Irigarea cartofilor prin picurare asigură reducerea esențială a consumului de apă la irigare. Motiv din care, devine o metodă tot mai răspândită de asigurare a necesităților de apă a culturii, cu toate că cea mai populară este irigarea prin aspersiune.

Irigarea cartofilor prin picurare include mai multe avantaje, printre care se numără:

• posibilitatea de reglare a adâncimii de udare;
• reducerea riscului de boli ale plantelor – frunzele plantelor nu sunt umezite, probabilitatea de răspândire a bolilor este redusă, iar insecticidele și fungicidele nu sunt spălate de pe frunze;
• absența formării crustei și, în consecință, nu este necesitatea distrugerii acesteia;
• reducerea buruienilor;
• randament ridicat datorită utilizării fertirigării cu doze optime și a raportului de nutrienți pentru perioadele de creștere, economisind, în medie, de la 15 până la 35% îngrășăminte pe unitate de producție;
• prevenirea poluării apelor subterane și salinizării solului, prin alegerea apei potrivite pentru irigare și utilizarea cantităților mai reduse de apă.

Odată cu irigarea prin picurare se fac economii de 2,5-3 ori în comparație cu irigarea prin aspersiune. Coeficientul de pierdere a umidității în timpul irigării prin picurare prin evaporare și infiltrare este, în medie, de 5%, comparativ cu irigarea tradițională ce consumă până la 40-50%.

La irigarea cartofului prin picurare, distanța dintre rânduri poate fi variată, adaptându-se în funcție de particularități. De obicei, se utilizează benzi cu grosimea pereților de 8 mils (2 mm), distanța dintre picurători de 30 cm, volumul de apă ce se irigă variind de la 1,2-1,6 l/oră.

Este important de monitorizat calitatea apei pentru irigare. Recomandat este un conținut de săruri sub 1 g/l și coeficient de adsorbție potențială a sodiului (SAR) sub trei.

Parametri de calitate a apei utilizate pentru irigare:

Pentru a obține un randament ridicat, este necesar să se monitorizeze constant starea solului în timpul sezonului de vegetație: nivelul de umiditate din stratul de sol unde e amplasat sistemul radicular, concentrația de nutrienți în soluția de sol, pH-ul soluției solului.

Este necesar să se țină cont de necesarul de apă a plantei, care nu este același în diferite perioade de creștere și dezvoltare ale cartofului, mai ales odată cu intrarea în faza de butonizare și înflorire, căci suprafața de evaporare e diferită.

Lipsa umidității în această perioadă duce la o scădere a turgescenței și la ofilirea frunzelor, care afectează negativ fotosinteza și acumularea de amidon, reduce drastic randamentul și afectează semnificativ calitatea tuberculilor.

Prin urmare, furnizarea la timp a apei în timpul formării și creșterii intensive a tuberculilor, care are loc de obicei din momentul butonizării complete a soiurilor timpurii până când vrejurile încetează să crească, este deosebit de importantă.

Cartofii au un sistem radicular relativ puțin adâncit și se caracterizează printr-un consum ridicat de umiditate, care nu trebuie să scadă sub 65% din capacitatea de câmp pentru apă.

Alte recomandări indică, plafonul minim al umidității solului nu trebuie să fie mai mic de 70-75% din capacitatea de câmp pentru apă pe întreaga perioadă de la răsărire și până la formarea butonilor la cartof.

S-a stabilit că în perioada butonizării până la încetarea creșterii vrejurilor, limita superioară a umidității optime a solului este de 85%, iar limita inferioară este de 75%.

La o umiditate mai mare a solului și temperatură mai scăzută în această perioadă, formarea tuberculilor este redusă semnificativ până la încetarea completă și, în plus, conținutul de amidon din tuberculi se reduce cu 2-8%.

O perioadă lungă de supraumectare a solului poate duce la asfixierea plantei și putrezirea tuberculilor.

V-ar putea fi util și articolul despre Bolile cartofului: Cum se determină – foto și descriere.

Timpul de irigare și cantitatea de apă de irigare sunt determinate de nevoia de apă a plantei, precum și de capacitatea solului de a reține umiditatea la adâncimea dezvoltării sistemului radicular.

La sfârșitul dezvoltării, când vrejurile se ofilesc și scade creșterea tuberculilor, cartoful are nevoie de mai puțină umiditate. Umiditatea optimă a solului de 65% și o temperatură de 20-25 de grade în această perioadă contribuie la formarea unei coji groase puternice pe tuberculi, care îi protejează de deteriorarea mecanică în timpul recoltării și asigură o mai bună păstrare în timpul iernii.

