Creșterea iepurilor ca o afacere de succes în Republica Moldova (Prima parte)

Agrobiznes
-
1

Omul consumă carne din cele mai vechi timpuri. Varietatea acestui produs este determinată de modul de preparare, dar și de originea lui. Unora le place carnea de porc, altora de vită sau de miel. Alții sunt însă și mai gurmanzi pentru că mănâncă cu ușurință carnea de șarpe, broaște sau de urs.

Multe dintre aceste tipuri de carne le putem găsi pe rafturile magazinelor, dar nu întotdeauna. Diversitatea lor depinde în mare parte de faptul că unele animale sunt mai puțin „profitabile”, altele necesită investiții mari pentru a le crește. Sunt însă și animale care nu necesită mari bătăi de cap pentru a fi întreținute, dar care îți pot aduce un venit considerabil.

Trebuie să știi doar care sunt aceste animale și cum poți să te îmbogățești pe seama lor. Sigur, dacă depui un pic de efort și niște bani.

Creșterea iepurilor ca idee de afaceri

Ideea unei afaceri în domeniul cuniculturii (creșterii iepurilor) nu este una nouă, dar numărul de antreprenori implicați este foarte mic. Din acest motiv, concurența scăzută poate fi un atu în calea oricărui om de afaceri care dorește să inițieze un astfel de business. Totodată, și cererea de carne proaspătă va fi mereu un punct spre succesul acestuia.

Desigur, investițiile inițiale sunt destul de mari, din acest motiv ar fi necesar ca un antreprenor să dispună de suficient capital pentru a putea începe o astfel de afacere. Totodată, trebuie să țină cont că și întreținerea unei astfel de ferme necesită cheltuieli anuale considerabile. Dar această investiție se răscumpără destul de rapid, datorită faptului că iepurii sunt ușor de întreținut și au o capacitate de reproducere de invidiat.

Actualitatea cuniculturii

Puțini dintre noi au văzut pe rafturile magazinelor carne proaspătă de iepure. Cele mai populare tipuri de carne propuse spre vânzare sunt carnea de porc, vită și de oaie. De ce oare? Având în vedere calitatea și gustul cărnii de iepure se poate de afirmat cu certitudine că această nișă are un mare potențial.

Diferența dintre carnea de iepure și cea de porc, de oaie sau de vită este datorită faptului că ea este asimilată de organismul uman mult mai ușor. Dacă în mod normal, de obicei carnea pe care o consumăm are un procent de absorbție de aproximativ 60%, la cea de iepure această cifră este de circa 90%. În plus, carnea de iepure are un conținut scăzut de grăsime, ceea ce o include în categoria produselor dietice. Și din acest fapt se poate de profitat, căci la ziua de azi foarte mulți oameni, din varii motive, urmează o serie de diete.

În plus, există multe feluri de mâncare care nu pot fi preparate fără carne de iepure. Înlocuindu-le cu alte tipuri de carne (de porc, miel sau de vită), bucatele ar putea căpăta un gust mai puțin plăcut. Unele restaurante cu renume stabilesc relații de afaceri cu furnizorii locali pentru a le putea presta carnea de iepuri proaspătă pentru anumite bucate. Iar producătorii de carne de iepuri pot profita în astfel de situații și pot dicta prețul produsului. Desigur, în limitele rezonabilului.

Deci, analizând aceste avantaje datorită performanței excelente ale cărnii de iepure, combinate cu lipsa de concurenţă, se poate de afirmat cu siguranţă: Cunicultura este o afacere foarte și foarte rentabilă!

Creșterea iepurilor pare a fi o modalitate sigură de a face bani, prin investirea de puțin efort, timp și resurse financiare.

Pași de urmat pentru inițierea unei afaceri

Una dintre cele mai importante probleme pentru persoanele interesate de inițierea unei afaceri în domeniul cuniculturii ar fi cu siguranţă cunoştinţele profunde despre creșterea iepurilor. Într-adevăr: Dacă ştiţi de unde trebuie să începeți este mult mai uşor pentru a putea continua. Deci, cum ați putea deschide o afacere cât mai repede posibil, astfel încât aceasta să genereze venituri rapide?

1. În primul rând, trebuie să vă înregistraţi afacerea. Cea mai răspândită formă de înregistrare a afacerilor de acest gen este Gospodăria Țărănească (de fermier) ca un tip al I.I. (Întreprinderea Individuală). Sigur, Gospodăria Țărănească are câteva beneficii din partea statului. Puteți beneficia de unele subvenții. Dar, oricum trebuie să vă consultați cu un jurist sau un specialist pentru a putea înțelege cu ce probleme juridice vă puteți confrunta ulterior.

