Agroturismul din Republica Moldova tot mai atractiv pentru turiştii străini

Agrobiznes
-
0

Structurile de cazare turistică colective ale Republicii Moldova au fost vizitate în anul 2012 de 89 de mii de străini. Biroul Naţional de Statistică informează că, în anul 2012 structurile de cazare turistică colective au fost vizitate de 268,2 mii de turişti, dintre care 179,2 mii de turişti moldoveni (66,8% din total) şi 89,0 mii de turişti străini (33,2%).

Comparativ cu anul 2011 s-a majorat numărul de turişti cazaţi la structurile de primire turistică colective (+8,0%), pe seama creşterii acestuia la vilele turistice, satele de vacanţă şi alte structuri de odihnă (+53,0%), hoteluri şi moteluri (+15,2%), structuri de întremare (+7,4%). În anul 2012 la structurile de primire turistică colective, clasificate pe stele s-au înregistrat 133,2 mii de turişti, sau 49,7% din numărul total de turişti cazaţi (în anul 2011 – 45,6%).

Ponderile cele mai însemnate ale numărului total de turişti străini cazaţi la structurile de primire turistică colective le-au revenit turiştilor din România (19,7%), Federaţia Rusă (10,4%), Ucraina (9,2%), Statele Unite ale Americii (7,1%), Turcia (6,5%), Germania (6,2%), Italia (5,6%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (3,7%), Polonia (2,6%), Franţa (2,4%), Israel (1,9%), Bulgaria (1,5%), Suedia (1,3%), Belarus (1,3%), Austria (1,3%), Olanda (1,1%) şi Spania (1,0%).

În structurile de primire turistică colective cu funcţiuni de cazare în anul 2012 au fost înregistrate 1462,4 mii înnoptări ale turiştilor, cu 2,7% mai mult decît în anul 2011. Din numărul total de înnoptări înregistrate la structurile de primire turistică colective, ponderea cea mai mare o deţin înnoptările cetăţenilor moldoveni (87,0%).

În anul 2012 indicele de utilizare netă al capacităţii de cazare turistică în funcţiune per total la structurile de primire turistică colective a constituit ‒ 30,7%, inclusiv la structuri de întremare – 66,8%, la cămine pentru vizitatori – 53,5%, la tabere de vacanţă pentru elevi – 35,7%, la pensiuni turistice şi agroturistice – 16,6%, la hoteluri şi moteluri – 15,8%, la vile turistice, sate de vacanţă şi alte structuri de odihnă – 14,7%.

Sursa: Noi.md

Produsele agricole ecologice vor fi însoţite de un timbru special

Agrobiznes
-
0

Agenţii economici, care produc produse agricole ecologice, vor aplica pe acestea un timbru comercial naţional „Agricultura ecologică – Republica Moldova”. Această normă va fi implementată în rezultatul aprobării de către guvern a unui regulament, elaborat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Potrivit şefului Direcţiei pentru producţie ecologică a ministerului, Iurii Senic, timbrul comercial a depăşit procedura de înregistrare la Agenţia proprietăţii intelectuale, şi în conformitate cu Convenţia de la Paris privind recunoaşterea de branduri este recunoscut de 17 ţări membre ale UE, notează agenţia de presă Infotag.

„La exterior, timbrul reprezintă un semn de culoare verde cu inscripţia „eco” pe centru şi „Agricultura ecologică – Republica Moldova” pe perimetrul acesteia. Utilizarea timbrului naţional comercial este gratuită”, spune Senic.

Conform spuselor sale, marcarea producţiei cu astfel de timbre intră în obligaţiunile agenţilor economici care sunt înregistraţi în sistemul de producere ecologică şi care dispun de certificatele respective. În prezent agricultura ecologică în Moldova se practică pe circa 60 mii de hectare. În calitate de produse ecologice sunt atestate, în special, producţia fitotehnică (cartoful, morcovul, ceapa, usturoiul, merele). Într-o măsură mai mică sunt certificate produsele provenite din sectorul zootehnic (untul, laptele, brânzeturile) a unor producători în parte. Până la sfârşitul anului 2013, se preconizează a fi introduse în acest registru şi produsele din carne.

Modelul italian de creştere a pomilor fructiferi

Agrobiznes
-
3
Modelul italian de creştere a pomilor fructiferi

Italia este unul din marii producători de fructe ai Europei.

