Vladimir Bolea: A fost creat Serviciul Analiza prețurilor de piață

0

Două structuri noi au fost create ca urmare a procesului de reorganizare a Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

Potrivit ministrului agriculturii, Vladimir Bolea, este vorba de Direcția industria alimentară și Serviciul analiza prețurilor de piață, transmite IPN.

„Este un lucru extrem de important pentru creșterea potențialului economic al agriculturii din Republica Moldova, mai ales în condițiile de concurență puternică în regiunea bazinului Mării Negre”, a menționat oficialul.

Ministerul Agriculturii s-a preocupat, din luna ianuarie a acestui an, și de reorganizarea și fortificarea Agenției de Intervenție și Plăți pentru Agricultură. S-a finalizat procesul de dublare a numărului de angajați, de la 75 la 150.

Este vorba și despre majorarea salariilor. Vladimir Bolea susține că Ministerul Agriculturii are o înțelegere la nivel de Guvern ca o decizie în acest sens să fie susținută la următoarea rectificare a bugetului care va avea loc până la sfârșitul lunii iulie.

„Nivelul jos de salarizare duce la lipsa de atractivitate pentru ocuparea locurilor de muncă și lipsa de motivare personală”, a notat Vladimir Bolea.

Pentru a fortifica AIPA, sunt prevăzute și linii bugetare noi, pe 5 iunie va fi semnat un credit cu Banca Mondială de 55 de milioane de dolari, care prevede o componentă de 6,5 milioane de dolari pentru fortificarea AIPA și ANSA.

Musculițe negre la legume – ce sunt, cum le combatem

0

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale legumicultorilor începători sau ale grădinarilor ce apare în perioada de vegetație în special a tomatelor, dar și altor specii de legume ține de controlul „musculițelor negre” ce se formează pe acestea.

De fapt, așa-zisele musculițe sunt formele aripate ale afidelor frecvent întâlnite la plante, în special în ultimii ani, din cauza schimbărilor climatice. Afidele pot fi observate pe plantele atât crescute în sere, cât și cele din câmp deschis.

Cele mai frecvente specii de afide întâlnite la culturile de legume sunt: Păduchele roz-verde al solanaceelor Macrosiphum euphorbiae (atacă peste 200 de specii, inclusiv tomate, cartof, salată, vinete, varză), păduchele verde al castraveților Aphis gossypii (atacă peste 700 de specii, în special curcubitacee) și păduchele verde Myzus persicae (atacă multiple specii, în special tomate, vinete, ardei, cartof, piersic, nectarin, cais).

Afidele pot fi întâlnite în două forme: aptere (fără aripi) de culoare verde, verde-cenușiu, roz, ce se află de obicei pe partea inferioară a frunzelor și au circa 1,5-3 mm lungime și formele aripate – acele „musculițe negre” despre care se vorbește.

Afidele aripate au 1,5-2 mm lungime, capul, toracele și partea superioară a corpului neagră, iar abdomenul verde-gălbui.

Este dificil să generalizăm ciclul de viață al tuturor afidelor din cauza diversității obiceiurilor lor de viață, care pot varia de la o singură gazdă la mai multe gazde. Una dintre caracteristicile unice ale afidelor care le diferențiază de toate celelalte insecte este capacitatea lor de a da naștere larvelor vii (vivipar).

Ciclul de viață al afidelor în baza exemplului păduchelui verde:

Afidele hibernează sub formă de ouă de obicei pe o gazdă perenă. Primăvara, ouăle eclozează și afidele migrează pe gazda lor de vară când devine disponibilă. Femelele de afide pot apoi să se reproduce fără a se împerechea și vor da naștere larvelor.

Prin eliminarea împerecherii și a depunerii de ouă, afidele și-au scurtat cu succes ciclul de viață și astfel și-au sporit capacitatea de reproducere. Pe tot parcursul verii, predomină femelele fără aripi.