Irigarea intensivă a solului întârzie maturarea tuberculilor, aceștia formează o coajă foarte subțire, se deteriorează ușor în timpul recoltării și au o durată mai redusă de păstrare.

Irigarea se întrerupe cu 10-12 zile înainte de recoltarea cartofului.

Un alt aspect important ține de asigurarea necesarului de nutrienți la cartof, ce se distinge prin cerințe crescute pentru cantitatea de nutrienți necesari pentru formarea unui randament ridicat.

O fertilizare completă, mai mult decât mulți alți factori, determină calitățile tehnologice ale tuberculilor.

Îngrășămintele minerale se administrează în cazul când conținutul elementelor de nutriție (NPK) este sub valoarea minimă a intervalului de asigurare relativ optimală a solului cu acestea. Din acest motiv, este importantă realizarea analizei solului.

Pentru creșterea și dezvoltarea normală a cartofului și obținerea unor randamente mari de tuberculi, pe lângă azot, fosfor, potasiu, acesta trebuie să fie asigurat cu suficient calciu, magneziu, fier, sulf, precum și oligoelemente: bor, mangan, molibden, cupru, zinc, cobalt și altele.

Unii legumicultori, pentru a preveni contaminarea cu nitrați a cartofilor, folosesc doze crescute de potasiu, care de obicei sunt de 1,3–2 ori mai mari decât cantitatea de azot din îngrășământ.

Insuficiența nutrienților din sol sau dezechilibrul azot-potasiu afectează semnificativ randamentul și calitatea, toți acești factori trebuie luați în considerare la întocmirea unui sistem de nutriție a plantelor.

Cerințele plantelor de cartofi față de condițiile de nutriție minerală în timpul sezonului de creștere sunt diferite.

Nutrienții maximi sunt consumați de plante în perioada de butonizare – înflorire, când are loc cea mai intensivă creștere a vrejurilor și creșterea tuberculilor.

Normele de îngrășăminte pentru fertirigare sunt împărțite pe perioade (fazele de dezvoltare) a plantelor, în funcție de nevoia plantelor în nutrienți, și se calculează în kg/ha/zi.

Vezi și articolul De ce putrezesc cartofii în timpul păstrării – 4 cauze, prevenire.

Exemplu de distribuție aproximativă a nutrienților aplicați cu fertirigarea pe perioade de vegetație a cartofului, %:

Important! Dozele incluse în tabel pot să difere în funcție de gradul de aprovizionare a solului cu nutrienți, tehnologie și alte particularități.

V-ar putea plăcea și articolul despre Mulcirea cartofului: avantaje și sfaturi pentru recolte bune.

Chiar dacă la producerea substratului pentru răsad se urmărește ca acesta să fie suficient de „hrănitor” pentru plantele în creștere, ca să obținem răsaduri de calitate și mai sănătoase este recomandată fertilizarea periodică a acestora.

Scheme de fertilizare sunt multiple, iar în continuare discutăm atât despre variantele recomandate în condițiile de casă a producerii răsadurilor, cât și perioadele de fertilizare recomandate de specialiști pentru cantități mai mari produse.

Una dintre cele mai importante reguli pentru creșterea răsadurilor puternice și sănătoase este prezența amestecului de substrat „potrivit”. De obicei, mulți folosesc două opțiuni pentru creșterea răsadurilor: fie un amestec de sol achiziționat, fie pregătit independent din mai multe componente.

Amestecul de sol în care veți semăna semințe pentru răsaduri ar trebui să fie:

• Suficient de afânat, astfel încât rădăcinile mici și fragede să poată crește cu ușurință fără a întâmpina obstacole.
• Cu o umiditate și circulație a aerului potrivită.
• Steril în ceea ce privește absența larvelor și a ouălor de insecte dăunătoare, a sporilor de boli produse de ciuperci și a semințelor de buruieni.
• Să conțină nutrienți.

Mai multe detalii despre Producerea substratului pentru răsad – ce putem și ce nu e recomandat să utilizăm.

Este posibil să nu fertilizăm răsadurile? Chiar dacă răsadurile pot crește fără a fi fertilizate, pentru a obține un rezultat rapid și calitativ este recomandat să nu neglijăm această lucrare.

Trebuie spus că substraturile achiziționate, de obicei, nu au un conținut ridicat de macro și microelemente necesare pentru răsaduri pe toată durata creșterii.

Atunci când producem amestecurile de substrat de sine stătător, principala componentă responsabilă pentru fertilitate, de regulă, este solul. La unii este mai bogat în nutrienți, la alții mai sărac.