Ocupă locul 1 la producţia de:
pere cu 900 mii tone;
cireşe cu 116 mii tone;
caise cu 200 mii tone;
nectarine cu 1700 mii tone.

Ocupă locul 2 la producţia de:
mere cu 2 255 mii tone;
căpşun cu 173 mii tone.

De asemenea ocupă locul 4 la producţia de prune cu 171 mii tone.

Institute regionale de cercetare pomicolă

Producţia pomicolă a Italiei se bazează pe ferme private de producţie pomicolă, pe cooperative de valorificare şi pe institutele de cercetare regionale.

Instituţiile regionale de cercetare pomicole, oferă pomicultorilor italieni cele mai noi tehnologii de producere şi cultivare a diverselor specii pomicole.

De exemplu, societatea Vitroplant (Cesena – Forli), înfiinţată în 1980, este axată pe producerea materialului săditor pomicol şi ameliorarea unor specii de măslin sau kiwi.

Materialul săditor se produce in vitro pornind de la merismete pentru portaltoi de piersic, prun, cireş, cais, măslin, păr, kiwi şi măr, precum şi a soiurilor de păr prin autorădăcinare. Materialul săditor produs astfel este liber de viroze.

Costul pomilor livraţi

Costul unei plantule înrădăcinate in vitro este de 0,25 euro.
Costul unei plante aclimatizate în seră este în jur de 0,75 euro.
Costul unui unui pom produs în pepinieră variază între 2 si 13 euro în funcţie de specie şi anul de livrare.
Pomii de măr sunt altoiţi pe portaltoi M9, M26 SI M27. Ei se livrează în anul II cu 10 – 15 lăstari anticipaţi, pentru a fructifica încă din anul 2.

Controlul calităţii pomilor

Calitatea bună a pomilor este determinată de tehnologia aplicată, de irigare şi fertirigarea prin picurare, precum şi de tratamentele fitosanitare efectuate corect şi la timp.

Serviciile fitosanitare zonale supraveghează prin controale de sezon, pepinierile pomicole şi conditionează eliberarea actelor de autenticitate, starea de sănătate, inclusiv etichetele cu datele complete pentru fiecare pom care urmează să fie valorificat.

Fermele pomicole private

Fermele private contractează pomi pentru înfiinţarea de noi plantaţii. Mărimea fermelor este cuprinsă între 5 şi 15 ha, pe care se cultivă mai multe specii. De regulă plantaţiile se exploatează 12 ani. Din anul 3 se obţine între 30 – 40 tone de fructe anual. După 12 ani plantaţiile se defrişează şi se înlocuiesc cu soiuri noi, în funcţie de cererea pe piaţă.

Preţul de livrare din fermă este în jur de 0,50 euro/kg şi acoperă costurile cu producţia. Dacă livrează la preţ mai mic de 40 euro/kg, pomicultorii italieni sunt în pierdere.

Sortimentul soiurilor de fructe

La Măr sortimentul cel mai întâlnit în livezi este alcătuit din soiurile: PINK LADY; ROYAL GALA; STARKRIMSON; GRANNY SMITH; GOLDEN LASA; DELORINA.

La Păr cele mai cultivate soiuri sunt: ABATE FETEL; CONFERENCE; B. BOSC; WILIAMS.

La Piersic şi nectarine cele mai cultivate soiuri sunt: SPRINGEREST; SPRINGBELLE; SPRING LADY; REDHAVEN; PADANA; FLAMINIA; ROME STAR; MARIA EMILIA; MARIA LAURA; AURELIA; SILVER KING; SILVER STAR.

Cooperativele de valorificare a fructelor

Producţia obţinută în ferme este preluată de cooperativa de valorificare, dotată corespunzator cu depozite frigorifice cu atmosfera controlată, după care se stochează.

Apoi regulat fructele sunt livrate în diverse moduri de prezentare (lădiţe, coşuleţe, plase) în supermaketuri sau în unităţi de desfacere cu amănuntul.

Fructele scoase din depozite sunt riguros sortate, ambalate şi etichetate, după care sunt livrate la unităţile menţionate mai sus.

Sursa: Gazetagricultura.ro

Creşterea vitelor de rasă „brună” pentru carne

Agrobiznes
-
0
Creşterea vitelor de rasă „brună” pentru carne

Rasa Brună are aptitudini bune pentru carne fiind competitivă cu alte rase, mai ales prin tipul de carne-lapte. Acest din urmă tip are greutatea corporală mare, spor mediu zilnic mai ridicat, consum mai mic şi indici de abator mai buni.

