Milioane de dolari destinaţi R. Moldova pentru instalarea sistemelor de irigare sunt contractaţi de firme străine, care subcontractează, în evantai, firme intermediare, străine şi locale. Banii sunt transferaţi în lanţ, de la firmă la firmă, iar unele SRL-uri, nemulţumite de aceste reţele, susţin că ar fi vorba despre scheme de corupţie, se arată într-o investigație realizată de Ziarul de Gardă (ZdG).
Compania franceză SADE, parte a concernului VEOLIA, lider mondial în lucrări hidraulice, a câştigat, în mai şi august 2013, două licitaţii pentru reabilitarea sistemelor de irigare în R. Moldova. Contractul a fost semnat cu Fondul Provocările Mileniului Moldova (FPMM), subordonat Guvernului R. Moldova. FPMM selectează firmele şi verifică corectitudinea lucrărilor. Banii pentru reabilitarea sistemelor de irigare vin din fondul american Compact, menit să combată sărăcia. În total, cele două contracte semnate cu firma franceză valorează 35 milioane USD.
Într-un interviu pentru revista Profit, Valentina Badrajan, directoarea executivă a FPM, declara că la concursul pentru selectarea firmelor nu au participat agenţi economici din R. Moldova, din lipsă de experienţă şi incapacitate financiară. „Participanţii la concurs urmau să se conformeze unui şir de cerinţe, cum ar fi cifra de afaceri relevantă, un volum sporit al fluxului bănesc, experienţă demonstrată în construcţii – atât generală, cât şi în proiecte internaţionale similare, precum şi activităţi de amploare realizate în aspect tehnic, criterii care, cu regret, companiile locale, deocamdată, nu le întrunesc”.
Companiile care câştigă licitaţiile nici nu calcă în R. Moldova
În realitate, companiile internaţionale câştigătoare de licitaţii nici nu ajung să-şi aducă tehnica şi angajaţii în R. Moldova. De regulă, acestea subcontractează firme mai mici, care, ulterior, angajează alte firme, inclusiv din R. Moldova. Uneori sunt patru sau chiar cinci intermediari, iar unele dintre firmele autohtone ar avea conexiuni cu funcţionarii locali. În final, compania câştigătoare a licitaţiei supraveghează doar de la distanţă mersul lucrărilor şi îşi ia partea leului din contractele de milioane. În acte totul pare legal, deoarece firma câştigătoare are dreptul să subcontracteze alte firme, cu o singură condiţie – să nu subcontracteze volumul integral de lucrări. Astfel, instalarea unui singur metru de ţeavă ar fi suficientă ca această condiţie a contractului să fie respectată.
Compania SADE, după ce a fost selectată pentru efectuarea lucrărilor în R. Moldova, a subcontractat firme din România, printre care şi compania Best Electric Team (BET), care a obţinut cinci proiecte în valoare de peste 11 milioane USD. Ulterior, însă, colaborarea dintre aceste două companii nu a mers, motiv din care BET a rămas cu lucrări în valoare de mai puţin de 2 milioane USD, bani pe care nu-i poate obţine de la SADE. La rândul său, BET a subcontractat şi ea vreo zece companii de la noi, lăsate şi acestea fără bani. Managerii firmelor autohtone spun că au ajuns în prag de faliment şi au dat sau se pregătesc să dea în judecată compania BET.
Adrian Stan, director BET, spune că, la mai bine de două luni de aflare a firmei sale în R. Moldova, i s-a propus să participe într-o schemă frauduloasă. „Anthony Mauger, directorul companiei SADE în R. Moldova, şi Francois Debergh, unul dintre patronii acestei firme, mi-au propus să fac o chestiune din care nu voi câştiga şi nu voi pierde. Ulterior mi-au spus că, dacă o voi face, îmi vor dubla contractele şi voi câştiga mai mulţi bani”, afirmă Stan.
