Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, recunoaşte existenţa neregulilor în procesul de subvenţionare a producătorilor agricoli şi dă asigurări că va lua toate măsurile necesare pentru eradicarea fenomenului. Declaraţii în acest sens au fost făcute în cadrul emisiunii „Politica” de la postul de televiziune „TV 7”, transmite IPN.
În cadrul emisiunii au fost invitaţi şi câţiva reprezentanţi ai organizaţiilor producătorilor agricoli, care au criticat în termeni duri activitatea Ministerului Agriculturii şi în special pe cea a Agenţiei de Intervenţii şi Plăţi în Agricultură, acuzând conducerea acesteia de corupţie. Aliona Mandatii, producător de fructe, membru al consiliului de administraţie al asociaţiei „Moldova-Fruct”, a declarat în cadrul emisiunii că „conducerea AIPA tergiversează intenţionat procesul de acordare a subvenţiilor pentru producătorii agricoli şi estorchează mită, care reprezintă 20 la sută din suma solicitată”.
Producătorii agricoli s-au arătat nemulţumiţi şi de faptul că creditul ieftin oferit de către guvernul Poloniei pentru dezvoltarea agriculturii moldoveneşti va fi repartizat tot de către AIPA şi au solicitat ca să fie găsită o altă modalitate, fiind exclusă garanţia bancară, ce reprezintă 11 la sută din suma creditului, pe care fermierii vor fi nevoiţi s-o achite anual.
O altă problemă invocată de către reprezentanţii producătorilor agricoli este mecanismul birocratic şi complicat prin care producătorii de fructe vor putea să ceară Guvernului despăgubirile promise în urma embargourilor ruseşti. „Mai întâi trebuie să depunem cereri la Primăria din localitate, după examinare acestea vor fi transmise la AIPA, ca în final o comisie specială să ia deciziile. Suntem în an electoral, iar producătorul care va fi din alt partid decât cel din care face parte primarul localităţii riscă să nu mai vadă niciun ban. Deja au apărut probleme în acest sens”, a comunicat Alexandru Slusari, preşedintele Uniunii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli Uniagroprotect.
Ministrul Bumacov a spus că cunoaşte aceste probleme, deşi „fermierii mai exagerează”. Cât priveşte AIPA, Bumacov a precizat că a fost înfiinţată în anul 2012 pentru că se aşteptau fonduri europene pentru subvenţionarea agriculturii, însă „ceva nu merge acolo, sunt nereguli”. Ministrul a mai precizat că a concediat doi funcţionari din instituţia respectivă, însă au fost restabiliţi de către instanţa de judecată. Totuşi, Bumacov a dat asigurări că va interveni la Guvern pentru a înlătura neregulilor de la AIPA şi va solicita simplificarea mecanismului de acordare a subvenţiilor şi a creditului polonez.
Sergiu Plotnic din Teleneşti este unul dintre producătorii agricoli autohtoni pe care nu-l sperie restricţiile de import, impuse în luna iulie de Federaţia Rusă. El exportă fructe proaspete şi uscate în Polonia, România, Germania, Armenia şi Belarus şi susţine că, pentru a te bucura de încredere pe piaţa externă, trebuie să fii onest, să-şi faci cu pasiune munca şi să ştii cum să îţi promovezi produsele. Important e să nu te sperii de provocări şi, dacă este posibil, să le şi anticipezi.
La poalele pădurii din satul Ghiliceni, raionul Teleneşti, recoltarea fructelor de corn este în toi. Deja de câţiva ani, în această perioadă a anului, sătenii vin aici să dea o mână de ajutor şi, bineînţeles, să câştige un ban. „Fructele nu sunt nici verzi, dar nici prea coapte. Le culegem acum, deoarece urmează să fie transportate în altă ţară şi trebuie să reziste la drum. Şi dacă sunt prea verzi, ele se zbârcesc, iar dacă sunt prea coapte, se strică”, ne explică Ion Andronic, un localnic din Ghiliceni.
Exportăm fructe uscate şi spre Est, şi spre Vest
După ce sunt culese, fructele sunt transportate în oraşul Teleneşti, unde sunt sortate: cele mai măşcate sunt exportate, cele mai mărunte — uscate. Nu se pierde nimic din producţia fermierului Sergiu Plotnic… Producătorul spune că, în acest an, fructele proaspete de corn vor fi transportate în Armenia. „Este pentru prima dată când lucrăm cu această ţară. Anterior am exportat şi spre Est, şi spre Vest. Bunăoară, în Polonia exportăm mere, pere şi prune uscate, această ţară fiind şi unul dintre cei mai vechi parteneri ai noştri. Fructele uscate de măceş merg în România şi în Rusia, iar fructe de vişine am exportat în Germania şi în Belarus, ambele ţări optând pentru fructele uscate fără sâmburi”, menţionează Sergiu Plotnic.