În general, rasa Brună manifestă o bună precocitate în producţia de carne şi se pretează la îngrăşarea în toate sistemele.

În funcţie de diferenţele apărute în aplicarea tehnologiilor de îngrăşare, cu referire la durata, intensitatea acestora, greutatea corporală şi a carcasei, îngrăşarea poate fi grupată astfel:

  • îngrăşarea pentru carne albă – care durează până la vârsta de 3 luni a viţelului, când are o greutate de până la 150 kg şi un consum specific de circa 2,8 UN;
  • îngrăşarea intensivă – prin care tăuraşii se cresc circa 13-15 luni şi având o greutate de 400-500 kg cu un consum specific de până la 5-7 UN;
  • îngrăşarea semiintensivă – prin care tineretul se valorifică la circa 18 luni, având o greutate de circa 500 kg, cu 7-10 UN consum specific;
  • îngrăşarea extensivă – care se derulează până la 2-3 ani şi la o greutate de 500-550 kg, cu un consum specific între 9-14 UN.

Tineretul taurin de rasă Brună are un potenţial bun la îngrăşare (la 6 luni atinge 157 kg iar la 12 luni 314 kg, consecutiv unui spor de 872 g pe zi.

Tineretul mascul îngrăşat intensiv şi valorificat la 365 de zile atinge greutatea de 361 kg, iar la 500 de zile 476 kg.; îngrăşat semiintensiv şi valorificat la 419 zile realizează 350 kg, iar la 500 de zile 420 kg, consecutiv unui spor de 848-989 g/zi la îngrăşarea intensivă şi 841-950 g /zi la cea semiintensivă.

Indicii de abator sunt şi ei variabili în funcţie de sistemul de îngrăşare. Astfel, la îngrăşarea intensivă greutatea carcasei este de 198-266 kg, la cea semiintensivă de 220-240 kg; sferturile posterioare cântăresc 55-75 kg, iar cele anterioare 54-65 kg.

Randamentul la tăiere variază între 54-57%.

Carnea are o pondere în cărcasă de 67-79%; seul 2-14%; oasele 15-17%; raportul carne-oase 3,9-4,6:1 si carne grăsime 5-5,9:1. Ponderea cărnii de calitatea I este de circa 35% din cărcasă şi de 52% din carne iar suprafaţa ochiului de muşchi de 52-60 cm².

Carnea conţine 23% apă, 19,9% proteine, 1,7% grăsime, 0,4% extractive neazotate şi 1,03 % cenuşă.

Principalele componente ale cărnii au următoarea pondere din substanţa uscată: proteine 87%, grăsime 8% şi cenuşă 5%.

Însuşirile tehnologice şi organoleptice sunt favorabile .

Efectul economic în procesul de îngrăşare este generat de potenţialul genetic al rasei privind aptitudinile pentru producţia de carne şi tehnologiile de furajare existente.

Rasa Brună se pretează la o gamă largă de sisteme de exploatare. În producţia de carne se pretează bine la sistemul de îngrăşare intensivă, cele mai bune rezultate obţinându-se în cazul îngrăşării intensive cu valorificare la 14 luni, fiind o rasă mai precoce pentru carne.

Realizează greutatea de 420 kg, având un spor de peste 1000 g/zi şi un consum de hrană de cca 7 UN/kg spor. În acest caz se pot obţine greutăţi ale carcasei de 240 kg, iar ponderea cărnii de cca 70%.

Dar această rasă se comportă bine şi în celelalte sisteme de îngrăşare. Datorită condiţiilor specifice din nordul ţării, respectiv suprafeţele mari de pajişti, îngrăşarea tineretului taurin în zonă se poate face cu rezultate foarte bune în sistemele semiextensiv şi extensiv, în care furajarea se face pe baza de nutreţuri de volum, adaosul de concentrate fiind foarte mic. În felul acesta costurile de producţie sunt reduse şi se valorifică în mod eficient furajele existente în zonă.

În situaţia în care se pretează pentru mecanizare, înfiinţarea păşunilor cultivate pe terenurile situate în zona submontană se recomandă deoarece îmbunătăţeşte compoziţia floristică şi chimică a producţiei de masă verde de pe păşuni, aceasta are o valoare nutritivă mai bună şi se consumă cu mai mulăa plăcere.

