Principalele boli ale speciilor sâmburoase includ monilioza și putregaiul brun al fructelor, ulcerația sau cancerul bacterian, ciuruirea micotică a frunzelor, antracnoza sau cocomicoza cireșului, bășicarea frunzelor, vărsatul prunului, numit și Șarka, și virusul cireșelor mici.
Monililioza și putregaiul brun al fructelor
Monililioza și putregaiul brun al fructelor sunt cauzate de diferite ciuperci din familia Monilinia. Boala afectează toate speciile de sâmburoase, inclusiv cireșul, prunul, caisul și piersicul, precum și sămânțoasele (cum ar fi mărul, părul și gutuiul).
Ciuperca iernează pe țesutul infectat, cum ar fi fructe mumificate, resturi de flori și lăstari, fructele rămase pe pom fiind sursa principală de infecție în primăvara următoare.
Ploaia, roua abundentă și vremea rece în timpul înfloririi favorizează infecția. Fructele rănite, de exemplu, de înțepăturile dăunătorilor sau crăpăturile cauzate de către ploaie, sunt deosebit de susceptibile la infestare.
Ulcerația bacteriană sau apoplexia sâmburoaselor
Ulcerația bacteriană sau apoplexia sâmburoaselor cauzată de bacteria Pseudomonas syringae, afectează mai multe specii, inclusiv toate speciile sâmburoase – cireș, prun, cais și piersic.
Atacă cel mai sever cireșul și caisul. Infecția bacteriană se produce prin pătrunderea în răni mici ce apar după operațiunea de tăiere a pomilor și crăpăturile produse de îngheț, dar și prin stomatele frunzelor.
Vremea umedă și schimbările bruște de temperatură sunt deosebit de propice pentru infecție. Infecțiile din timpul verii provoacă simptome pe frunze, dar nu penetrează trunchiul pomilor.
Ciuruirea frunzelor sau clasterosporioza
Ciuruirea frunzelor sau clasterosporioza este cauzată de ciupercile Stigmina carpophila, anterior numită Coryneum beijerinckii, și Wilsonomyces carpophilus.
Cireșul și prunul sunt deosebit de susceptibile, în timp ce infecțiile sunt posibile și la piersic și cais. Ciuperca iernează pe lăstarii infectați, fructele mumificate și frunzele căzute.
Infecțiile sunt posibile de la deschiderea mugurilor până în iunie, în condiții de umiditate și temperaturi de peste 10 °C, în timp ce infecțiile timpurii provoacă cele mai mari daune.
Presiunea puternică a infecției este posibilă în ani sau zone cu precipitații mari în primăvară și/sau formarea frecventă a ceții.
Pătarea purpurie a frunzelor de cireș
Pătarea purpurie a frunzelor de cireș, numită și antracnoza și cocomicoza cireșului poate fi o boală devastatoare pentru cireș, vișinul este mai sensibil decât cireșul. Poate apărea și la prun. Ciuperca iernează sub formă de miceliu în frunze.
Perioada principală de infecție este în a doua jumătate a lunii mai. Vremea caldă și umedă stimulează infecția, în timp ce seceta prelungită reduce dramatic capacitatea de germinare a sporilor.
Bășicarea frunzelor
Bășicarea frunzelor este o boală cauzată de ciuperca Taphrina deformans. Ciuperca iernează sub formă de pseudomiceliu pe solzii mugurilor și lăstari.
Infecția mugurilor are loc foarte devreme, în timpul umflării mugurilor, de la sfârșitul lunii februarie până la începutul lunii martie.
Când temperaturile depășesc 10°C, infecțiile sunt posibile încă din luna ianuarie. Vremea umedă favorizează dezvoltarea și răspândirea bolii.
Vărsatul prunului
Vărsatul prunului (Plum pox virus, numită și sharka) este cea mai distructivă boală virală a speciilor sâmburoase și infectează în principal prunul, dar și caisul, piersicul, nectarinul, cireșul și vișinul.
Boala este cauzată de virusul Plum pox, diferite tulpini ale virusului infectând diferite specii sâmburoase. Transmiterea bolii are loc în principal prin materialul săditor infectat și prin insecte sugătoare, cum sunt afidele în livezi, acestea fiind vectorul răspândirii, dar poate fi răspândită și prin tăierea pomilor cu dispozitive de tăiere nedezinfectate.
Boala virusul cireșelor mici
Boala virusul cireșelor mici este cauzată de două virusuri, Little cherry virus 1 și 2, și afectează cireșul și vișinul. Boala apare adesea în formă latentă, adică fără simptome, și este răspândită prin materialul săditor.
Virusul cireșelor mici 2 poate fi răspândit și de sfredelitorul arțarului (Caulocampus acericaulis). Pentru virusul cireșelor mici 2 nu se cunoaște în prezent niciun vector.
Virusul cireșelor mici poate fi depistată în mod fiabil în livezi prin analiză de laborator. Gestionarea bolii constă în plantarea de material săditor sănătos, precum și monitorizarea dăunătorului vector în cazul confirmării infecției cu virusul cireșelor mici 2.
Măsurile de control direct includ distrugerea tuturor pomilor infestați și protejarea pomilor împotriva insectelor dăunătoare vector.
Referințe:
- A. Häseli, P. Stefani (2020). Ghid: Protecția culturilor sâmburoare în agricultura ecologică. (disponibil și în limba română)
- Virusul cireșelor mici.
- G.N. Agrios (2005). Plant Pathology. 5th Edition, Elsevier Academic Press, Amsterdam
- A. Narmani, R. Bertrand, M. Arzanlou, A. Babai-Ahari, M. Stadler (2018). New secondary metabolites produced by the phytopathogenic fungus Wilsonomyces carpophilus. Phytochemistry Letters.
- Final report on the scope and results of a targeted survey of the occurrence of viruses causing low fertility of cherries and sour cherries in 2021. (disponibil doar în cehă)
- G. Schlesingerová (2012). Cherry low fertility: little cherry disease. Ministry of Agriculture in cooperation with the State Phytosanitary Administration. (disponibil doar în cehă)