Cu toate acestea, pot apărea forme cu aripi când populațiile devin prea mari pentru sursa de hrană disponibilă. La sfârșitul verii, în răspuns la scurtarea orelor de lumină, femelele fără aripi și masculii sunt produși în scopul împerecherii și depunerii de ouă fertilizate care vor supraviețui condițiilor nefavorabile din timpul iernii.

Afidele colonizează întreaga plantă, însă preferate sunt vârfurile. În special, atacul se observă în lunile mai-iunie. Afidele înțeapă și sug seva plantelor, fiind, concomitent, și importanți vectori de răspândire ai unor virusuri. În urma atacului, frunzele se deformează puternic, se răsucesc, iar planta stagnează din creștere.

Cum menținem sub control afidele. Tratamente

Există multiple specii de prădători naturali care pot fi de ajutor în controlul afidelor, în condițiile unor populații suficiente. Prădători precum adulții și larvele de buburuze, larvele de Chrysopa, larvele de muște sirfide și mai multe specii de viespi parazite ajută la reducerea numărului de afide.

Detalii despre Cât trăiește și ce mănâncă buburuza. Cum o atragem în grădină.

Spre regret, remarcabila capacitate de reproducere a afidelor depășește de obicei efectele controlului natural în primăvară, când temperaturile scăzute împiedică dezvoltarea dușmanilor naturali.

Aceste controale naturale prind de cele mai multe ori bine în vremea mai caldă a verii și toamnei. În schimb, puteți achiziționa viespi parazite sau alți prădători în numărul necesar pentru spațiile protejate de la companii specializate.

Ploile puternice ajută la dezlipirea afidelor de pe plantă și, în perioade de umiditate ridicată, bolile fungice pot reduce semnificativ populațiile. Astfel, unii horticultori optează pentru spălarea afidelor de pe plante cu un jet puternic de apă.

Citește și despre Ploșnița verde a tomatelor – metode de control.

Udările regulate împiedică dezvoltarea tripsului și a afidelor.

Una dintre problemele asociate cu controlul afidelor păduchele roz-verde al tomatelor și păduchele verde al castraveților rezultă din rezistența lor la mai multe insecticide.

În special, afidele au arătat rezistență la insecticidele organofosforice. Tratați culturile cu un insecticid când se ating nivelurile pragului economic de dăunare.

Se recomandă strângerea și arderea resturilor de cultură, pentru a evita răspândirea mai multor dăunători și boli.

În spații protejate se recomandă instalarea plaselor antiinsecte, înlăturarea obligatorie a buruienilor din interiorul și exteriorul serei/solarului, utilizarea capcanelor lipicioase de culoare galbenă de tip bandă pentru monitorizare.

Semănați fâșii cu lățimea de 3 m cu flori anuale benefice: măzăriche furajeră, hrișcă, albăstrele și mac (pentru stimularea specifică a parazitoizilor afidelor și omizilor).

Evitați fertilizările excesive cu azot: un aport ridicat de azot favorizează creșterea, dar și sensibilitatea la boli precum putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) și la dăunători precum afidele sau țânțarul galicol al vârfului verzei.

Pentru combaterea afidelor sunt omologate diferite substanțe active, unele exemple sunt prezentate mai jos:

Azadiractina A – eficient și în prevenirea răspândirii musculiței albe de seră, tripși, Noctuide (Azatin EC 1,0 – 1,5 l/ha se aplică la avertizare, la castraveți, pepeni, tomate, vinete, NeemAzal-T/S – ardei, castraveți, tomate, vinete 2-3 l/ha (în funcție de înălțimea plantei, expiră omologare 31.08.2025).