Sursa: Gazetagricultura.ro

Situaţia culturilor de rapiţă în Uniunea Europeană

Agrobiznes
-
0

Producţia de rapiţă din Uniunea Europeană, cel mai mare producător de oleaginoase, folosite atât pentru alimentaţie cât şi pentru biocombustibili, ar putea depăşi recordul ultimilor patru ani, după ce fermierii germani au mărit suprafeţele destinate acestor culturi.

În total, producția europeană ar putea ajunge la 20,96 milioane de tone metrice în sezonul 2013 – 2014, în creștere cu 8,8% față de anul precedent, a arătat Copa-Cogeca, sindicatul fermierilor europeni, în preliminariile unui raport estimativ publicat în urmă cu câteva zile.

Potrivit statisticilor Uniunii Europene, aceasta ar fi cea mai mare recoltă de la sezonul 2009 – 2010. Producția de rapiță din Germania, al doilea mare producător din blocul UE27, ar putea crește cu 15%, ajungând până la 5,54 milioane de tone, estimează asociația producătorilor din industria de oleaginoase.

Contractele futures de rapiță la bursa NYSE Liffe din Paris au crescut anul acesta cu 6,3%, atingând nivelul record în iulie, când seceta din SUA a afectat stocurile de soia, altă specie de oleaginoase. În acest sezon, recolta europeană de rapiță a fost de 19,2 milioane de tone, potrivit Comisiei Europene, brațul administrativ al blocului. Fermierii din UE au început însămânțarea de rapiță în august, iar plantele intră peste iarnă într-o perioadă de latență, înainte de recoltarea din iunie.

„În momentul însămânțării prețurile erau foarte atractive”, a declarat Dieter Bockey, directorul departamentului care se ocupă cu biocombustibili și resurse regenerabile al corporației berlineze Union zur Foerderung von Oel- und Proteinpflanzen e.V (UFOP). Germania a avut „cele mai bune condiții de însămânțare din ultimii ani”, a adăugat specialistul german.

Rapița a fost pe locul doi, imediat după soia care a înregistrat o creștere de 23% la bursa din Chicago, iar canola, o varietate de rapiță a înregistrat o creștere de 12%. Soia a atins nivelul record de 657,4 dolari pe tonă în septembrie, iar porumbul a urcat la 334,2 dolari pe tonă, în august.

Producător, consumător

Uniunea Europeană ocupă locul întâi pe plan mondial ca producător, consumator și importator de rapiță, potrivit Departamentului de Agricultură al guvernului american (USDA). Oleaginoasele ocupă locul al patrulea în ceea ce privește culturile arabile ale Uniunii Europene, după grâu, orz, și porumb. În sezonul 2013 – 2014, rapița ar putea să fie cultivată în UE pe 6,81 milioane de hectare, în creștere față de cele 6,48 milioane de hectare ale sezonului anterior, precizează COPA-COGECA.

Suprafața destinată rapiței in UE ar putea crește cu până la 500.000 de ha, după ce Germania a avut primul sezon de însămânțare fără precipitații în exces. Pe de altă parte, fermierii polonezi au însămânțat și ei mai mult din acest tip de cultură, a declarat Oliver Balkhausen, economist șef în cadrul companiei Alfred C. Toepfer International GmbH.

Compania de cercetare Oil World, cu sediul în Hamburg, a declarat luna trecută că se așteptă ca suprafața pe care Germania o dedică acestei culturi să crescă cu 12%, ajungând la 1,45 milioane de hectare, în timp ce Franța plănuiește o scădere cu 3,4%, dedicând rapiței 1,55 milioane de hectare.

Polonia ar putea să acorde o atenție sporită însămânțărilor de rapiță, a căror suprafață ar putea crește cu 18%, până la 800.000 ha, depășind Marea Britanie, al treilea cultivator european de rapiță, din punctul de vedere al suprafețelor alocate.

Condiții bune

În Germania, condițiile pentru această cultură sunt în acest moment „foarte bune”, a mai declarat Dieter Bockey de la UFOP. Estimările acestei companii sunt în concordanță cu prognozele care sugerează că temperaturile din această iarnă nu vor scădea atât de mult încât să afecteze culturile. Producția de rapiță a Germaniei din sezonul anterior a fost de 4,82 milioane de tone, potrivit Biroului Federal de Statistică.

Culturile de toamnă din Franța, cel mai mare producător de rapiță al Uniunii Europene ar putea scădea cu 9,4%, ajngând la 1,45 milioane de ha, din cauza secetei din august și septembrie care îi descurajează pe fermieri. Precizările au fost făcute de firma de analiză Centiom, cu sediul în Paris.