Spălare de bani prin consultanţe fictive
Potrivit lui Stan, schema prin care se intenţiona mituirea şi spălarea banilor ar fi următoarea: BET angaja o firmă de consultanţă, se elaborau rapoarte false despre serviciile acordate, iar pentru aceste consultaţii fictive aceasta plătea 400 mii USD, bani care ulterior trebuiau să ajungă la funcţionari din R. Moldova, care ar fi atribuit contractul dat firmei franceze. „Am fost dus la un restaurant din centrul Chişinăului, unde mi-au făcut cunoştinţă cu Anastasia Necruţă, care s-a prezentat ca fiind administratoare a Companiei East European Advisers Group (EEAG). Nu era singură, ci cu un bărbat pe care l-a numit partenerul ei, Sergiu (Sergiu Vicenţiu Machidon, precum s-a stabilit ulterior). Aceasta mi-a spus că o să-mi dea orice contract vreau eu, dar că va trebui să facem o chestiune. SADE a câştigat aceste proiecte cu ajutorul cuiva, de aceea eu trebuie să fac ce-mi vor trimite ei într-un e-mail, nu s-au dat detalii”.
„Banii trebuiau să ajungă la persoane din cadrul FPMM”
Stan spune că a primit la scurt timp un e-mail de la Sergiu Machidon, cofondatorul EEAG, în care-i spunea că trebuie să semneze un contract cu firma sa. Deşi BET lucra pe şantier din aprilie 2014, în iulie, firmei i s-a propus consultanţă inclusiv pentru lucrările deja efectuate. Mai mult, EEAG a cerut să semneze contractul cu BET cu o dată anterioară (început de 2014), când, după cum spune Stan, firma nici nu avea în plan să intre pe piaţa din R. Moldova. După acest mesaj, Stan ar fi primit asigurări de la reprezentanţii SADE Moldova că tranzacţia va avea loc astfel, încât să nu apară probleme cu justiţia. „Am vorbit cu Anthony (director SADE Moldova), pe care îl ştiam de mult, era de încredere, de fapt am venit pe încredere aici, şi el mi-a lămurit că banii trebuiau să ajungă la persoane din cadrul FPMM”.
Stan spune că, ulterior, Machidon l-ar fi anunţat că SADE se exclude din schemă, iar firma sa va fi singură în această tranzacţie şi va achita singură banii. „Nu-s un naiv, ştiu cum se fac treburile, turta e mare, eşti obligat să te împarţi. Că plăteam eu banii, iar SADE la numărătoarea lucrărilor efectuate îmi punea, de exemplu, cu 30 de metri de plasare a ţevii mai mult. Însă nu eram sigur că, după ce dau banii, ei vor face asta. Şi faptul că riscam să fac puşcărie mă făcea să ezit”, explică Stan cum a refuzat contractul cu firma lui Machidon. ZdG deţine copiile contractelor dintre cele două firme, care, până la urmă, nu au mai fost semnate.
După aceea, Stan ar fi luat legătura cu Valentina Badrajan, directoarea executiva a FPMM, şi i-a vorbit despre această schemă. „Am avut un angajat în companie, care o cunoştea bine, Eugen, director comercial. I-am povestit totul, iar el ne-a organizat mai multe întâlniri. Badrajan mi-a spus că nu are de a face cu chestiile acestea şi m-a liniştit şi pe mine că n-o să am probleme. Atunci am refuzat propunerea SADE, iar ei mi-au zis să nu-mi fac griji, că vor rezolva problema prin altă firmă, un distribuitor de-al lor”.
Din acel moment, potrivit lui Stan, au şi început problemele companiei sale. Chiar dacă prevederile contractului arătau că SADE trebuia să asigure materia primă, BET a ajuns s-o facă singură, pentru că livrările întârziau. Din lipsă de materiale, BET întârzia cu efectuarea lucrărilor. Astfel le-au fost retrase cele mai avantajoase contracte. Totodată, SADE nu ar fi plătit avansurile şi chiar banii pentru lucrările efectuate de BET, iar ultima nu s-a putut răsplăti cu subcontractorii, unii dintre care s-au adresat în judecată şi cer ca această firmă să fie declarată falimentară. Adrian Stan spune că s-a plâns FPM de comportamentul firmei franceze, dar, tot el zice că reprezentanţii FPMM ar fi refuzat să-l asculte, motivând că acest contract a fost semnat cu SADE şi nu cu BET.
Citește continuarea pe Ziarul de Gardă…