Amestecat cu turbă, nisip și alte materiale, fertilitatea sa nu este încă suficientă pentru creșterea răsadurilor puternice (cu excepția cazului în care aveți cernoziom). Pe de altă parte, putem adăuga gunoi de grajd putrezit, mraniță, biohumus și altele, care vor contribui la nutriția plantulelor.

Când fertilizăm răsadurile

Fertilizarea răsadurilor se realizează pe etape, de regulă, fiind făcute 4-6 fertilizări, numărul acestora fiind puternic influențat de condițiile de creștere și starea răsadului. Substratul trebuie să fie umed înainte de fertilizare.

Important! În primele etape de creștere răsadul este încă prea fraged, nu este o plantă adultă și, prin urmare, fertilizanții nu ar trebui să cadă în niciun caz pe frunze și tulpină.

Prima fertilizare la răsad este recomandat a fi realizată după răsărire (după apariția celei de-a doua frunze adevărate).

Necesitatea acesteia se explică prin faptul că, în acest moment planta a epuizat aportul de nutrienți din sămânță și a trecut complet la hrănirea de sine stătătoare.

Apoi, fertilizările se repetă la fiecare 7-10 zile.

Important! Nutriția, temperatura și cantitatea de lumină sunt trei parametri extrem de interdependenți. Dacă începeți să fertilizați răsadurile în mod regulat, la temperatura corespunzătoare (peste +20 de grade), atunci vor crește intens.

Dar, de obicei, lumina din februarie nu este suficientă, când soarele răsare la ora 8 și apune la ora 17, iar răsadurile au nevoie de cel puțin 14 ore de lumină pe zi.

Așadar, chiar dacă realizăm fertilizări, acestea nu vor genera beneficii, ci îi vor dăuna – vor începe să se întindă și este puțin probabil să salvăm răsadul.

Citiți și despre De ce se alungește răsadul – 5 greșeli de evitat.

Pe de altă parte, creșterea poate fi redusă prin scăderea temperaturii, însă, totuși, este bine să respectăm și asigurăm toți acești parametri la valorile optime.

Detalii despre Creșterea răsadului de legume – sfaturi pentru o dezvoltare calitativă.

Cu ce fertilizăm răsadurile

Opțiuni de fertilizare a răsadurilor sunt foarte multe, acestea având drept obiective principale evitarea carențelor de micro și macroelemente, asigurarea aportului necesar de aminoacizi, stimularea creșterii sistemului radicular și mecanismelor naturale de apărare a plantelor.

Îngrășăminte organice pentru răsaduri

În cazul în care produceți răsaduri pentru grădina proprie sau în cantități mici, puteți opta pentru fertilizarea cu îngrășăminte organice, ce sunt destul de eficiente.

În acest sens, poate fi utilizat gunoiul de grajd sau excrementele de păsări bine descompuse amestecate cu același volum de apă. Lăsați amestecul să fermenteze timp de 2-3 zile la cald.

Amestecul rezultat trebuie diluat cu apă imediat înainte de hrănirea răsadurilor. Pentru excrementele de păsări, raportul este de 1:12, pentru gunoiul de grajd – 1:8.

Totodată, pentru fertilizarea organică poate fi folosită o infuzie de biohumus, vermicompost. Acesta poate fi achiziționat de la companiile producătoare și aplicat conform recomandărilor de pe ambalaj.

Acesta e prietenos cu mediul, conține macro și microelementele necesare, enzime, substanțe humice într-o formă accesibilă pentru răsaduri.

Citiți și despre Fertilizarea roșiilor pe vârste. Rețete de îngrășăminte ce pot fi produse acasă.

Îngrășăminte minerale pentru răsaduri

Aici, cele mai indicate sunt îngrășămintele minerale special dedicate răsadurilor, unde este calculată și selectată cantitatea de nutrienți necesară acestora, astfel nu veți da greș la crearea amestecului.

Acestea conțin tot complexul necesar de macroelemente și microelemente cum ar fi azot, fosfor, potasiu, fier, zinc, bor, magneziu, cupru, molibden etc.

Adesea și suplimente de vitamine B1, B6, PP, C, care cresc rezistența la stres, precum și acidul succinic – un stimulator de creștere.

Un meniu atât de bogat permite plantei din primele zile să crească bine și, cel mai important, să dezvolte un sistem radicular puternic.

