Ca urmare a pierderii pieţei din Rusia, o bună parte din excedentul de produse alimentare destinate exportului ajung pe piaţa moldovenească, diminuând preţurile şi, într-un final, afectând grav atât industria prelucrătoare cât şi fermierii moldoveni.
În ultimii ani în ramura producerii şi prelucrării lactatelor a început să se simtă efectul subvenţionării şi creării fermelor zootehnice pentru lapte. Această tendinţă ar putea fi dată peste cap din cauza condiţiilor vitrege de pe piaţa lactatelor. Situaţia geopolitică, războiul din Ucraina, embargourile ruseşti, seceta şi recesiunea economică au afectat grav şi pe producătorii şi procesatorii de lapte. Şi toate acestea se întâmplă în perioada, când sectorul agroalimentar moldovenesc trebuie să depună eforturi conjugate pentru liberalizarea totală a comerţului cu Uniunea Europeană.
Laptele, mai ieftin decât apa
Industria lactatelor din regiune se numără printre cele mai afectate de embargoul rusesc impus anul trecut şi produselor alimentare europene. Aşa cum acestea nu mai pot fi exportate în Rusia, care este şi unul dintre cei mai mari consumatori de lactate, piaţa europeană a ajuns a fi suprasaturată fapt ce a condus la scăderea dramatică a preţurilor.
Drept urmare, s-a ajuns la o situaţie aberantă, când preţul laptelui este mai mic în unele cazuri decât cel al apei îmbuteliate.
În medie, în statele UE, o sticlă de apă de un litru costă 1,34 de euro, în timp ce aceeaşi cantitate de lapte este cu aproape 50 de euro-cenţi mai ieftină (0,89 de euro).
Acest lucru reprezintă un dezastru pentru fermieri. Sute de agricultori au protestat la mijlocul lunii septembrie la Bruxelles invocând că laptele se produce pe mai puţini bani decât se vinde, aşa că ei ies în pierdere.
Ca răspuns, UE a promis ca le va acorda 500 de milioane de euro în regim de urgenţă pentru a-i ajuta.
Cauza principală a situaţiei în care s-au pomenit producătorii de lapte europeni constă în faptul că înainte de impunerea embargoului, în Rusia ajungea 32% din cantitatea de brânză exportată de statele membre UE şi 24% din cea de unt.
Un al doilea motiv îl reprezintă scăderea cererii de pe piaţa chineză, cel mai mare importator de lapte, în special de lapte praf.
Şi plus la aceasta, UE a renunţat în anul curent la cotele obligatorii de lapte, după o perioadă de 30 de ani în care acestea au funcţionat. În 1984 a fost stabilit un prag maxim pentru fermierii care colectează şi vând lapte iar cei care îl depăşeau erau pasibili de sancţiuni.
Toate acestea au dus la o supraproducţie, punând presiune pe preţurile lactatelor din UE.
Piaţa moldovenească, afectată de laptele ucrainean
Lăptarii moldoveni nu sunt afectaţi direct de această situaţie nefastă de pe piaţa europeană a laptelui. Şi asta deoarece laptele european, chiar dacă este mai ieftin decât apa plată europeană, este totuşi mai scump decât cel moldovenesc.
În schimb, piaţa moldovenească este inundată de laptele produs în Ucraina, mult mai ieftin decât cel autohton. Recent, Asociația Națională a Producătorilor de Lapte din Moldova a solicitat Guvernului să protejeze producătorii locali de lactate, care nu fac faţă concurenței.
Potrivit Carolinei Linte, preşedinta Asociaţiei, dacă rapid nu vor fi luate măsuri, ar avea de pierdut enorm atât industria laptelui cât şi fermierii, producerea autohtonă a laptelui fiind sub semnul întrebării.
Ucraina procesează 11 milioane tone de lapte pe an. Spre comparaţie, în ţara noastră volumul de lapte procesat anual este de 500-520 mii tone. Tradiţional, Ucraina producea produse, care necesită multă materie primă cum ar fi caşcavalul, laptele praf sau untul. Aceste produse se fabricau în excedent în Ucraina şi acesta era vândut pe pieţele din Rusia şi Kazahstan.
Însă după introducerea de către Rusia a embargoului, în Ucraina s-a creat un surplus enorm de lapte materie primă. Respectiv acesta s-a ieftinit, ajungând astăzi până la 18-19 eurocenţi pentru un litru (spre comparaţie, în Moldova laptele costă 28-29 eurocenţi). Iar odată cu materia primă s-a ieftinit şi producţia finită.