În Marea Britanie, până la 20% din culturile de rapiță riscă să fie distruse după precipitațiile excesive care au căzut din septembrie, până în noiembrie, ceea ce a dus la infestarea câmpurilor, arată Consiliul pentru Dezvoltarea Agriculturii și Horticulturii. Compania de analiză a pieței United Oilseeds estimează că 114.000 ha vor trebui plantate din nou în primăvară. Această suprafață înseamnă aproximativ 15% din suprafața dedicată rapiței la nivel național.

„Culturile sunt în dificultate”, a arătat Owen Cligg, supervizorul tranzacțiilor companiei United Oilseeds, care gestionează aproximativ 20% din recoltele britanice de rapiță. „Plantele sunt încă mici și nu sunt încă bine stabilizate, așa că ne așteptăm ca o parte dintre acestea să nu iasă din iarnă. În unele zone au fost deja înlocuite culturile”.

Sursa: recolta.eu

Nivelul ridicat de dioxid de carbon determină scăderea calităţii grâului

Agrobiznes
-
0

Creşterea nivelului de dioxid de carbon în atmosferă are un efect negativ asupra conţinutului de proteină din grâu, şi, implicit, afectează calitatea nutritivă a cerealei. Aceasta este concluzia cercetătorilor de la Universitatea din Gothenburg, Suedia, publicată recent într-un studiu din revista Global Change Biology.

Nivelurile ridicate de dioxid de carbon din atmosferă stimulează fotosinteza și creșterea multor plante. Cu toate acestea, dacă plantele nu își sporesc proporțional aportul de nutrienți, recolta avea o valoare nutritivă mai mică. Un nivel scăzut de nutrienți pe bază de azot generează un conținut de proteină mai mic și, implicit, o calitate nutritivă mai slabă.

„Conținutul de proteină reprezintă cel mai important aspect pentru culturi, cu implicații atât asupra valorii nutriționale cât și a calității cerealelor destinate morăritului”, a explicat Håkan Pleijel, profesor de științele mediului din cadrul Departamentului de Biologie și Științele Mediului al Universității din Gothenburg.

Cercetătorii Håkan Pleijel și Johan Uddling au rezumat modalitatea prin care nivelul de dioxid de carbon, crescut artificial în cadrul experimentului, a afectat indicii recoltei și conținutul de proteină al grâului. Studiul cuprinde date culese de pe 43 de parcele experimentale, unde au fost cultivate 17 varietăți diferite de grâu. Experimentele s-au desfășurat în zece țări, de pe patru continente. Concluzia studiului este limpede: „Nivelul crescut de dioxid de carbon deseori duce la creșterea producției de cereale, dar duce de asemenea și la reducerea calității, sub forma unui conținut mai mic de proteină”, a declarat prof. Pleijel.

Grâul, împreună cu orezul, reprezintă cele mai importante culturi cerealiere pe plan mondial, din punctul de vedere al cantităților. De asemenea, grâul are un conținut neobișnuit de bogat în proteine, iar această cultură a furnizat speciei umane cel mai mare aport de proteină. Conținutul scăzut de proteină din grâu ca urmare a nivelului ridicat de dioxid de carbon reprezintă, așadar, o serioasă consecință negativă a schimbărilor atmosferice cu care ne confruntăm.

Unul dintre motivele pentru care conținutul de proteină din grâu scade în timp ce nivelul dioxidului de carbon crește, este acela că asimilarea azotului nu se face în același ritm cu creșterea grâului, producându-se un fel de efect de diluare. Totuși, nivelul crescut al dioxidului de carbon reduce conținutul de proteină din grâu, chiar dacă producția de grâu nu se modifică.

„Acest fapt arată că dioxidul de carbon are un impact negativ asupra capacității plantelor de a absorbi azotul”, continuă prof. Pleijel. „Aceasta este o nouă și neașteptată descoperire, pe care trebuie să o aprofundăm pentru a-i înțelege cauzele”.

Studiile de laborator au dovedit că nivelul crescut al dioxidului de carbon perturbă procesele prin care plantele transformă azotul din moleculele inorganice de nitrați în azotul care intră în componența proteinelor.