Deltametrin – eficient în controlul afidelor, dar și tripșilor, musculiței albe de seră la legume (Poleci expiră omologare 31.10.2023, 30-50 ml/hl apă (0,03-0,05 %, ardei castraveți, tomate); Jackpot 2,5 EC expiră omologare 31.10.2024, tomate – 0,5 l/ha); Grial – expiră omologare 31.10.2024, castraveți, tomate, dovlecei, pepeni, vinete 0,5 l/ha (50-166 mL/hL); Deltam expiră omologare 31.10.2024, castraveți, tomate, varză, vinete 8,0 ml în 10 l apă/100 m^2.

Flupiradifuron – eficient în controlul afidelor și musculițelor (Sivanto Prime 200 SL 0,56 l/ha (pentru plante cu înălțime de 1m), ardei, castraveți, tomate, vinete în spații protejate; Sanium System 4,5 l/ha ardei, castraveți, tomate, vinete, expiră omologare 09.12.2026).

Piretrin – (Spruzit – castraveți în câmp deschis 6-12 l/ha, în funcție de înălțimea plantei, tomate în teren protejat – 6-9 l/ha, în funcție de înălțimea plantei, expiră omologare 31.08.2024).

Săruri de potasiu ai acizilor grași C7-C20 – (Flipper 16 l/ha castraveți, tomate, vinete în spații protejate sau 20 l/ha pentru tomate câmp deschis, expiră omologare 31.08.2024).

Sulfoxaflor – eficient în controlul diferitor specii de afide la ardei, castraveți, tomate în spații protejate (Closer – 0,08 l/ha, expiră omologare 18.08.2026).

Obligatoriu! Respectați doza recomandată, timpul de pauză și instrucțiunile de pe ambalaj. Alternați produsele pentru prevenirea rezistenței la insecticide.

Detalii despre Rezistența la insecticide – cum devine o insectă rezistentă, prevenire.

Lavrov avertizează Occidentul că acordul pentru transportul cerealelor pe Marea Neagră este în pericol de a se prăbuşi

2

Un atac rusesc cu drone a avariat în cursul nopţii o parte din infrastructura portului ucrainean Odesa, care este esenţial pentru exporturile sale de cereale pe Marea Neagră, a anunţat luni armata ucraineană, scrie jurnal.md.

În paralel, Rusia a ameninţat luni că acordul privind transportul cerealelor pe Marea Neagră nu va mai fi operaţional, dacă nu vor fi facilitate exporturile ruseşti de cereale şi îngrăşăminte, relatează Reuters.

„Dacă totul rămâne aşa cum este, şi se pare că aşa va fi, atunci va fi necesar să se plece de la faptul că (acordul) nu mai funcţionează”, a declarat ministrul rus de externe Serghei Lavrov în timpul unei vizite la Nairobi.

Un acord încheiat în iulie anul trecut prevede că ONU trebuie să ajute Rusia să depăşească orice obstacol în calea exporturilor sale de cereale şi îngrăşăminte timp de trei ani, în paralel cu acordul care permite ucrainenilor să-şi exporte cerealele folosindu-se de trei porturi pe care le au la Marea Neagră, pe coridoare de transport securizate care trec pe la Istanbul, unde navele sunt supuse unor inspecţii comune ale unor reprezentanţi ai Ucrainei, Rusiei, Turciei şi ONU.

Lavrov a declarat că acordul încheiat de comunitatea internaţională cu Moscova referitor la exporturile ruse de cereale şi îngrăşăminte nu a fost îndeplinit „deloc”.

Acordul dintre ONU şi Rusia a fost încheiat în acelaşi timp cu acordul care permite exportul în siguranţă pe Marea Neagră de alimente şi îngrăşăminte din Ucraina, acord ce trebuie prelungit periodic.

În această lună, Moscova a acceptat cu reticenţă să prelungească acest acord pentru doar două luni, până la 17 iulie, dar a declarat că trebuie făcute mai multe progrese pentru a-şi promova propriile interese.

Lavrov a mai declarat, luni, la Nairobi, că mai puţin de 3% din cerealele exportate în cadrul acordului au ajuns în cele mai sărace ţări din lume.

