate în toate direcțiile, acoperind uneori frunza în întregime [Chen et al., 2014].
Puccinia striiformis atacă toate organele plantelor: tulpini, frunze, teci, spiculețe (peduncul, rahis), glume, cariopse, ariste. După Alexandri et al. (1969), glumele sunt cel mai mult atacate, atât la exterior cât și la interior.
De altfel, acestei rugini i se mai spune și „rugina glumelor”. Dispunerea pustulelor este la fel ca la frunze. La sfârșitul perioadei de vegetație se formează teleutopustulele de culoare neagră, de dimensiuni mici, acoperite de epidermă și cu aspect lucios.
La atacuri masive, frunzele se usucă prematur, iar cariopsele vor fi șiștave, mai ales dacă rugina a ajuns la spiculețe.
IMPORTANT DE ȘTIUT!
Rugina galbenă este o boală a climatului răcoros. Se poate spune că acest fung iese în evidență prin sensibilitatea la temperatură, lumină, umiditate și chiar la poluarea aerului.
Uredosporii germinează cel mai bine la temperatura de 7°C, considerată optimă. Intervalul termic preferat de ciupercă este cuprins între 2 – 15°C [Zhang et al., 2008].
După Schroeder et Hassebrank (1964), uredosporii pot germina la o temperatură minimă de 0°C, optimă cuprinsă între 7 – 120°C și maximă de 20 – 26°C.
Din momentul realizării infecției și până la începutul sporulării, temperaturile preferate sunt cuprinse între 13 – 16°C, mult mai scăzute comparativ cu alte rugini ale cerealelor.
Temperaturile de peste 20°C încetinesc dezvoltarea ruginii galbene, deși studiile efectuate în ultimii ani arată că există și tulpini care tolerează și temperaturi mai ridicate.
Umiditatea are un rol foarte important în patogenia acestei rugini, influențând aderarea sporilor la țesuturile plantei, germinarea, realizarea infecțiilor și supraviețuirea.
Dacă în timpul dezvoltării fungului intervin temperaturi ridicate și perioade de uscăciune, germinarea uredosporilor este întreruptă [Vallavieille – Pope et al., 1995; Popescu, 2005].
Cum controlăm rugina galbenă?
Factorii de risc care concură la instalarea epidemiilor de rugină galbenă sunt: climatul răcoros, precipitațiile abundente în perioada de vegetație, cultivarea soiurilor sensibile, samulastra, iernile ușoare, microclimatul umed [Martinez – Espinoza, 2008]. După Popescu (2005), la factorii amintiți se adaugă vânturile care bat din nord – vest și sud – vest care pot aduce uredospori.
În condiții de epidemie frunzele se usucă prematur, dezvoltarea spicelor este încetinită, iar boabele rămân șiștave.
Măsurile profilactice sunt aceleași ca la rugina brună. Se recomandă distrugerea samulastrei, a gazdelor voluntare, excesul de azot, semănatul timpuriu și des.
Pentru a putea lupta cu boala este bine să cultivăm soiuri rezistente la rugina galbenă, mai ales în zonele unde există istoric al bolii.
Măsurile chimice sunt cele mai utilizate în prezent. Tratamentele trebuie efectuate în urma controalelor fitosanitare periodice. Controalele trebuie începute chiar de la începutul perioadei de vegetație.
Popescu (2005) recomandă aplicarea tratamentelor atunci când PED – ul este de 25% intensitate. De obicei, tratamentele care se fac pentru alți patogeni ai cerealelor controlează și rugina galbenă.
Fungicidele omologate pentru combaterea ruginii galbene în România sunt: azoxystrobin, benzovindiflupir, ciproconazol, difenoconazol, epoxyconazol, fenpropidin, flutriafol, metconazol, piraclostrobin, protioconazol, tebuconazol, triadimenol.
Dintre combinații, amintesc: azoxystrobin cu ciproconazol, bixafen cu protioconazol, fenpropimorf cu metrafenonă și epoxyconazol, ciproconazol cu pentiopirad, protioconazol cu trifloxystrobin, benzonvindiflupir și protioconazol, procloraz cu tebuconazol și proquinazid, spiroxamină cu tebuconazol și triadimenol, protioconazol cu spiroxamină și tebuconazol, luxapiroxad cu metconazol, piraclostrobin cu epoxyconazol, epoxyconazol cu metconazol, fluxapiroxad cu piraclostrobin etc [după „Codexul produselor de protecția plantelor omologate pentru utilizare în România”, 2019].
Măsurile biologice sunt în atenția specialiștilor, fiind intens experimentate în prezent. Biopreparate pe bază de Bacillus subtilis (tulpina QST 713) sunt testate pentru controlul ruginii galbene.
În urma studiilor s-a constatat că B. subtillis ține sub control patogenul doar la intensități mici de atac. Când severitatea infecției a fost ridicată și controlul biologic a fost mai scăzut, sub 30%.
Tratamentele efectuate imediat după inocularea plantelor cu P. striiformis au dat cele mai bune rezultate. Concluzie a fost că, tratamentele cu biopreparate sunt mai eficiente, dacă sunt aplicate preventiv și nu curativ.
Pentru obținerea unor rezultate bune în combatere, sunt necesare mai multe tratamente biologice, unul singur nefiind suficient [Reiss et Jørgensen, 2016].
Bibliografie:
- Alexandri A., M. Olangiu, M. Petrescu, I. Pop, E. Rădulescu, C. Rafailă, V. Severin, 1969 – Tratat de fitopatologie agricolă, vol II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 578 p..
- Chen W., Weelings C., Chen X., Kang Z., Liu T., 2014 – Wheat stripe (yelow) rust caused by Puccinia striiformis f. sp. tritici, Molecular Plant Pathology, 15 (5), 433 – 446.
- Eliade Eugenia, 1985 – Fitopatologie, Editat la Tipografia Universității din București, 277 p..
- Henegar Monica et al., 2019 – Codexul produselor de protecție a plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, Timișoara, 619 p.
- Iacob Viorica, Ulea E., Puiu I., 1998 – Fitopatologie agricolă, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
- Martinez – Espinoza A., 2008 – Disease Management in Wheat. 2008 – 2009 Wheat Production Guide.
- Popescu Gheorghe, 2005 – Tratat de patologia plantelor, vol. II, Editura Eurobit, Timișoara, 341 p.
- Reiss A., Jorgensen L. N., 2016 – Biological control of yellow rust of wheat (Puccinia striiformis) with Serenade®ASO (Bacillus subtillis strain QST 713), Crop Protection, vol. 93, 1 – 8.
- Schröder J., Hassebrauk K., 1964 – Undersuchungen uber die Keimung der Uredosporen des Gelbrostes (Puccinia striiformis West). Zentrab. Bakteriol. Parasitenk. Infektionskrank. Hyg. 118, 622 – 657.
- Vallavieille ‐ Pope C., Huber L., Leconte M., Goyeau H., 1995 – Comparative effects of temperature and interrupted wet periods on germination, penetration, and infection of Puccinia recondita f. sp. tritici and P. striiformis on wheat seedling.
- Phytopathology, 85, 409 – 415.Zhang Y. H., Qu Z. P., Zheng W. M., Liu B., Wang X. J., Xue X. D., Xu L. S., Huang L. L., Han Q. M., Zhao J., Kang Z. S., 2008 – Stage ‐ specific gene expression during urediniospore germination in Puccinia striiformis f. sp. tritici. BMC Genomic.
Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin – CS III dr. ing. Cotuna Otilia Șef lucrări – FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USAMVB Timișoara.
Comentarii