2. Iar în al doilea rând, e nevoie de un teren. Acesta ar trebui să fie un loc liniștit, departe de gălăgia zilnică. Terenul ar trebui să fie suficient de mare, în jur de 15 ari minimum.

Ferma de iepuri necesită costuri financiare considerabile la primele etape ale inițierii afacerii, dar acestea se răscumpără foarte rapid.

Lucruri ce nu trebuie să lipsească pe teritoriul fermei

1. Primul lucru de care aveţi nevoie sunt cuștile.

Acestea trebuie să fie destul de mari. Aici vor habita și se vor reproduce iepurii. De obicei, sunt construite după modelul „Cuști Mihailov”, dar pot fi și sub forma unor încăperi lungi, înguste, cu cuşti de-a lungul zidurilor. Cuștile pot fi plasate în două sau mai multe niveluri, dar merită să ținem cont de „confortul” animalelor şi de faptul dacă le vom putea lua de acolo.

Ar fi bine ca ele să fie construite din lemn, lăsând pe peretele din spate a cuștii o mică fereastră prin care să intre aerul proaspăt şi razele de soare. Ferestrele pot fi acoperite cu sârmă metalică, iar cuștile pot fi echipate cu mecanisme de blocare simple şi funcţionale.

Ar mai fi de dorit ca inițial să fie construite cel puţin trei astfel de încăperi. Sunt necesare pentru randamentul fermei. Și totodată, trebuie să fie echipate corect cu sisteme pentru curățarea gunoiului, cu hrănirea animalelor şi cu sisteme de alimentare neîntreruptă cu apă. Acest lucru simplifică funcționarea ulterioară a întreprinderii.

2. E nevoie de o încăpere în care veți păstra furajele.

Trebuie să vă asigurați „locuitorii fermei” cu resursele necesare de mâncare pentru câteva luni. Culturile de fân şi de cereale sigur nu trebuie să vă lipsească în hambar, dar acestea nu sunt suficiente pentru nutriţia iepurilor. Va fi nevoie de o hrană specială – pelete (combicorm). Acestea sunt destul de costisitoare, chiar dacă sunt procurate en-gros. Dar există o soluţie. Puteţi cumpăra şi instala concasoare pentru cereale şi granulatoare.

Concasorul va combina diferite furaje pentru iepuri, iar granulatorul va aduna în bucăți mai mici peletele. Acestea vor spori cu succes creșterea iepurilor.

3. Desigur, toate aceste produse vor avea o „ieşire”.

Pentru ca gunoiul de grajd al iepurilor să nu se acumuleze în cuști, aveţi nevoie pentru a dota ferma cu o groapă în care veți depozita deșeurile eliminate de iepuri. Dimensiunea găurii trebuie să fie suficient de mare pentru a găzdui mai mulți metri cubi de astfel de gunoi. Ar fi bine ca gaura să fie de 3 metri adâncime şi 2 metri în lungime şi lăţime.

Gunoiul de grajd produs de iepuri poate fi vândut ulterior fermierilor locali: el este foarte bun ca îngrăşământ natural.

4. Abatorul

Afacerea cu iepuri presupune însă și existența unui astfel de loc sumbru. Acesta trebuie să fie echipat cu două compartimente: congelatorul și măcelăria.

Frigiderul ar trebui să fie suficient de spațios pentru a găzdui cantitatea maximă de iepuri sacrificați.

Măcelăria ar trebui să fie echipată cu toate instrumentele necesare: o masă de tăiere, un set de cuțite de măcelar, un vas de mare capacitate în care să fie depozitate deșeurile de producție, și un sistem de aprovizionare cu apă pentru curățarea echipamentelor și a instalațiilor.

În plus, podeaua trebuie să aibă scurgere, iar camera – un sistem de ventilație bun. Igiena în abator trebuie să fie la cel mai înalt nivel. Este de dorit ca materialele de construcție folosite să fie ușor de spălat, să nu se supună eroziunii sau ciupercilor. Pot fi folosite cu succes metalul, plasticul și țigla. Camera trebuie să fie curățată în mod regulat, iar după fiecare sacrificare să se inițieze o curățenie generală.