Spre exemplu, plantele pot fi hrănite optând pentru îngrășăminte comerciale după următoarea schemă de fertilizare a răsadului:

• După răsărire – este recomandat un stimulator de creștere al rădăcinilor, astfel încât planta să dezvolte un sistem radicular bun și să fie mai rezistentă la stres (poate fi utilizat orice stimulator, de exemplu Sprintene).
• După repicat sau la 10 zile după răsărire în cazul în care semințele au fost semănate direct – poate fi repetat tratamentul radicular cu un produs cu același rol.
• La 7-10 zile după tratamentul anterior – pentru a oferi plantelor ceea ce lipsea în substrat (dacă a fost utilizat substrat din turbă, perlit, îngrășăminte cu eliberare lentă se recomandă fertilizarea cu un stimulator sau îngrășământ cu macro- microelemente, aminoacizi (Ultrasol Magnum Special, Econatur – de obicei se recomandă 100 g/100 l apă) +îngrășăminte cu calciu (de exemplu Alcaplant New, Calciamec – 200 g/100 l apă); dacă a fost folosită mranița, pământul de pădure pot fi adăugate pe lângă stimulatori și produse ce neutralizează sărurile toxice (de exemplu Sal-wax – 200 g/100 l apă).
• La aproximativ 7-10 zile după aceasta se poate repeta o fertilizare cu stimulatori și îngrășăminte ce conțin cupru, ce au drept scop stimularea mecanismelor de autoapărare a plantelor.
• După același interval de timp, poate fi realizată o fertilizare cu îngrășăminte ce conțin microelemente (de exemplu Poligreen-Mix-L 20 ml/10 l apă, Borocal – 20 ml/ 10 l apă, Econatur HD Micros Plus – 20 g/10 l apă) pentru a evita carențele.
• Înainte de plantare – cu 8-10 zile înainte de plantare se face un alt tratament foliar sau radicular cu stimulatori. Rolul acestora este de a contribui la o mai bună apărare naturală a plantelor de boli.

Important! Produsele indicate pot fi înlocuite cu oricare altele potrivite, iar fertilizările făcute în funcție de starea răsadului. Este important atât să evităm carențele, cât și excesul de nutrienți, care la fel poate dăuna răsadului. Din acest motiv, monitorizați mereu starea plantelor și urmați recomandările de pe ambalajul produselor.

Sergiu Goncearuc, legumicultor din satul Speia, Anenii Noi, susține că, în mai puțin de zece ani, în țara noastră nu vom mai putea cultiva nicio cultură, mai ales legume, dacă nu vor avea toți fermierii acces la irigare.

După mai bine de 15 ani de muncă asiduă în acest sector, fermierul este de părere că legumicultura nu este o afacere ușoară. Mai mult ca atât, nu oferă o rentabilitate fixă, într-un an poți câștiga mai mult, în altul mai puțin sau chiar să înregistrezi pierderi. 

„Cu toate acestea, dacă ești un agricultor bun, venitul câștigat neapărat îl vei reinvesti în ceea cu ce te ocupi. Legumicultura, de fapt, nu este o afacere din care să câștigi. Eu am revenit acasă și am investit foarte mulți bani în legumicultură. Acum, mă gândesc că, dacă investeam acești bani în alte afaceri (imobile) aveam mai mari venituri decât lucrând, achitând impozite, creând locuri de muncă”.

Tot aici, Sergiu afirmă că, pentru a-și asigura o stabilitate, și-a diversificat spectrul de culturi pe care le crește. Deși, în țările dezvoltate fermele sunt specializate și se orientează pe cultivarea doar a două-trei culturi legumicole.  

Anul 2023 a fost un an foarte complicat, mai ales pentru legumicultorii care au crescut varză de toamnă, a mai povestit tânărul.

„Personal, o parte nici nu am comercializat-o, am introdus-o ca îngrășământ în seră. Prețul a fost unul foarte mic și nu am văzut sensul să o comercializez. În schimb, cred că au avut de câștigatat puțin mai bine cei care au crescut ceapă de iarnă, prețurile au fost destul de bune.

În ceea ce ține de tomate, mai ales ciclu doi de producere, au avut un preț bun, dar au fost afectate foarte mult de viroze. În anul precedent, prețul la tomate a fost mare nu din cauza că nu au fost plantate roșii în sere, ci, mai degrabă, din cauza că au fost grav afectate. Infectarea masivă are loc în perioada când apare prima inflorescență.

La fel, se întâmplă și în cazul castraveților, mai ales în ultimii ani. Acest fenomen se explică prin faptul că, schimbările climaterice creează condiții favorabile pentru dezvoltarea dăunătorilor vectori ai acestor viroze”. 