Pe de altă parte, un atac rusesc cu drone a avariat în cursul nopţii o parte din infrastructura portului ucrainean Odesa de la Marea Neagră, care este esenţial pentru exporturile de cereale ucrainene, a declarat luni armata ucraineană.

„Un incendiu a izbucnit în infrastructura portuară din Odesa ca urmare a loviturii. Acesta a fost stins rapid. Informaţiile privind amploarea pagubelor sunt în curs de actualizare”, a precizat pe Facebook comandamentul militar din sudul ţării.

Armata ucraineană a declarat că forţele ruseşti au folosit drone Shahed de fabricaţie iraniană în atac, dar nu a oferit detalii.

Armata nu a precizat dacă pagubele din port ameninţă exporturile de cereale. Doar prin porturile din regiunea Odesa Ucraina poate exporta cereale şi alte produse alimentare, ca parte a iniţiativei privind cerealele.

Organizaţia Naţiunilor Unite şi Turcia au intermediat acordul privind cerealele din Marea Neagră pentru o perioadă iniţială de 120 de zile în iulie anul trecut, pentru a contribui la soluţionarea unei crize alimentare globale care a fost agravată de invazia Rusiei în Ucraina, unul dintre principalii exportatori de cereale din lume.

Acordul, care a fost prelungit în această lună, este menit să garanteze exportul în condiţii de siguranţă pe timp de război de cereale şi produse alimentare din trei porturi ucrainene – Odesa, Ciornomorsk şi Pivdenni.

În cursul nopţii, Rusia a lansat un val de atacuri aeriene asupra unor zone diferite din Ucraina, inclusiv asupra capitalei Kiev, cu drone şi rachete de croazieră. Administraţia militară a capitalei a declarat că forţele de apărare au doborât peste 40 de rachete.

Pe de altă parte, Rusia a scos din acţiune cinci avioane, într-un atac asupra unei ţinte militare din vestul Ucrainei, şi a provocat un incendiul din portul Odesa de la Marea Neagră, în cadrul acestui atac din cursul nopţii.

Kievul a fost supus unui atac intens pentru a doua noapte consecutiv, dar a declarat că majoritatea dronelor şi rachetelor trase asupra capitalei în cursul nopţii au fost doborâte. Exploziile au zguduit însă din nou Kievul luni dimineaţă.

Regulamentul privind acordarea plăților directe în sectorul zootehnic a fost consultat public. Măsuri propuse

1

În vederea definitivării Regulamentului privind acordarea de plăți directe în sectorul zootehnic din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural, astăzi, 29 mai, a avut loc o rundă de consultări publice cu reprezentanții asociațiilor de profil.

Prin acordarea plăților directe crescătorilor de animale, MAIA are ca scop să revitalizeze sectorul zootehnic, să încurajeze fermierii să intensifice procesele în exploatație, să utilizeze tehnologii moderne de creștere și exploatare a animalelor și să efectueze o selecție mai riguroasă a animalelor, eliminând din șeptel animalele slab productive.

Noul regulament prevede ca plățile directe să fie acordate pentru mai multe specii de animale decât în anii precedenți:

  • bovine;
  • ovine;
  • caprine;
  • cabaline;
  • pești.

Potrivit documentului, de plăți directe per cap de animal vor putea beneficia agenții economici care dețin animale înregistrate și exploatate în fermele zootehnice amplasate în extravilan – femelele cu vârsta de cel puțin 3 luni, întreținute într-un efectiv de minimum 5 capete junci, 50 capete de oi și mioare specializate pentru producția de lapte, 30 capete de oi și mioare specializate pentru producția de carne, 30 capete de capre și căprițe, 5 capete iepe și mânze, exploatate în fermele atestate în categoria de prăsilă sau înscrise în registrele genealogice.