Johan Uddling și prof. Pleijel investighează acum dacă efectele pe care le-au descoperit și demonstrat în cazul grâului se produc și în cazul altor cereale. „Rezultatele noastre indică faptul că reducerea conținutului de azot și proteină, produsă ca urmare a nivelului ridicat de dioxid de carbon, reprezintă un efect generalizat al culturilor și nu poate fi explicată doar printr-o utilizare sporită a îngrășămintelor”, adaugă Uddling.

Așadar, efectul pozitiv pe care îl înregistrează creșterea nivelului de dioxid de carbon în ceea ce privește producția de cereale are un efect secundar, sub forma reducerii valorii nutritive a celei mai importante surse de hrană.

„Aceasta reprezintă o consecință semnificativă pe care creșterea nivelului de dioxid de carbon o are asupra securității alimentare globale”, concluzionează prof. Pleijel. 

Sursa: recolta.eu

Cum se cultivă cartoful pentru a avea roadă bogată

Agrobiznes
-
0
Cum se cultivă cartoful pentru a avea roadă bogată

Cartoful este un aliment de care populaţia globului este dependentă, încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre cartoful beneficiază de condiţii optime de dezvoltare, tehnologie avansată şi subvenţii substanţiale oferite de guvernele lumii.

Suprafaţa cultivată pe glob este de 20 milioane ha, din care peste 70% se află în Europa. Pentru ca o cultură de cartof să devină rentabilă trebuie găsite soluţii pentru creşterea producţiei.

Potrivit Agrochannel, încolţirea cartofilor de sămânţă este esenţială. Această lucrare duce la obţinerea unei recolte cu circa 15 zile mai timpurie şi a unui spor de producţie de până la 100%, la primele recoltări. Încolţirea cartofilor pentru samânţă înainte de plantare durează circa 1 lună.

Arătura de toamnă este obligatorie. Îngheţul şi dezgheţul pământului din timpul iernii determină fărămiţarea acestuia, un aspect foarte important pentru cuibul de cartofi. Lucrarea se efectuează cu discul urmat de grapă.

Încadrarea cartofului într-un asolament raţional şi alegerea celei mai potrivite plante premergătoare contribuie la sporirea producţiei. Sunt foarte bune premergătoare pentru cartof, ierburile perene şi ţelina pajiştilor naturale, leguminoasele perene şi anuale, după care solul rămâne îmbogăţit în materie organică şi azot, condiţii foarte bune pentru formarea tuberculilor.

Cartoful se cultivă cu bune rezultate şi în mod frecvent după cerealele păioase. Se pot cultiva, de asemenea, după inul pentru fibre şi chiar floarea soarelui, sfecla de zahăr sau porumb.

Plantarea cât mai devreme este o altă cerinţă importantă pentru cultura cartofului. Când solul este bine uscat se poate ieşi în câmp pentru a pregăti terenul fără riscul de a tasa solul. Calendaristic se întâmplă între 15 şi 25 aprilie, în funcţie de zona şi scopul culturii.

Pentru cultura a doua, plantarea de vară, epoca optimă este între 25 iunie – 5 iulie. Plantarea cartofului trebuie încheiată în 8-15 zile.

La pregătirea terenului se administrează şi îngrăşămintele organice şi chimice. Folosirea dozelor mari, bine echilibrate din punct de vedere al elementelor nutritive, reprezintă una din cele mai importante verigi tehnologice. Sistemul de fertilizare la cartof se stabileşte, ţinând seama de producţia planificată şi consumul specific de elemente nutritive pentru realizarea acesteia.

Gunoiul de grajd constituie îngrăşământul de bază pentru cartof: se aplică în doze de 30-40 t/ha. Folosirea gunoiului de grajd la cartof asigură sporuri de producţie cuprinse între 4000 şi 7000 kg/ha.

Pentru că se execută cu material încolţit, plantarea cartofului pentru consum extratimpuriu şi timpuriu ridică unele probleme din punct de vedere al mecanizării. În acest sens se deschid mai întâi rigole de 8-10 cm adâncime, pe care se repartizează tuberculii încoltiţi cu atenţie pentru a nu le rupe colţii. Se face apoi o bilonare prin care se acoperă cartofii plantaţi.

Pentru a se obţine o producţie mare la recoltările timpurii, suprafaţa foliară la unitatea de suprafaţă trebuie să fie mare. Acest lucru se poate realiza printr-o densitate sporită.

În general, pentru recoltările timpurii, în condiţii de semimecanizare se va planta la 50-60 cm între rânduri şi 15-20 cm pe rând, realizând 80-100 mii cuiburi la ha.