Reprezentantul fabricii de conserve din Erevan, Armenia, care a venit după marfă tocmai la Teleneşti, spune că întreprinderea sa a ales Moldova, deoarece le convine preţul, dar mai ales calitatea fructelor. Vom cumpăra 20 de tone de fructe de corn, acestea vor fi folosite pentru prepararea dulceţurilor, a sucului şi a compotului”, ne-a spus Arsen Markosyan. El a precizat, totodată, că nu este prima oară când vine în Moldova pentru a cumpăra produsele noastre. În luna mai a achiziţionat, de la acelaşi agent economic, 60 de tone de nuci verzi, din care s-a făcut dulceaţă…
Firmele farmaceutice străine, interesate de fructele de pădure din Moldova
Pe lângă fructele propriu-zise, din livezi, Sergiu Plotnic exportă şi fructe uscate de pădure, printre cele mai solicitate fiind scoruşul, măcieşul şi păducelul. „După ce sunt colectate, fructele sunt uscate şi exportate. Şi în acest caz, Polonia e ţara care manifestă cel mai mare interes pentru asemenea produse”, ne spune Sergiu Plotnic. Producătorul afirmă că firmele farmaceutice străine sunt interesate de fructele de pădure din Moldova, deoarece acestea sunt ecologice. Astfel, pe parcursul ultimilor ani, întreprinderea sa a exportat fructe de pădure în Polonia, România şi în Belarus.
Informaţia este confirmată de Krzysztof Żuk, primarul oraşului Lublin, capitala voievodatului Lubelskie din estul Poloniei, care susţine că unul dintre cei mai mari producători polonezi de plante medicinale şi-a manifesta interesul de a cumpăra materie primă din Republica Moldova. „Aveţi un potenţial mare de a intra pe piaţa externă, dar este necesar să faceţi un efort ca să vă promovaţi „bogăţia”, spune el.
Internetul, prietenul fidel al unui agricultor modern
Sergiu Plotnic nu neagă importanţa promovării, dimpotrivă, este convinsă că, pentru a-şi face cunoscută şi, în cele din urmă, a-şi vinde marfa, un agent economic nu trebuie să stea cu mâinile în sân, aşteptând doar ajutor din partea statului. „Ca să fii prezent pe piaţa externă, este necesar să te impui. Nu ne promovează nimeni, dar participăm foarte des la expoziţii naţionale unde ne prezentăm produsele. Cel mai sigur partener de promovare astăzi este internetul. Cu ajutorul lui găsim agenţi economici străini interesaţi de produsele noastre”, precizează producătorul.
O altă condiţie esenţială este diversificarea pieţei. Astfel, potrivit experţilor, astăzi cei mai afectaţi de interdicţia de a exporta fructe şi legume în Federaţia Rusă sunt tocmai întreprinzătorii care, în pofida semnalelor existente, nu au dorit sau nu au ştiut să anticipeze problemele economice survenite în relaţia cu Moscova, respectiv s-au orientat exclusiv spre piaţa rusească. Totodată, aceiaşi experţi consideră că situaţia este una temporară şi că, în doi-trei ani, producătorii de fructe şi legume din Republica Moldova vor urma calea vinificatorilor. Şi anume, îşi vor reorienta producţia spre piaţa fie europeană, fie din alte regiuni, aşa cum au reuşit s-o facă vinificatorii după ce Rusia a sistat totalmente importurile de vinuri din ţara noastră.
În sudul ţării roada de nuci este joasă. Preşedintele Asociaţiei Exportatorilor de Nuci din Moldova, Dumitru Vicol, a declarat pentru IPN că nu se ştie din ce cauză nucarii au înflorit foarte prost în această primăvară. Cu toate acestea, pe restul teritoriului ţării roada de nuci este medie. Per ansamblu, roada de anul curent nu va fi cu mult mai mică decât cea de anul trecut.
Anual Moldova exportă între 10 şi 12 mii de tone de miez de nucă, aproape tot ce produce. Miezul ajunge în ţări arabe, în UE şi CSI. Pe piaţa locală rămâne circa 1% din miezul de nucă recoltat.
Pe paginile de anunţuri preţul pentru nucile din roada 2014 oscilează între 7 şi 13 lei pentru un kilogram. Iar pentru nucile sortate bine se propune şi până la 25 de lei. Pentru miezul de nucă se oferă până la 120 de lei pentru un kilogram.