În plus, legumicultorul atrage atenția asupra faptului că, castraveții, mai ales din ciclu doi, sunt foarte mult afectați de tripși – unii dintre vectorii virozelor anterior menționate. 

„Odată cu armonizarea legislației, multe preparate care erau folosite în lupta contra tripșilor au fost excluse, iar cele care au rămas, din păcate, nu mai sunt la fel de eficiente. Au apărut și produse organice, dar la fel nu sunt eficiente. Suntem unica țară din regiune, care nu are entomofagi. Ca și producător de legume, nu am posibilitatea să-i procur, nu avem nicio companie care comercializează entomofagi.

Sunt disponibile capcanele cu feromoni, dar, din păcate, mai ales în cazul tripșilor, nu funcționează. Dacă în cazul la Tuta absoluta capcanele sunt eficiente, în cazul tipșilor nu sunt. Disponibilitatea de a achiziționa entomofagi ar aduce doar beneficii, inclusiv fermierii ar utiliza mai puține insecticide”. 

Citiți mai multe despre Tripșii, transmițători ai virusurilor la plante.

Sergiu Goncearuc este de părere că, în timpul apropiat, cei care vor cultiva roșii se vor confrunta cu mari probleme. În plus, odată cu liberalizarea piețelor, globalizarea, când oamenii pot să circule unde doresc, aceștia automat se transformă în potențiali purtători de viroze pentru legume. 

„Cred că, pentru noi ar fi foarte bine dacă cel puțin am putea să asigurăm piața internă cu necesarul de legume proaspete. Deși, sunt sigur că am putea face și export, mai ales în cazul cepei, morcovului, sfeclei roșii, verzei. Doar că în acest caz, avem nevoie de implicarea statului, care ar avea de câștigat, mai ales prin intrarea banilor în țară. Cu regret, la moment, noi ca și țară importăm foarte mult. Ca să să putem exporta ar trebui să micșorăm costul de producere, dar, în cazul meu, achit 12 lei pentru un m³ de apă, respectiv nu putem face față concurenței”. 

Sectorul legumicol din țara noastră se confruntă cu mai multe probleme ce necesită, în primul rând, implicarea statului. O altă provocare, destul de serioasă, este lipsa forței de muncă.  

„Cea mai mare problemă cu care ne vom confrunta cu toții va fi lipsa brațelor de muncă, iar aceasta, în cazul legumicultorilor, este destul de grav sau chiar catastrofal. Nu prea întâlnesc tineri care să se implice în acest domeniu, deoarece ei văd cum se descurcă părinții lor și nu mai găsesc rostul în legumicultură, care necesită multă muncă, iar statul nu elaborează politici care să ajute sectorul. Nici chiar subvențiile nu mai dau efectul scontat”.

Legumicultorul a menționat că, el muncește în acest domeniu pentru că îi place mult ceea ce face, iar după 15 ani nu mai are cum să dea înapoi.  

„Un alt dezavantaj este și faptul că nu avem știință legată de legumicultură, nu se mai fac cercetări, avem puțini specialiști și profesori care să învețe tinerii”. 

În anul 2024, Sergiu Goncearuc spune că va planta mai multă ceapă, pentru că nu are oameni la lucru. 

„Lucrez doar alături de familie și câțiva oameni care vin câte o zi, două, după care iar sunt nevoit să caut alți oameni. La moment, producem răsad și muncesc eu și tatăl meu, care la fel este pensionar. Oamenii nu mai vor să lucreze”.

Legumicultorul este sigur că există soluții, dar care, fără susținerea și implicarea statului, nu pot fi implementate.

 „Astfel, cei mai mulți legumicultori spun că birocrația, în cazul conectării la sistemele existente de irigare, face practic imposibilă irigarea. Fermierii și-ar dori să fie scutiți sau să fie micșorată TVA în cazul procurării benzilor de picurare, care de fapt fac economie la consumul de apă și care trebuie schimbate în fiecare an.

O soluție ar fi colectarea apei în perioada de iarnă și folosirea în perioada de vară. Dar pentru aceasta este nevoie de investiții destul de mari în construcția bazinelor de acumulare. Inclusiv este nevoie de siguranță și stabilitate”.

Tânărul amintește despre faptul că, atunci când suprafața irigată este mai mare, în zona data temperatura scade, iar umiditatea crește, astfel este mult mai protejată de arșiță.

„Dacă eu aș fi un funcționar cred că o atenție deosebită aș acorda restabilirii și majorării fâșiilor forestiere, care au o importanță majoră pentru întreg sectorul agricol, dar despre care se vorbește tot mai puțin”.