5. Casă de vacanță

Este absolut necesar ca să aveți și o casă de vacanță. Această va prinde bine, în special în perioada când iepurii se reproduc. Atunci, veți fi nevoit să stați 24/24 la fermă ca să aveți grijă de iepurașii micuți. În plus, casa vă va fi și de folos pentru ca să uscați blănurile de iepuri, ca o altă sursă de venit.

6. Depozit pentru a păstra materiale de construcție și alte echipamente

Un astfel de depozit pentru materiale şi echipamente va fi foarte util. Este posibil că va trebui să înlocuiți vreo lăcată sau să reparați vreo cușcă. Orice antreprenor ar trebui să fie pregătit pentru astfel de situații și să fie echipat cu cele necesare.

7. Iepurii nu suportă umeditatea

Trebuie să țineți cont de faptul că iepurii nu pot habita într-un mediu umed. Din acest motiv, ar fi de dorit ca terenul pe care construiți ferma să fie situat pe un punct înalt, iar spațiul pe care sunt cuștile ar trebui să fie betonat. Pentru a proteja iepuri de umiditate este necesar de a dota toată ferma și cu sistem de scurgere a apei pluviale. Totodată, și hidroizolarea cuștilor ar fi o tehnică indispensabilă.

8. Tractorul

Atunci când ferma este gata, ar trebui să achiziţionați și mini-tractor. Acesta va scurta timpul de colectare a fânețelor, va simplifica livrarea de alimentare către cuști şi va salva o mulţime de timp şi efort antreprenorului.

9. Rase de iepuri

Este foarte important de știut că nu orice rasă de iepuri este potrivită pentru a iniția o afacere. E nevoie de rase „cărnoase”, altfel costurile de întreținere a acestora ar depăşi veniturile, iar carnea de iepuri se va vinde la prețuri mici. Astfel de rase de iepuri nu pot fi procurate la piață sau în ZOO-magazine. Însă, așa iepuri veți putea găsi cu ușurință la diverse iarmaroace agricole sau la târguri specializate. Totodată, veți putea afla și mai multe despre creșterea și întreținerea lor de la alți antreprenori din domeniu.

Rasa cea mai potrivită de iepuri pentru această afacere este din categoria „neozeelandez alb”, „neozeelandez roșu” sau „californiană”. Ele corespund integral principiilor de reproducere rapidă, cu randament ridicat: foarte repede cresc şi ajung la greutatea necesară la doar două-trei luni după naștere.

10. Iepurii-Masculi

Un mascul poate „ține față” la 9 femele, de aici și zicala „a se înmulți ca iepurii”. Masculii trebuie să stea separați, câte unul în cușcă, imediat după ce au fost „înțărcați”. În sezonul de împerechere, aceștia pot fi plasați pe rând la câte o femelă, în cuști separate, de dorit în cușca femelei.

Continuarea articolului: Creșterea iepurilor ca o afacere de succes în Republica Moldova (Partea a doua)

S. Tataru

Depozitarea seminţelor pentru lucrările de primăvară este asigurată în proporție de 82 la sută

Agrobiznes
-
0

Până la sfârșitul lunii ianuarie curent, în țara noastră au fost depozitate circa 29 mii tone de seminţe de culturi de câmp pentru semănatul de primăvară. Această cantitate este în proporţie de 82 la sută faţă de totalul de 35,5 mii tone preconizat pentru lucrările sezonului actual.

Direcţia Control semincer din cadrul ANSA informează că, în prezent, specialiştii Agenţiei din teritoriu efectuează controlul depozitării, păstrării şi condiţionării seminţelor culturilor de câmp, legumicole, bostănoase şi de cartof destinate semănatului de primăvară. Sunt prelevate probe şi continuă testarea şi certificarea seminţelor în condiţii de laborator. O atenţie deosebită se acordă gospodăriilor ţărăneşti pentru aprovizionarea lor cu seminţe certificate.

Cea mai mare cantitate de seminţe preconizate pentru depozitare constituie orzul de primăvară. Această cultură urmează să fie adunată în volum de 9,9 mii tone, spre a fi semănată pe o suprafaţă de 55 mii ha. În acelaşii timp, vor fi colectate 9 mii tone de porumb pentru boabe, 6 mii tone seminţe de mazăre, 5 mii şase sute tone de soia etc.

De altfel, orzul şi grâul de primăvară, la momentul actual, sunt depozitate în măsura cea mai mică, respectiv 46 la sută şi 34 la sută din totalul necesar.