Adâncimea de plantare pentru recoltarea mecanizată este de cel mult 6 cm. Pentru tuberculii mici şi cei sectionaţi se utilizează adâncimea de 4 cm, iar pe nisipuri 5-8 cm. Cantitatea de tuberculi necesară la plantare este de 3000-4500 Kg / ha în funcţie de densitate şi greutatea medie a tuberculilor.

Cartoful este atacat de multe boli atât în timpul vegetaţiei, cât şi în timpul păstrării tuberculilor peste iarnă. Virozele, râia neagră, înnegrirea tulpinii, alternarioza, mana sunt cele mai cunoscute.

Combaterea manei şi a gândacului de Colorado se poate face concomitent, dacă avertizările coincid. Turdacupral şi Decisul sau Sinoratoxul sunt cele mai uzitate.

Idei de afaceri: Mangaliţa – „porcul-somon” sau „uleiul de măsline cu patru picioare”

Agrobiznes
-
0
Idei de afaceri: Mangaliţa – „porcul-somon” sau „uleiul de măsline cu patru picioare”

Porcul de Mangaliţa, cândva o rasă foarte răspândită în zona Transilvaniei, pare să fie apreciat, din nou, de către fermierii români.

În vreme ce românii au abandonat această rasă după 1989, ungurii au intuit potențialul acesteia, iar acum sunt printre cei mai mari exportatori din lume de jambon de Mangalița, la prețuri de peste 80 de euro pe kilogram. Fermierii români vor acum să recupereze timpul pierdut și încearcă revitalizarea acestei rase cu ajutorul nou-înființatei Asociații a Crescătorilor de Porci Mangalița. Deocamdată nu se pune problema exporturilor, fermierii mulțumindu-se să vândă carnea în țară, prin restaurantele din marile orașe, dar și prin târgurile de produse tradiționale și lanțurile de retail. Pentru a valorifica mai bine producția, românii au creat produse tradiționale proprii cu mărci înregistrate precum „Cârnații de Săpânța”.

„Românii au renunțat după revoluție să mai crească porci de Mangalița pentru că sunt mai greu de crescut și, în plus, au cam 60-70% grăsime, spre deosebire de alte rase, unde raportul este inversat – grăsimea ajunge doar la 30-40%. Noi nu am știut să profităm de această oportunitate, în vreme ce ungurii, de exemplu, au intuit repede potențialul rasei și acum sunt principalii exportatori de jambon în Europa Occidentală, Japonia și SUA unde vând cu prețuri de la 80 de euro în sus kilogramul. Ei au un adevărat program de creștere a porcului de Mangalița, finanțat din fonduri europene. La noi nu face nimeni nimic”, a declarat Ioan Tătăran, președintele Asociației Crescătorilor de Porci Mangalița.

Asociația organizează în fiecare an în luna aprilie la Baia Mare Festivalul Mangalița, manifestare organizată pentru promovarea creșterii acestei rase de către micii fermieri.

„Vrem să-i încurajăm pe țărani să crească rasa Mangalița. Am facut analize și am constatat că procentul de acizi grași nesaturați din acestă carne ajunge la 70%, procent similar cu cel întâlnit în uleiul de măsline sau somon. (…) Profesorul Mencinicopschi a făcut recent un studiu pe acestă carne și a ajuns la conluzia că este foarte indicată pentru cei care suferă de boli cardiovasculare. Clienții cărora le furnizăm carne proaspătă sunt, în cea mai mare parte, restarurantele din București, Cluj și Baia Mare. În Capitală vindem carne pentru City Grill, Carul cu Bere și La Mama. Distribuim, de asemenea, mezeluri din carne de Mangalița prin lanțurile de retail și piețele din Baia-Mare, Cluj-Napoca, Brașov, Iași, Sibiu și București, în special prin Real și Cora, unde avem standuri, dar și prin târgurile de produse tradiționale organizate în orașele din țară. Am înregistrat la OSIM brandul „Cârnați de Săpânța”, făcuți din carne de Mangalița și din vită brună maramureșană. Practic, încercăm să-i învățăm pe oameni să-și pună valoare adăugată la produsele primare. La export nu avem ce vinde deocamdată pentru că efectivele sunt acum de sub 10.000 de capete și ne-ar fi greu să umplem și un camion de 20 de tone. În 2-3 ani ne-am propus, însă, să ajungem în țară la vreo 30.000 de capete”, a spus Tătăran.