Migraţia populaţiei de la sate spre oraşe sau la muncă peste hotare a fost influenţată de colapsul agricol. Oferta locurilor de muncă în zonele rurale a scăzut considerabil, iar pentru tineri satele nu sunt atractive nici din punct de vedere socio-cultural, a declarat pentru IPN sociologul Vasile Cantarji, manager de proiect CBS-AXA.
„Nu putem spune că nivelul de educaţie în zonele rurale este scăzut, însă lucrurile se vor complica pe parcurs. Mai sunt intelectuali care se întorc în sate: medici, ingineri, agronomi, însă prea puţini. Din cauza colapsului agricol ei preferă să plece peste hotare sau să rămână la oraşe. Prea puţini dintre tinerii din zonele rurale termină o şcoală profesională, majoritatea optează pentru studii superioare”, a spus Vasile Cantarji. Satele moldoveneşti nu pot oferi servicii culturale tinerilor pentru a anima viaţa socială, iar acest aspect ţine şi de nivelul economic.
„Am fost prea mult timp în voia istoriei, am tins spre populaţia consumeristă fiind foarte săraci şi acest fapt ne-a creat multe paradoxuri în societate. Casele mari din satele moldoveneşti, exagerat de scumpe, care nu sunt asigurate, nu sunt conectate la gaz, sate fără infrastructură în localitate – este hazliu şi nu se merită”, a remarcat Vasile Cantarji. Potrivit expertului, foarte multe dintre fondurile europene destinate dezvoltării regionale nu pot fi folosite pentru că nu sunt persoane competente care să se ocupe de scrierea proiectelor.
Prognozele sunt că vor dispărea şi mai multe sate, iar populaţia va continua să se îndrepte spre oraşe. „Se vor pierde şi tradiţiile, autenticul acestora. Se va produce o ruptură vizibilă între generaţii, deja se resimte”, a spus sociologul. Făcând referire la situaţia şomerilor de la sate, Vasile Catarji a spus că este un mit că în Moldova este un surplus de forţă de muncă. „Nu sunt oameni care să lucreze în sate. Chiar dacă se vor aproba proiecte europene, nu va fi găsită forţă de muncă necesară să le implementeze”, a opinat expertul.
În Republica Moldova 26% din localităţi au populaţia sub 1500 de locuitori, iar acest fenomen social continuă să se extindă. Potrivit unui studiu realizat de Centrul de Analiză şi Investigaţii Sociologi, Politologice şi Psihologice CIVIS, peste 400 de mii de moldoveni se află peste hotarele. Cei mai mulţi sunt din mediul rural – 70%.
Pentru a reînvia consumul de carne de iepure, specialiștii europeni lucrează în acest moment la îmbunătățirea raselor de iepuri gigant, convinși că fermierii vor dori să crească animale cu randament bun.
În total, acum există 10 rase gigant, iar numărul acestora va crește în următorii ani, sunt optimiști specialiștii. Cel mai preocupați de repornirea industriei de creștere a iepurilor sunt zootehniștii din Spania, țară de origine a iepurelui Valenciano, dar și țară cu o veche tradiție în consumul de carne de iepure. În 2009, Guvernul de la Madrid a demarat un proiect de sprijinire a acestei activități agricole, în special cele care promovează rasele naționale.
”Programul s-a dovedit un succes până acum, iar țelul final este de a transforma creșterea iepurilor într-o afacere viabilă pentru fermieri și pentru producerea de carne de larg consum”, a declarat presei britanice Vincente Garcia, inginerul zootehnist responsabil de proiectul guvernamental din Spania.
Iepurele Valenciano a fost mult timp o sursă importantă de carne pentru populația din Spania, dar și în Cuba și Argentina. A dispărut însă de pe piață în ani ’70, în mod inexplicabil, dar probabil în relație cu câteva cazuri de americani atacați de iepuri de dimensiuni mari. Incidentele s-au transformat într-un scenariu de film – The Night Of the Lepus, o producție horror.
La patru decenii după articolele din presa de scandal, toată lumea își aduce aminte cât de profitabile erau fermele de iepuri, mai ales că un singur animal putea să furnizeze aproape 8 kilograme de carne.
Cel mai mare iepure nu a fost unul din rasa spaniolă, ci din rasa gigant continental. Ralph, cum îl chema pe iepurilă ajunsese la greutatea de 25 de kilograme și hrănirea lui îi costa pe proprietari 90 de dolari în fiecare săptămână.