Potrivit lui Dumitru Rusu, şeful Direcţiei control semincer din cadrul ANSA, deficitul de seminţe care se înregistrează la unele culturi, va fi acoperit în cursul lunilor februarie–martie din import. Se aşteaptă creşterea gradului de aprovizionare cu seminţe de ovăz, lucernă, mazăre, soia, fasole, din contul gospodăriilor ţărăneşti, care în prezent efectuează procesarea acestor seminţe.

Tradiţional, deficitul de seminţe de sfeclă de zahăr şi de rapiţă de primăvară este acoperit din importul efectuat de către fabricile de zahăr şi de către agenţii economici autorizaţi la comercializarea seminţelor.

Micii fermieri din Georgia se bucură de susținere din partea statului

Agrobiznes
-
0

Ministerul Agriculturii din Georgia a demarat începând cu 1 februarie un proiect special menit să-i susțină pe micii fermieri din țară în cadrul lucrărilor agricole din primăvară.

Proiectul este finanțat din bugetul de stat și Fondul pentru Dezvoltare Rurală și Agricultură și constituie circa 50,6 milioane de dolari. Toți acești bani vor fi direcționați spre cei aproximativ 800 de mii de mici agricultori din întreaga Georgie, anunță Business Georgia.

Potrivit proiectului, autoritățile georgiene îi consideră ˝fermieri mici˝ pe acei fermieri care au un lot de pământ folosit în scopuri agricole, cu o suprafață de până la 1,25 ha.

Fermierii vor fi împărțiți în două categorii: prima categorie include acei fermieri care dețin un teren de 0,25 ha, iar a doua – care deține o bucată de teren de 1,25 hectare. În funcție de dimensiunea terenului, fermierii vor primi diferite tipuri de asistență financiară.

În cadrul acestui program, micii fermieri vor primi carduri bancare (așa numite – ˝agrocarduri˝) și prin intermediul lor vor primi banii. Sunt două tipuri de carduri agricole:

  • Unul care va putea fi folosit pentru aratul și pregătirea terenului;
  • Celălalt – pentru achiziționarea de bunuri și echipamente agricole .

În afară de aceasta, mai sunt și alte tipuri de asistență de care vor beneficia fermierii din Georgia.

Anul trecut, autoritățile din Georgia au implementat o serie de proiecte agricole fără precedent pentru a susține dezvoltarea sectorului agricol. În total a fost acodată asistență în valoare de aproximativ 110 milioane de dolari.

Reacția exportatorilor de nuci la iniţiativa lui Leancă de eliminare a taxei de export

Agrobiznes
-
0

Producătorii şi exportatorii de nuci din Moldova salută iniţiativa premierului Iurie Leancă de anulare a taxei de export, în mărime de 1,5% din valoarea nucilor exportate.

Preşedintele Asociaţiei Exportatorilor de Nuci din Moldova, Dumitru Vicol, a declarat pentru IPN că prin anularea acestei taxe va fi eliminată o greşeală mai veche, care a dus la taxarea dublă a producătorilor şi exportatorilor de nuci.

Dumitru Vicol a spus că, prin modificări la Codul Fiscal, a fost prevăzută aplicarea unei taxe de 2% în agricultură, sub formă de impozit la procurarea de produse agricole de la persoane fizice. Cât timp rămâne în vigoare şi taxa de export la nuci, de 1,5%, întreprinzătorii de pe acest segment sunt taxaţi dublu.

„Începând cu 1 ianuarie 2014, trebuie să achităm practic dublu. Membrii asociaţiilor de exportatori au făcut un demers către Guvern şi au rugat să anuleze taxa de export. Era de aşteptat o asemenea decizie şi vom fi bucuroşi dacă va intra în vigoare”, a subliniat preşedintele Asociaţiei Exportatorilor de Nuci.

Taxa la exportul de nuci este aplicată de la finele anilor ’90, perioadă în care producătorii şi exportatorii de nuci erau scutiţi de taxa la achiziţii de la persoanele fizice. Acest lucru a fost valabil până în toamna anului trecut, când s-au aprobat modificări la Codul Fiscal.

Dumitru Vicol a mai spus că, la modul practic, anularea taxei de export pentru nuci va încuraja producătorii şi exportatorii să investească în această ramură. Moldova exportă anual 11-13 mii de tone de nuci, ceea ce constituie 2% din volumul exporturilor. 90% din cantitatea de nuci este exportată pe piaţa Uniunii Europene.