Potrivit acestuia, porcul de Mangalița nu se pretează pentru creșterea în ferme mari, în sistem intensiv, ci în ferme țărănești cu până la 100 de capete. Cei mai mulți crescători ai acestei rase sunt în Transilvania în Baia-Mare, Bihor, Covasna, Harghita, Brașov și Arad.

„Nivelul scăzut de colesterol este principalul avantaj al porcului de Mangalița față de alte rase. Numai că porcul de Mangalița se crește mai greu. Scroafele din această rasă fată mai puțini purcei, iar aceștia pot fi tăiați abia de la un an și jumătate în sus. În plus, porcul de Magalița este crescut în sistem extensiv, nu în ferme mari. Aceștia sunt crescuți în gospodării țărănești, afară, la soare și se hrănesc cu iarbă, ghindă, jir, iar cu câteva luni înainte de sacrificare sunt trecuți și pe cereale. În aceste condiții, nu e de mirare că un kilogram de carne costă 40-50 de lei kilogramul, adică dublu față de carnea de la un porc de crescătorie, sau chiar mai mult de atât dacă vorbim de cotlet sau ceafă”, a continuat președintele Asciației Crescătorilor de Porci Mangalița.

Transilvania era cunoscută cândva ca o zonă tradițională pentru creșterea porcului de Mangalița. Carnea acestei rase, de culoare mai închisă, este apreciată pentru aspectul său marmorat dat de grăsimea intramusculară, frăgezime şi suculenţă iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, amintește, mai degrabă, de carnea de mistreț decât de cea a porcului din rasele europene, precum York, Landrace sau Marele Alb. Ca grupă de preț, Mangalița se încadrează mai degrabă în categoria porcilor „de lux, în care se mai numără porcul vietnamez, porcul iberic, Kunekune sau autohtonul porc de Bazna – o corcitură românească de la sfârșitul secolului XIX, dintre scroafa de Mangalița și vierul Berk.

La rândul său, Mangalița a apărut în prima parte a secolului XIX, din combinarea raselor ungurești Bakonyi și Szalontai cu mistrețul.

Rasa Mangalița, cu variațiile sale – Mangaliţa cu burtă albă, Mangaliţa cu păr blond sau Mangaliţa roşcat nu este una foarte pretențioasă la condițiile de hrană și adăpost, fiind rezistentă la boli și condiţii climatice aspre.

Prolificitatea rasei este de 6-7 purcei, consumul specific de 5,5-6 kilograme de hrană iar sporul mediu zilnic este de 400 de grame, scrie stiri.botosani.ro.

Fructele din Moldova, apreciate înalt la expoziţia Fruit Logistica din Germania

Agrobiznes
-
0

Republica Moldova s-a impus prin calitatea deosebită a fructelor la cea mai importantă expoziţie de produse proaspete în Europa Fruit Logistica 2013. Mai mulţi comercianţi şi cumpărători s-au arătat interesaţi de produse şi au anunţat că vor vizita ţara noastră în noul sezon de producere.

La expoziţie, Moldova a prezentat mostre de mere și fructe uscate pe parcursul a trei zile cât a durat evenimentul de la Berlin. Ambasadorul moldovean în Germania, Aureliu Ciocoi, a vizitat standul și a încurajat producătorii să îmbrățișeze practicile de calitate, care predomină în Occident, dar și să depună mai multe eforturi pentru a intra pe piețele europene.

Totodată, producătorii moldoveni au stabilit peste 150 de contacte productive cu cumpărători de produse proaspete, importatori și reprezentanți ai rețelelor de supermarket, atât din Uniunea Europeană, cât și din Comunitatea Statelor Independente. Zece comercianți și cumpărători străini, care și-au exprimat interesul față de fructele și legumele moldovenești, vor vizita Republica Moldova în perioada sezonului de producere care vine.

Producătorii de fructe moldoveni au fost susţinuţi la această expoziție de Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), finanțat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională și Corporația Provocările Mileniului, în colaborare cu Proiectul Promovarea Comerțului și Sporirea Capacităților de Producție a Producătorilor de Fructe Proaspete din Moldova, implementat de către PNUD.

Republica Moldova a prezentat produsele agriculturii de valoare înaltă sub sloganul „un gust deosebit” și a fost reprezentată de către fermieri, grupuri de producători, asociații de producere, proiecte donatoare și Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.

Sursa: moldova.org

1...1.9631.9641.965...1.968Pagina 1.964 din 1.968