Pasiune și în România
În România, Lugoj este unul dintre orașele unde sunt cei mai mari iepuri. Crescătorii raselor Marele alb, Uriaş gri german şi Uriaş negru au la activ câteva titluri de campioni naţionali şi au obţinut distincții la Campionatele Europene din ultimii ani.
Victor Giura e unul dintre lugojenii care se mândresc cu iepurii din rasa Marele alb. Cel din imagine are nu mai puţin de 9,200 kg şi a fost campion naţional. „Am început să cresc iepuri comuni încă de la vârsta de 18 ani, iar după Revoluţie am îndrăgit aceşti iepuri uriaşi.
Pentru că la noi există încă un mare deficit de iepuri de rasă, am adus câteva exemplare din Germania, Slovacia şi Ungaria, pe care le-am încrucişat cu cele autohtone. Rasa marele alb sau Uriaşul alb creşte foarte repede.
La opt luni au deja 5-6 kg şi ajung, de obicei, la greutăţi cuprinse între 8 şi 11 kg. Greutatea depinde şi de vârstă, aceşti iepuri trăind cam 6-7 ani, vârsta ideală pentru reproducere fiind de până la 3-4 ani”, a declarat presei crescătorul Victor Giura, de la Asociaţia Independentă Dick-T din Lugoj.
În ciuda mărimii lor, Uriaşii albi sunt destul de sensibili: trebuie crescuţi pe grătare de lemn, feriţi de umiditate şi curenţi de aer. Cu tot cu hrană, tratamente de deparazitare şi vaccinuri, întreţinerea unui Uriaş alb nu este chiar costisitoare: cam 20-25 de euro, pe an.
Mâncarea trebuie însă asigurată din belşug: lucernă de bună calitate, orz, ovăz, floare, soia, toate sub formă de concentrate. Un pui de două luni din această rasă de carne poate fi cumpărat cu 100-150 lei (românești), iar dacă este tatuat, cu 200 lei.
Uriașul gri german atinge 11 kilograme
Uriaşul gri german este un urmaş modificat al Uriaşului belgian. Poate atinge maximum 11 kg, dar un exemplar în „formă” de concurs trebuie să aibă cam 9 kg. Ca şi fratele său Marele alb, Uriaşul gri german nu este extrem de pretenţios. Mănâncă mult şi bine, numai hrană uscată, nu este prea sensibil la frig (cu excepţia puilor), în schimb nu suportă căldura. Însă, aviz amatorilor, condiţiile de creştere presupun un spaţiu adecvat. Fiecare exemplar are nevoie de cuşti de un metru lungime, 80 cm adâncime şi 60 înălţime. La ora actuală, Lucian Onujec deţine 40 de exemplare (cu tot cu pui) de iepuri uriaşi. Cu tot cu pedigree şi vaccin, un astfel de iepure poate fi achiziţionat cu 100-150 lei.
Subvenţiile pe care le-au primit în anul 2013 gospodăriile agricole din Republica Moldova se ridică la 454 de milioane de lei, iar cea mai mare sumă a fost obţinută de Moldasig, pentru asigurarea riscurilor de producţie în agricultură.
2013 a fost unul dintre cei mai buni ani agricoli ai Republicii Moldova. Acest lucru s-a făcut observat atât printr-o recoltă mai bogată, cât şi prin creşterea volumului subvenţiilor cu 13,5%.
Mold-Street a analizat pe baza rapoartelor Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură (AIPA) cine au fost cei mai mari beneficiari de subvenţii în anul 2013.
De ce asiguratorii sunt lideri
În mod deloc surprinzător topul este condus de compania de asigurări Moldasig, care a încasat anul trecut de la AIPA peste 32 de milioane de lei sau 7% din totalul subvenţiilor. Alte două companii, Moldcargo şi Garanţie, ocupă locurile patru şi şase cu sume de 4,6 şi, respectiv, 4,2 milioane de lei, în clasamentul beneficiarilor de subvenţii.
„În mod normal ar trebui să indicăm şi lista gospodăriilor agricole care şi-au asigurat culturile agricole, dar banii alocaţi din fondul de subvenţionare pentru asigurarea riscurilor de producţie în agricultură se duc, de fapt, direct în conturile firmelor de asigurări”, explică Nicolae Ciubuc, director adjunct la AIPA.