Leancă cere eliminarea taxei de 1,5 la sută la exportul de nuci

Agrobiznes
-
0

Șeful Guvernului a cerut Ministerelor Agriculturii și Industriei Alimentare, Finanțelor și Economiei să elaboreze un proiect de modificare a cadrului normativ, astfel încât taxa la exportul nucilor să fie scoasă. 

Iurie Leancă a dispus acest lucru ca urmare a consultărilor pe care le-a avut cu reprezentanții mediului de afaceri, în cadrul Consiliului Economic.

˝Această taxă este una învechită și constituie o barieră în calea exporturilor, iar pe deasupra creşte costul exporturilor. În plus, eliminarea taxei este dictată de angajamentele asumate de Republica Moldova la respectarea prevederilor Acordurilor OMC. Potrivit acestora, țara noastră a liberalizat regimul de export al mărfurilor, astfel nicio taxă la export nu poate fi aplicată˝, anunță serviciul de presă al Executivului.

În comunicat se mai spune: ˝Consultările Prim-ministrului cu oamenii de afaceri vor continua în vederea identificării constrângerilor negative în calea dezvoltării sectorului privat, a promovării exporturilor şi atragerii investiţiilor generatoare de locuri de muncă.˝

Moldova exportă anual 11-13 mii tone de nuci, ceea ce constituie 2% din volumul exporturilor. Aproape toate nucile moldovenești ajung în Uniunea Europeană.

Pepsi și Coca Cola în loc de pesticide

Agrobiznes
-
0

Fermierii indieni au găsit, probabil, cea mai interesantă utilizare pentru cele mai populare băuturi răcoritoare de pe pământ. Au început să stropească cu acestea plantațiile lor de orez, în loc de pesticide. 

S-a dovedit că Pepsi și Coca Cola nimicesc dăunătorii la fel de bine ca pesticidele, iar avantajul lor este că sunt cu mult mai ieftine, scrie farmerportal.ru.

Desigur, vestea s-a răspândit rapid în regiunile sărace din India, o țară încă slab dezvoltată și cu un număr mare al populației. Așa că vânzările de Coca-Cola și Pepsi au crescut brusc chiar și în cele mai izolate localități din țară.

În consecință, acest fenomen le-a atras atenția specialiștilor din agricultură. Desigur, ei au spulberat rapid mitul că băuturile carbogazoase pot ucide insectele dăunătoare. Lucrurile sunt cu mult mai simple.

Aceștia au demonstrat că siropul de zahăr atrage furnicile, care la rândul lor se hrănesc cu larve de insecte. Plus la aceasta, din băuturi plantele obțin carbohidrați și zahăr, care pot crește randamentul la roadă.

La rândul lor, reprezentanții marilor companii de băuturi carbogazoase s-au grăbit să afirme că în băuturile lor nu există ingrediente care ar putea să omoare insectele. Și chiar au glumit, spunând că în cazul în care Coca Cola sau Pepsi ar fi avut proprietăți similare, cu siguranță ei ar fi trebuit să le vândă la prețul pesticidelor.

Trufele – „diamantele” din Codrii Moldovei

Agrobiznes
-
0

Trufele, cunoscute și ca „diamantele pământului”, există și în R. Moldova, însă necesitatea unor investiții deosebit de mari face imposibilă pentru moldoveni inițierea și dezvoltarea unei asemenea afaceri.

Au un vis obsesiv pentru care sunt gata să renunțe la tot, să cutreiere păduri și desișuri cu speranța că, într-o zi, vor găsi „comoara” care i-ar îmbogăți peste noapte. Este vorba despre căutătorii de trufe, în special din Franța și Italia, țări cunoscute ca fiind furnizoare de cele mai rare specii de trufe. Doctorul în științe biologice, fostul director al Rezervației „Codrii Moldovei”, Ștefan Manic, a studiat pe parcursul mai multor decenii tot ce ține de ciuperci, manifestând un interes deosebit pentru trufe.

Europenii, interesați de trufele moldovenești

A fost mereu tentat să afle dacă sunt în pădurile noastre trufe rare sau deosebite, însă nu a avut posibilitatea să cumpere câinii special dresați în căutarea acestora. În 2006, lucrurile au luat o altă întorsătură, când pădurarii au venit la el cu trei persoane pe care le-au luat drept braconieri. „Aveau și câini cu ei și am înțeles din prima ce căutau. Ei erau doar angajați, în spatele lor fiind un investitor italian. Așa a început colaborarea noastră. Eu i-am însoțit peste tot, în calitate de specialist în habitatele favorabile creșterii trufelor”, își amintește Ștefan Manic.