Procesatorii ucraineni s-au folosit de acest surplus de lapte pentru a fabrica produse ce necesită multă materie primă, în special caşcaval şi unt, care având costuri foarte mici de producere, pot fi vândute foarte ieftin, chiar şi la preţuri de dumping. Dar şi lactatele clasice precum laptele pasteurizat, chefirul, brânzeturile sau îngheţata ucraineană au început să caute pieţe de desfacere alternative.
Aşa cum pe piaţa belorusă este imposibil, practic, de intrat, în Kazahstan există mai multe bariere, iar pe piaţa europeană sunt necesare standarde foarte înalte de calitate, unica piaţă aflată la dispoziţia lactatelor ucrainene ieftine a rămas cea moldovenească. Şi deoarece, la moment nu există nicio măsură de protecţie pentru producătorii moldoveni de lactate, aceştia sunt afectaţi enorm de această stare de fapt, unele companii mai mici, fiind chiar în prag de faliment, susţine Carolina Linte.
Fermierii sunt cei mai afectaţi
Însă, dacă procesatorii se mai pot descurca de rău de bine datorită unor produse cu valoare adăugată înaltă, situaţia fermierilor este mult mai şubredă. Potrivit dnei Linte, în pofida tentaţiilor mari, un singur procesator moldovean s-a încumetat să prefere materia primă ucraineană. Este vorba despre Alba-Lactalis, care deja de câţiva ani are în plan procurarea laptelui ieftin din ţara vecină.
Deşi este justificată din punctul de vedere al businessului, această desolidarizare de fermieri ar putea costa foarte scump ramura zootehnică de producere a laptelui.
În special în regiunea de centru şi sud, unde era arealul de colectare a materiei prime al Alba-Lactalis, a apărut un excedent enorm de lapte, piaţa de materie primă fiind puternic zdruncinată.
Potrivit lui Sergiu Puşcuţa, director general al companiei JLC, principala componentă al concernului JLC, care controlează cea mai mare parte a pieţei lactatelor din Moldova, ceilalţi procesatori s-au solidarizat cu fermierii şi n-au redus preţurile de achiziţie.
„În rezultatul acestor acţiuni, piaţa de materie primă s-a păstrat şi consider asta o realizare a noastră”, a spus Puşcuţa pentru Mold-Street.
Nu suntem pregătiţi deloc pentru comerţul liber de lactate cu UE
Cu toate că laptele de pe piaţa europeană este încă puţin mai scump decât cel moldovenesc, ne putem aştepta ca şi acesta să
fie importat în curând în ţara noastră. Potrivit contingentelor de import, la moment din UE în Moldova pot fi importate 5 mii tone de lapte însă restricţiile vor dispărea în cinci ani după ce piaţa va fi liberalizată complet.
Pe de altă parte, la moment, deşi nu există restricţii în ce priveşte cantitatea laptelui moldovenesc, care poate fi exportat în Uniunea Europeană, lactatele moldoveneşti nu sunt în prezent admise pe pieţele europene deoarece nicio fabrică, potrivit lui Puşcuţa nu corespunde exigenţelor europene.
„Tebuie certificate în primul rând fabricile de lapte dar nicio fabrică de la noi nu cred să corespundă cerinţelor europene. Trebuie făcută toată trasabilitatea, schimbat tot utilajul, modernizat procesul de producere, fapt ce necesită investiţii enorme. Dar cea mai mare problemă o reprezintă materia primă”, spune directorul JLC. Şi asta deoarece materia primă în Europa trebuie să fie achiziţionată de la ferme certificate. La noi circa 90% a laptelui produs, provine de la gospodăriile ţărăneşti.
Fermele de lapte se dezvoltă într-un ritm lent
Deşi fermele zootehnice de producere a laptelui apar în fiecare an, statul oferind subvenţii generoase în acest sens (în ultimii cinci ani au fost alocate subvenţii de circa 500 milioane lei pentru sectorul zootehnic), ritmul de apariţie a acestora este încă destul de lent.
Cu toate acestea, directorul JLC spune că în fiecare an apar câte 2-3 astfel de ferme printre partenerii de afaceri ai JLC. Iar potenţialul de dezvoltare a sectorului zootehnic pentru lapte este enorm. Dacă ne raportăm la situaţia existentă în timpul Uniunii Sovietice, când tehnologiile dar şi rasele de vaci producătoare de lapte erau mai puţin eficiente, pe atunci în ţara noastră se producea 1,5 milioane de tone de lapte.