Potrivit demnitarului, subvenţiile din fondul de subvenţionare acoperă între 50 şi 60% din suma pe care trebuie să o achite asiguratorului gospodăria agricolă ce şi-a asigurat culturile. Cel mai mult îşi asigură culturile producătorii agricoli ce cultivă sfeclă de zahăr şi cei care deţin livezi.
mold-street.com
Producător de votcă investeşte în porcine
Locul doi îi revine firmei Mărculeşti-Combi, care a ridicat de la AIPA suma de 5,1 milioane de lei, grosul de 4,94 milioane de lei fiind destinat pentru utilarea şi renovarea fermei de porcine. Ţinând cont că firma este unul dintre cei mai mari producători de nutreţuri combinate, apoi dezvoltarea unei ferme de porcine pare să fie o extindere a afacerii. Proprietarul Mărculeşti-Combi este firma Zernoff, producătoare a mărcii de votcă cu aceeaşi denumire.
Urmează firma Agrogled din Taraclia, cu suma de 4,7 milioane de lei, ceea ce nu este deloc întâmplător în condiţiile în care este vizitată frecvent de conducerea ţării. Întreprinderea administrează circa 11.000 de hectare de terenuri agricole, fiind una dintre cele mai mari din ţară.
Agrogled mai deţine şi aproape o mie de hectare de plantaţii de viţă-devie, iar anul trecut a primit 3,5 milioane de lei pentru defrişarea plantaţiilor vechi de viţă-de-vie şi înfiinţarea altor noi, în care a investit circa 40 de milioane de lei. Dmitri Gheorghiev, directorul Agrogled, susţine că ar fi vorba de 150 de hectare de viţă-de-vie pe an. Alte 1,2 milioane de lei au constituit subvenţii pentru achiziţia de tehnică agricolă.
Următoarea în clasament este firma Aidin din Comrat, care a beneficiat de subvenţii de 4,5 milioane de lei. Cea mare parte din subvenţie, circa 3,24 milioane de lei, au fost destinaţi pentru achiziţia a două sute de vaci mulgătoare din Olanda, care sunt în stare să dea până la 9.000 de litri de lapte pe an. Preţul unei vaci este de circa 2.100 de euro.
Compania Aidin este controlată de omul de afaceri Grigori Morar, deputat democrat în Adunarea Populară a UTA Găgăuzia, care intenţionează să-şi extindă ferma până la 500 de vaci mulgătoare. Firma se mai ocupă de cultivarea cerealelor, deţine sute de hectare de livezi şi plantaţii de viţă-de-vie.
Investiţii în infrastructura postrecoltare
Pe locul şapte se găseşte firma Ceteronis-ST, cu subvenţii de 4,14 milioane de lei. Circa 2,4 milioane de lei au fost subvenţii pentru frigider şi altă infrastructură postrecoltare. Ceteronis-ST deţine circa 4.000 de hectare de teren agricol, inclusiv plantaţii legumicole şi livezi de nuci.
Fondatorii întreprinderii sunt oamenii de afaceri Vladimir şi Steliana Davidescu. Ei mai deţin şi compania Vinăria din Vale, unul dintre cei mai mari producători şi exportatori de vinuri din ţară. Împreună cele două companii au beneficiat în 2013 de subvenţii de 5,1 milioane de lei.
Codru-ST, firmă ce ocupă locul opt, a beneficiat de subvenţii de circa 4 milioane de lei, din care 2,5 milioane au constituit investiţii pentru un frigider. Compania este cunoscută ca unul dintre cei mai mari exportatori de fructe din ţară şi primul producător ce a primit încă în anul 2006 certificatul EUREPGAP. Acest document demonstrează că firma asigură cerinţele de calitate şi de siguranţă alimentară impuse de piaţa europeană de fructe şi legume proaspete.
Cu suma de 3,64 milioane de lei, pe locul nouă, se află fabrica avicolă Floreni, unul dintre cei mai mari producători de carne de pasăre din ţară. Banii au fost destinaţi achiziţiei de utilaj şi echipament pentru prelucrarea primară, ambalarea, refrigerarea, congelarea şi păstrarea cărnii.
O singură gospodărie ţărănească
Ultima poziţie în top zece este ocupată de gospodăria ţărănească „Mustaţă Lidia” din Căuşeni, cu subvenţii de 3,1 milioane de lei, în special pentru plantarea a 94 de hectare de viţă-de-vie.
Foarte aproape de locul 10 se găseşte compania Agromaxer din Criuleni, specializată în creşterea legumelor în sere, Alfa-Nistru din Soroca, unul dintre cei mai mari producători de conserve din ţară, dar şi Wetrade, unul dintre cei mai mari proprietari şi gestionari de terenuri agricole din Moldova.