Speciile de la noi au un preț de două mii de euro/kg

Trufele cresc, de obicei, în pădurile de stejari sau aluni și sunt iubitoare de condiții climaterice umede. Se găsesc la o adâncime de 3-20 cm în sol, iar până acum Ștefan Manic a găsit la noi trei specii de trufe, dintre care două comestibile. „Cele mai căutate sunt trufele de Perigord, denumite astfel după o regiune din Franța, un kilogram fiind vândut cu circa cinci mii de euro. Noi am găsit două feluri de trufe negre, aestivum și brumale, ultima fiind foarte asemănătoare cu cea din Franța, prețul unui kilogram fiind de maximum două mii de euro”, a menționat biologul.

La căutat trufe cu porci, câini și chiar gâze

Trufele pot fi găsite cu ajutorul porcilor sau câinilor special dresați, care sunt obișnuiți încă de mici cu mirosul puternic și specific al acestora. O metodă mai puțin cunoscută, dezvăluită de Ștefan Manic, este cea a utilizării gâzelor în căutarea trufelor. „În afară de italieni, a mai fost un grup de francezi, care a venit în martie 2013 și a încercat să le caute cu ajutorul unei insecte, însă din cauza frigului nu a reușit. Această insectă zboară și se așază pe locul unde se află trufa, însă trebuie să poți să o urmărești”, a afirmat specialistul.

„Aroma trufelor este ca un drog pentru amatori”

În timp ce amatorii europeni vin în Codrii Moldovei pentru a găsi trufe, mulți dintre moldoveni nici nu au auzit de ele. „La ei resursele de trufe se cam epuizează, de aceea le caută în toată lumea. Noi nu avem tradiția consumului de trufe, dar ei spun că le apreciază datorită calităților gustative și a aromei puternice. Am pregătit împreună cu ei aceste trufe în modul în care le place lor. Ei savurau cu multă satisfacție mirosul acestora în timp ce erau gătite și vorbeau cu admirație despre ele. Trufele sunt ca un drog pentru cei care le preferă. Pentru mine e ceva obișnuit, deoarece eu prefer gustul și mirosul mânătărcii”, spune zâmbind Ștefan Manic.

Investiții mari, dar cantități mici

După ce timp de trei ani au colindat pădurile și au găsit câteva zeci de kilograme, italienii au renunțat la căutarea trufelor în Republica Moldova. Specialistul crede că s-au dezamăgit din cauză că nu-și acopereau cheltuielile din venituri. „Investițiile într-o astfel de activitate sunt foarte mari, iar condițiile climaterice de la noi reprezintă un alt impediment în dezvoltarea unui business în colectarea și creșterea trufelor. Un câine special dresat ajunge să coste cinci mii de euro, plus costul unei mașini de teren, dar este necesar și mult timp, și răbdare. Trufe negre deosebite pot fi găsite în martie, însă la noi este foarte greu să le găsești în această perioadă din cauza zăpezii. De asemenea, pentru ca acestea să fie cât mai multe este necesară o cantitate minimă de precipitații de 600 mm, iar la noi aceasta este cantitatea maximă. În România acest fenomen ia amploare datorită suprafețelor mari de păduri – circa 24% din suprafața totală a țării – și a posibilității de a investi”, a precizat Ștefan Manic.

Trufele pot fi cultivate în Republica Moldova

Deși cele mai apreciate sunt trufele crescute în sălbătăcie, din cauză că se găsesc tot mai rar, Franța și Italia au trecut la plantațiile cultivate. „Este posibil și la noi de realizat acest lucru. Puietul de stejar se infestează cu miceliu, adică se realizează o simbioză între rădăcinile acestor puieți și ciupercă. Vă dați seama că sunt necesare investiții enorme pentru a planta o suprafață mare cu stejari. Peste zece ani se poate de început căutarea trufelor în această pădure. De asemenea, trebuie de ales o zonă cu cât mai multă umiditate. Nu cunosc alți căutători de trufe la noi, însă vin mulți care se interesează de modalitățile de a deschide un business, dar când aud care sunt riscurile, cât trebuie de investit și cât trebuie să aștepte, renunță la idee”, a menționat doctorul în biologie.