Statutul de produs social nu permite o marjă prea mare de profit
Tradiţional, În Republica Moldova, laptele este considerat produs social. Adică procesatorii nu pot să opereze cu marje de profit prea mari la o serie de produse de bază cum ar fi laptele sau chefirul. Iar acest fapt nu permite fabricilor de lactate chiar în anii buni să aibă o rentabilitate mai mare de 4-4,5%.
Spre exemplu, laptele procesat în general nu aduce profit însă ca volum acesta este cel mai fabricat produs lactat în Moldova. Un litru de lapte procesat iese din fabrică la preţul mediu de 7,55 lei. Aşa cum preţul e achiziţie este de 29 eurocenţi, adică circa 6 lei, rămân 1,5 lei. Însă mai sunt cheltuieli de producere, salarii, electricitate etc., care acoperă această sumă aproape în întregime.
Profitul lăptarilor moldoveni nu poate asigura investiţiile necesare pentru renovarea industriei
Însă pentru a ajunge la nivelul cerut de Uniunea Europeană şi pentru a putea exporta pe piaţa comunitară, sunt necesare marje de profit mult mai mari.
Acestea în condiţiile actuale pot fi asigurate de celelalte produse cu valoare adăugată mai înaltă cum ar fi caşcavalul, brânza, smântâna, untul, îngheţata sau laptele praf. De altfel, laptele praf, produsul care aspiră, de regulă, excedentul de lapte de pe piaţă, s-a ieftinit în Ucraina de la 2,5 la 1,7 dolari kilogramul şi acest lucru a afectat iarăşi procesatorii moldoveni.
Deşi în situaţia actuală procesatorii moldoveni nici nu pot să-şi permită un profit prea mare din cauza competiţiei strânse din regiune din cauza dumpingului ucrainean, această situaţie nu poate continua veşnic, deoarece nicio întreprindere nu poate să lucreze prea mult fără profit. Până la urmă, cine nu va falimenta, va reveni totuşi la preţuri rezonabile pentru o dezvoltare durabilă a businessului.
Însă în aceste condiţii vitrege, industria moldovenească a lactatelor nu trebuie să supravieţuiască pur şi simplu ci şi să se pregătească pentru competiţia acerbă de pe piaţa europeană unde se va integra deplin în câţiva ani.
Am văzut cum a reacţionat Comisia Europeană la doleanţele fermierilor comunitari, care vor beneficia de un suport de 500 milioane de euro. Evident, Republica Moldova nu-şi poate permite să fie la fel de generoasă cu fermierii săi, însă un suport, care să asigure dezvoltarea ramurii, ar trebui totuşi să existe. Mai ales în condiţiile actuale, când trebuie să supravieţuiască dumpingului ucrainean.
Ce măsuri de susţinere îşi poate permite guvernul
În privinţa dumpingului, deşi, făcând parte din Organizaţia Mondială a Comerţului, Republica Moldova nu prea are spaţiu de manevră în ce priveşte protejarea pieţei, există totuşi câteva posibilităţi. Pentru a diminua impactul acestei inundări a pieţei cu produse lactate ucrainene, autorităţile de la Chişinău ar trebui să întreprindă cel puţin măsuri simetrice celor întreprinse de ucraineni pentru a-şi proteja piaţa.
La 15 februarie, curent, guvernul ucrainean a adoptat o hotărâre privind suprataxa de protecţie pentru piaţa internă. Astfel, producţia lactată din Moldova importată în Ucraina are o suprataxă de 10-15%. Din această cauză produsele moldoveneşti sunt total necompetitive pe piaţa ucraineană.
În acest context, lăptarii moldoveni au propus executivului de la Chişinău să introducă cel puţin aceleaşi reguli de joc. Adică, marfa ucraineană introdusă în Moldova să fie taxată exact ca cea moldovenească introdusă în Ucraina, cu 10-15%.
Rămâne actuală şi cerinţa privind subvenţionarea sectorului primar adică susţinerea fermelor zootehnice pentru lapte.
Şi în privinţa calităţii ar trebui să existe mai multă exigenţă în ce priveşte produsele ucrainene introduse.
„Am rugat Agenţia Naţională privind Siguranţa Alimentelor să fie mai vigilentă şi să verifice toate loturile de produse lactate importate. Este un produs uşor perisabil şi starea şi prospeţimea lui depinde de felul în ce condiţii a fost produs, cum a fost păstrat etc. De fapt aici ANSA nu trebuie decât să-şi îndeplinească funcţia de bază, care constă în garantarea siguranţei alimentelor introduse pe piaţa moldovenească.”, spune Carolina Linte.