În top 30 găsim şi compania Smart-Team, a cărei conducere este în prezent anchetată pentru că ar fi falsificat documentele depuse la AIPA, în care solicita subvenţii de 9,47 milioane de pentru înfiinţarea unei ferme de ovine.
„La cerere au fost anexate certificate de înregistrare a animalelor cu semne vădite de falsificare manifestate prin ştergerea datei naşterii, cât şi a numărului crotaliei. De asemenea, intenţionat a fost majorat costul animalelor importate de la întreprinderea Agro Solei din Bulgaria”, a declarat Petru Maleru, directorul AIPA, citat de Infotag.
Sanda Filat, proprietar de companie agricolă
Aproape de locul 40 se află compania Caravita Co, în jurul căreia se derulează un scandal pentru că ar fi beneficiat nejustificat de o subvenţie de 1,37 milioane de lei. Curios este că, deşi în mass-media se vehiculează că beneficiar ar fi nepotul ex-premierului Vlad Filat, AIPA anunţă că în anul 2013, beneficiar şi proprietar al companiei Caravita Co apărea Nadejda (Sanda) Filat, fosta soţie a liderului PLDM.
Între beneficiarii de subvenţii apare şi o altă companie controlată de rudele ex-premierului, Showbiz Management, care a primit în 2013 o subvenţie de 591.000 de lei pentru procurarea utilajului agricol.
Sunt favorizaţi producătorii mari
Economistul Viorel Chivriga consideră că volumul subvenţiilor acordate de stat agricultorilor este încă foarte mic şi, în plus, de aceşti bani beneficiază, de regulă, cei mai mari producători.
„Concepţia actuală de subvenţionare necesită a fi schimbată, pentru că ea duce la situaţia în care întreprinderile mari beneficiază de mai multe subvenţii decât cele mici, iar majoritatea banilor ajung în câteva raioane. În plus se atrage atenţie la dotarea agriculturii şi mai puţin la performanţele înregistrate de firmele beneficiare de subvenţii”, constată Chivriga.
În opinia economistului, embargourile impuse de Rusia arată elocvent că întreprinderile agricole din Moldova au un randament scăzut şi nu pot asigura o calitate a produselor ce ar permite exportul lor în statele UE.
„La distribuţia banilor foarte rar se ţine cont de rezultatele înregistrate de companii. Ar trebui să se facă evaluări ale rezultatelor şi să li se explice oamenilor de ce este nevoie de o astfel de procedură. Totodată, e nevoie de o informare mai bună a ţăranilor. Or, mulţi agricultori nici nu ştiu că ar putea aplica şi beneficia de subvenţii de la stat”, a mai precizat Viorel Chivriga.
Expertul mai susţine că în domeniul subvenţiilor avem nevoie de o adevărată revoluţie. „Cu actualul volum de subvenţii nu putem concura cu cei din UE. La fel e nevoie de modificat şi direcţiile prioritare de subvenţionare”, a adăugat Chivriga.
Datele AIPA relevă că în anul 2013, cea mai mică subvenţie, de 298 de lei, a primit gospodăria ţărănească Stegărescu I.I. din Teleneşti, pentru consolidarea terenurilor.
Cele mai eficiente asociaţii agricole
Aceleaşi date relevă că aproape o treime din totalul subvenţiilor le-au primit agricultorii ce fac parte din Asociaţia Uniagroprotect, circa 20% cei din cadrul Agroinform şi circa 15% le-au revenit gospodăriilor din cadrul Federaţiei Naţionale a Fermierilor.
În clasamentul unităţilor administrative lider este raionul Cahul, cu subvenţii de 38,56 milioane de lei, urmat la mică distanţă de raionul Edineţ, cu 38,3 milioane de lei. Pe locul trei se află UTA Găgăuzia, cu o sumă de 30,4 milioane de lei, pe patru – Soroca, cu 25,6 milioane, iar pe cinci – raionul Briceni, cu suma de 22,9 milioane de lei.
La coada clasamentului se află municipiile Chişinău şi Bălţi, cu subvenţii de circa un milion de lei, şi raioanele Basarabeasca, Nisporeni şi Rezina, cu subvenţii de 2,3, 3,2 şi 3,9 milioane de lei.
Regulamentul stabileşte cerinţele faţă de persoanele care pot solicita acordarea sprijinului financiar, categoriile de produse pentru care se acordă sprijinul şi procedura de repartizare a resurselor financiare. Potrivit acestui document, statul va oferi compensaţii pentru comercializarea prunelor şi a merelor (soiuri de vară).