Ștefan Manic spune că și-ar dori să mai caute trufe, dar nu pentru a deschide o afacere, ci pentru a-și alimenta această pasiune de a studia acest domeniu. Ex-directorul Rezervației „Codrii Moldovei” afirmă că a găsit în vara anului trecut trei exemplare de trufe negre, la suprafața solului, și crede că au fost pierdute de căutătorii de trufe, semn că mai sunt din cei care își încearcă norocul în găsirea „diamantelor”.

Istoria truficulturii, ramură a agriculturii

Istoricii susțin că moldovenii erau, acum mai bine de un secol, mari exportatori de trufe în Viena, iar italienii, francezii, spaniolii și ungurii le-au ridicat la rang de aliment de lux. Trufele erau rar consumate în Evul Mediu, însă, după perioada renascentistă, acest gen de activitate a trezit un mare interes. Mult timp se considera că trufele nu pot fi cultivate, dar în secolul XIX francezii au descoperit că ele pot deveni o ramură importantă a agriculturii. La începutul secolului XX, truficultura franceză a înflorit, volumul recoltat anual fiind de o mie de tone, însă cele două războaie mondiale au tăiat din avânt. Astăzi, peste 80% din trufele produse în Franța vin de pe plantații specializate, dar fermierii se opun extinderii acestora pentru a menține prețurile mari. În timpurile noastre se mai întâlnesc plantații de trufe în SUA, Spania, Australia, Chile sau Marea Britanie. Foarte apreciate de consumatorii europeni, restaurantele sunt mereu în căutarea furnizorilor de trufe. Experții de la noi spun că, deși au propus restaurantelor cu specific european trufe moldovenești, aceștia au refuzat, deoarece moldovenii nu le consumă, iar pentru turiștii străini le aduc din România.

Peste 300 de mii de dolari pentru o trufă

Prețurile pentru trufe variază de la câteva sute de euro pentru un kilogram până la sute de mii. Astfel, în lumea comercianților de trufe se vorbește de sume fabuloase, prețul înalt datorându-se, în special, faptului că sunt foarte greu de găsit. Totul depinde de specia din care fac parte, de dimensiune și greutate. Cele mai scumpe sunt cele din specia Tuber magnatum pico, trufe albe care se vând la un preț de peste 12 mii de euro per kilogram.

Potrivit descopera.ro, în cadrul celui de-al 79-lea Festival al Trufelor Albe, o trufă cu greutatea de 800 de grame a fost vândută cu 150 de mii de dolari. Recordul pentru cea mai scumpă trufă albă a fost stabilit în 2007, când o trufă a fost cumpărată cu 330 de mii de dolari. Trufa a fost găsită de căutătorul italian Luciano Savini, cântărea 1,5 kilograme și a fost vândută unui patron de cazinouri din China.

Virginia Nica, Ziarulnational.md

Evoluție spectaculoasă pentru Agrobiznes.md în ianuarie: O creștere de 50 la sută a traficului pe site

Agrobiznes
-
0

În luna ianuarie numărul vizitatorilor care au accesat site-ul Agrobiznes.md a urcat la 23.880 de persoane. Este o creștere de 50 la sută față de luna decembrie a anului trecut.

Rezultatele înregistrate în luna ianuarie au întrecut toate așteptările noastre. Cererea pentru informații agricole este în continuă creștere pe piața moldovenească.

Tot în luna ianuarie am înregistrat și cel mai mare număr de vizitatori unici într-o singură zi. Pe 23 ianuarie site-ul Agrobiznes.md a fost citit de 1.420 de persoane.

Creșterea porcilor Mangalița: Poate fi o afacere profitabilă în Republica Moldova?

Agrobiznes
-
0

Creșterea porcilor din rasa Mangalița poate deveni o afacere extrem de profitabilă pentru fermierii care nu se tem să riște bani și energie în acest domeniu. Este adevărat, aceste animale se deosebesc de porcii obișnuiți (scroafele fată mai puțini purcei și aceștia cresc mai greu) însă avantajele sunt mai mari – carnea lor este extrem de căutată și apreciată, mai ales când vine vorba de preț.

Cum pot fi recunoscuți porcii Mangalița

Animalul are cap mic, urechi mari care atârnă, are gât mare și o ceafă lată și scurtă. Corpul este de mărimea unor porci obișnuiți, cu spate solid și trunchiul lung. Are picioare scurte și burta mare. E ușor de recunoscut prin părul său creț care poate varia la culoare: alb, gri, roșu, negru.

Carnea de rasă Mangalița

Porcii din această rasă, spre deosebire de cei obișnuiți, sunt destul de apreciați pe continentul european pentru carnea gustoasă și sănătoasă, săracă în grăsimi.