Volumul de producţie pentru care se va acorda ajutorul financiar constituie cca 100 mii de tone, dintre care 60 de mii de tone de mere, 40 mii de tone de prune. Pentru compensarea pierderilor suportate de agricultori, statul va acorda câte 1,5 lei pentru fiecare kilogram de mere comercializat, la prune – 1,2 lei per kilogram. Suma totală alocata de Guvern în acest scop este de 146 de milioane de lei.
De acest suport vor beneficia producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care activează legal în calitate de întreprinzători în domeniu şi vor prezenta acte confirmative privind comercializarea producţiei către unităţile de procesare. Se vor oferi compensații pentru prunele comercializare până la 15 septembrie 2014 și merele vândute până la 30 septembrie. Ajutorul financiar va fi acordat prin intermediul Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi pentru Agricultură.
Căpșunele, fructele de vară, care le-am savurat până acum, undeva în satul Plop, raionul Dondușeni, abia se coc. Un agricultor a decis să pună pe roate o afacere de familie cu căpșun, investiție care se pare că i-a reușit. Ce-i drept, a avut șansa să învețe despre tehnologia de cultivare a căpșunului de la diverși producători și specialiști în domeniu.
”Totul a început în iarna anului 2013, când soția a participat la o masă rotundă unde se discuta eficiența cultivării culturilor de seră, în cadrul căreia s-a prezentat și performanța cultivării în sere a căpșunului. Aceasta atât de mult a impresionat-o pe soția mea, încât m-a convins foarte rapid despre necesitatea lansării unei afaceri similare”, a mărturisit Igor Negreață.
Cunoșteau din start că pentru a iniția o afacere de succes trebuie, în primul rând, să studiezi tehnologia de cultivare a căpșunului, să identifici soiurile performante, să elaborezi un plan de afacere și, nu în ultimul rând, să muncești foarte mult. Așa au și făcut. După ce au studiat piața și au estimat riscurile existente, au apelat la A.O.” ProRuralInvest” pentru a participa în cadrul Proiectului ”Suport în Utilizarea Remitențelor pentru Crearea Noilor Afaceri și a Locurilor de Muncă”. Fiind instruiți în lansarea și gestiunea unei afaceri, au înregistrat o gospodărie țărănească și au beneficiat de suport din partea Proiectului la elaborarea unui plan de afacere.
Fiind siguri în propriile forțe, au pornit cu pași rapizi să-și realizeze visul. Astfel, că în primăvara anului 2013 au procurat stoloni de căpșun de soi ”Corona”, care au considerat-o ca fiind cea mai potrivită datorită proprietăților gustative și estetice, aromată și ușor transportabilă. Au construit o seră de 100 m.p., unde au instalat un sistem de irigare. Concomitent, pentru comparație, pentru a vedea cum se manifestă căpșunul pe teren deschis au plantat stoloni de căpșun pe o suprafață de 8 ari. Investiția de 52 mii lei nu a fost una semnificativă, dar banii pe care îi aveau nu erau suficienți. Astfel, au fost susținuți financiar de rude care muncesc peste hotare. ”Un ajutor foarte mare l-am primit datorită banilor proveniţi de la rudele noastre care muncesc în Germania. Este foarte important ca pe lângă en- tuziasmul și dorințele existente, să fii susținut la momentul potrivit”, au mărturisit antreprenorii.
Recolta de căpșun au cules-o împreună, iar producția de căpșun obținută au comercializat-o în piața din or. Dondușeni la un preț de cca. 60 lei/kg, ceea ce le-a permis să-și recupereze practic toate investițiile. ”Recunoaștem că nu ne-a fost deloc ușor, dar fiind optimiști și perseverenți în ceea ce facem am reușit să recuperăm investiția în primul an de activitate”, a constatat Igor Negreață.
Începătorii, care au făcut efortul de a învăța au ajuns să obţină şi profit, au devenit încântaţi de reușitele înregistrate. Pe măsură ce învață meserie, totul li se pare mai ușor. Ambii sunt conștienți că nu au avut cunoştinţe despre căpşun, dar, peste o perioadă foarte scurtă de timp, li se pare că cunosc totul despre ele: cum trebuie plantate, când este perioada culesului, ce cantitate de apă este necesară, care este metoda de înmulţire și de protecție a culturii de căpșun…
”Chiar și locuitorii din Plop, când ne vedeau în piață, nu credeau că pomuşoarele vândute sunt rezultatul muncii noastre. Am decis să-i invitam la plantația noastră, care i-a fascinat. Aceasta ne-a determinat să mergem mai departe. Făcând comparație între căpșunele cultivate în seră și cele pe teren deschis, am constatat că trebuie să continuăm să cultivăm căpșun ca să avem pomuşoare în diferite perioade de timp și să fim în permanență în piață cu producția noastră”, au spus antreprenorii.