Acesta este mai închisă la culoare. Este fragedă şi suculentă, iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, aminteşte mai mult de carnea de mistreţ decât de cea a porcilor din rasele europene, precum York, Landrace sau Marele Alb.

I se mai spune şi „porcul-somon” pentru că are un conţinut mare de acizi graşi nesaturaţi de tip omega 3, 6 si 9, asemenea uleiului de măsline sau grăsimii de somon. Aceasta este recomandată și pentru persoanele care suferă de boli cardiovasculare sau de diabet. Din acest motiv, Mangaliţa se încadrează în categoria porcilor „de lux”, în care se mai numără porcul vietnamez și porcul iberic.

Cum se cresc porcii Mangalița

În linii generale, pentru a crește porcii Mangalița nu sunt necesare condiții speciale, dar totuși sunt câteva cerințe:

• Nu este nevoie de mari investiții pentru creștere. Porcii se adaptează foarte ușor la condițiile în care sunt supuși. Pot habita cu ușurință în spațiu liber, dar și în spații îngrădite. Porcilor Mangalița le place să alerge, iar această creștere în libertate le garantează o carne delicioasă, preferata chiar și de amatorii de produse bio.

• Porcii Mangalița sunt ierbivori și consumă cu satisfacție porumb și furaje. Nu sunt pretențioși la acest capitol. De asemenea, se pot alimenta și cu plante, mere, varză, dar și tarâțe, chiar și iarbă.

• Porcii din această rasă sunt rezistenți la condițiile climaterice mai puțin favorabile. Datorită blănii ce o au pe spate, pentru care mai sunt numiți „oile cu șorici”, suportă cu bine gerul de iarnă.

• Rasa de porci Mangalița este imună la multe boli, cel mai probabil din motiv că reprezintă o încrucișare a mistrețului sălbatic și a porcului obișnuit.

• Porcii Mangalița se maturizează devreme. La mai puțin de un, ei deja pot să de-a viața la o nouă generație.

• Rasa de porci este prolifică. O scroafă poate da viață la circa 5-6 purcei (faţă de cei 8-10 şi chiar mai mult la o rasă comună). În schimb, toate aceste dezavantaje sunt compensate de preţul de vânzare al cărnii. Carnea de porc Mangaliţa se vinde în viu la circa 4 euro kilogramul, faţă de aproximativ 2 euro/kilogramul pentru celelalte rase.

• La porcii din rasa Mangaliţa perioada de creştere este de doi ani. După această perioadă porcul ajunge la peste 150 de kilograme, aceasta pe când un porc obişnuit, poate fi tăiat doar după un an. Are pe spate un strat gros de grăsime de 11-14 cm. El poate creşte în greutate până la vârsta de 4-5 ani.

• Randamentul la sacrificare, de 75-85%, depășește pe cel al altor specii domestice.

• Carnea rasei de porci Mangalita conține puțină apă. Din acest motiv, acest porc este recomandat pentru obținerea produselor de carne bazate pe uscare și pentru fabricarea șuncii.

• Procentul de carne al acestei rase este de 45%, iar raportul carne-grăsime este de 1,1/1. Un porc crescut în sistem industrial are în general o cantitate de grăsime de circa 18 kg la 100 kg, spre deosebire de rasa Mangaliţa unde grăsimea e mai mult decât dublă.

• Produsele din carnea de Mangalița sunt de calitate, mai sănătoase. Ușor de digerat. Conservate în timp îndelungat sau prelucrate își îmbunătățesc calitățile gustative!

Avantajele creșterii porcilor Mangalița în Republica Moldova

• Republica Moldova, prin clima sa temperată, permite cu succes, creșterea porcilor Mangalița. Sunt și condiții de creștere, de reproducere, dar și de producere a unei astfel de rase de porci.

• Moldova are o tradiție în producerea cărnii de porc, fiind foarte ușor să găsești furaje și nutrețuri în orice zonă a țării.

• Este un tip de zootehnie apreciat de consumatorii Uniunii Europene.

• Cererea de pe piață pentru astfel de carne săracă în colesterol este în continuă creștere. În Europa, cererea pentru astfel de produs este mai mare decât oferta.

• Creșterea acestui animal asigură venituri bănești foarte bune și frecvente. Un kilogram de carne de porc Mangalița poate ajunge să coste chiar și triplu față de cea obișnuită.

S. Tataru

1...1.8541.8551.856...1.973Pagina 1.855 din 1.973