Având drept scop extinderea afacerii, în toamna anului 2013 fermierii au construit alte 2 sere a câte 100 m.p., și au înființat o plantație de 0,8 ha de căpșun pe terenul agricol propriu din extravilanul satului. Neavând posibilitate să-și extindă afacerea doar utilizând munca proprie, că au angajat alte 2 persoane care să-i ajute.
”Suntem foarte mândri de ceea ce am creat. Afacerea pe care am lansat-o este deja modul nostru de viață, este un vis realizat. Și acest succes se datorează nu doar perseverenței noastre, dar și suportului consultativ obținut în special din partea Proiectului și altor experți în domeniu, și nu în ultimul rând rudelor din Germania care ne-au susținut financiar. Sperăm să fie un exemplu și pentru ei, când vor reveni acasă, ca să-și identifice o oportunitate de afacere care să le reușească și să nu fie nevoiți să mai plece la muncă peste hotare”, au spus, în încheiere, fermierii.
Acest material a fost elaborat și editat în cadrul Proiectului ”Suport în Utilizarea Remitenţelor pentru Crearea Noilor Afaceri şi a Locurilor de Muncă”, finanțat de Uniunea Europeană, co-finanțat de Cooperarea Cehă pentru Dezvoltare și implementat de Caritas Republica Cehă și A.O. ”ProRuralInvest”, și este destinată persoanelor cu intenții de a crea și dezvolta noi afaceri, precum și specialiștilor și consultanților.
Producătorii de sfeclă de zahăr din Republica Moldova s-au adresat Guvernului să nu recurgă la modificări fiscale, precum și să examineze posibilitatea de a achita în 2015 subvenţii producătorilor de sfeclă.
Preşedintele Uniunii Republicane Uniagroprotect, Alexandru Slusari, a relatat agenţiei „INFOTAG” că Consiliul pentru Zahăr a discutat evoluţia situaţiei din industrie, menţionând o serie de probleme legate de introducerea de către Rusia din 1 septembrie a taxei la produsele din Republica Moldova.
„Lucrătorii din industria sfeclei de zahăr sunt îngrijoraţi de excesul de zahăr în ţară, precum şi subiecte legate de exporturile acestuia”, a declarat Slusari, spunând că Consiliul pentru Zahăr a aprobat recursul către Guvernul Republicii Moldova.
Declaraţia conţine patru subiecte important pentru lucrătorii din ramură. Primul este ca statul să nu schimbe politica fiscală, păstrând pentru zahăr şi sfeclă TVA-ul de 8%, precum și efectul taxei restrictive la importul de zahăr în proporţie de 75%.
A doua rugăminte priveşte ajutorul Guvernul în negocierile cu UE pentru majorarea cotei exporturilor moldoveneşti de zahăr, care la moment este de puţin peste 37 mii tone.
„Ajutorul ar fi de mare folos şi în negocierile cu ţările CSI, în special, Kazahstan şi Uzbekistan, unde producătorii moldoveni ar putea exporta zahăr”, a spus Slusari.
A patra cerere se referă la analiza posibilităţii de a plăti începând cu 2015 subvenţii de stat şi producătorilor de sfeclă, care, spre deosebire de alte sectoare ale agriculturii, nu le primesc.
Fiind întrebat despre suma acestor subvenţii, Slusari, a declarat că ar fi optim dacă pentru fiecare tonă de sfeclă crescută producătorii ar primi câte 150 de lei.
Preşedintele Uniagroprotect a atras atenţia asupra comportamentului „civilizat” al procesatorilor de sfeclă de zahăr.
„În situaţia actuală din partea lor nu există accese de furie și renunţări de la condiţiile de achiziţionare a sfeclei de zahăr”, a declarat Slusari, menţionând că industria sfeclei de zahăr este unica în Republica Moldova, care la începutul sezonului întreaga recoltă de sfeclă este deja contractată.
Producătorii de zahăr au confirmat că vor accepta sfecla pentru procesare la preţurile specificate în contractele de achiziţionare a sfeclei de zahăr.
Potrivit datelor „INFOTAG” preţul de bază per tonă de sfeclă este de 600 de lei, care prevede diverse adaosuri pentru calitatea recoltei şi termenii de livrare la fabrici. Procesatorii nu exclud că în 2015 preţul de achiziţie poate fi redus.