Suplimentar, a fost instituită o nouă măsură de subvenționare. Astfel, fermierii care dețin animale și livrează producția animalieră proprie la unitățile de procesare vor beneficia de plăți directe per kg de produs, în baza facturilor fiscale de comercializare a produselor.

Pasibili de acest mecanism de subvenționare sunt fermeirii care dețin bovine, ovine, caprine, porcine, păsări (galinacee), iepuri și pești.

Potrivit datelor, în urma implementării mecanismului de plăți directe per cap de animal în anii 2021 și 2022, au fost alocate din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural cca 257 milioane lei, dintre care cca 107 milioane lei în anul 2021 și cca 150 milioane lei în anul 2022.

În același timp, se constată că a crescut și cantitatea de lapte de vaci produsă în ferme cu cca 14 mii tone anual, în această perioadă producându-se peste 65 de mii tone lapte de vaci, în valoare de peste 600 de milioane de lei.

Menționăm că, regulamentul urmează să fie ajustat în baza propunerilor de îmbunătățire recepționate.

Primul miliard pentru cea mai mare cooperativă agricolă din Moldova

0

După 21 de ani de activitate, Cooperativa de Întreprinzător „Agrostoc” a înregistrat cea mai mare cifră de vânzări. Acest lucru a fost anunțat, de președintele cooperativei Igor Tagadiuc, în cadrul evenimentului de totalizare a rezultatelor și activităților desfășurate pe parcursul anului trecut, notează Mold-street.com.

„Anul 2022 a fost unul productiv, întrucât cooperativa a înregistrat o cifră de vânzări de peste 1,3 miliarde lei, fiind unul dintre cele mai bune rezultate financiare din toți cei 21 de ani de activitate”, a comunicat Igor Tagadiuc.

Este cu circa o treime mai mult ca în 2021 și dublu față de veniturile înregistrate de cooperativa Agrostoc în anul 2020.

Totodată, cooperativa s-a extins și, în anul 2022, a procurat un elevator din Drochia.

„Este un proiect investițional ambițios, dar și cu perspectivă pentru noi toți. Este un pas important, ce ne va permite să consolidăm eforturile pentru acordarea unor servicii importante și actuale pentru membrii noștri, precum și pentru întregul sector din nordul țării. Totodată, ne mândrim că în anul 2022 au aderat, în rândul membrilor cooperativei, alte noi întreprinderi situate în diferite regiuni ale țării, astfel permițând extinderea geografică a cooperativei la nivel național”, a menționat Igor Tagadiuc. 

Prezent la eveniment, vicepremierul Vladimir Bolea a reiterat că „asocierea în cooperative garantează accesul la marile piețe ale lumii”, iar Agrostoc este exemplul agricultorilor care reușesc să țină acest curs, să fie mai puternici și să întreprindă acțiuni cu randament economic.

„Activitățile sectorului agricol trebuie să fie axate pe profit și doar prin cooperare pot fi obținute prețuri avantajoase.  Activitățile sectorului agricol trebuie să fie axate pe profit și doar prin cooperare pot fi obținute prețuri avantajoase. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare este focusat să  construiască relații de parteneriat cu oamenii de afaceri din sectorul agricol. Din acest motiv, în continuare, în noua politica de subvenționare vor fi oferite subvenții din partea statului în cuantum de 75% pentru proiectele investiționale implementate de grupurile de producători și cooperative”, a mai spus Vladimir Bolea.

Actualmente, în cadrul cooperativei sunt circa 150 de membri, ce activează în diverse ramuri ale sectorului agricol, fiind în prezent una dintre cele mai dinamice și se declară cea mai mare asociație de acest tip din agricultura Moldovei.

HELIANTHEX™– Soluția nr. 1 destinată combaterii buruienilor cu frunză lată din cultura de floarea soarelui

0

În ultimii ani, Ambrosia artemisiifolia, denumită popular și iarbă de paragină, iarba pârloagelor sau floarea pustiei, devine din ce în ce mai prezentă în zone ale României și Moldovei în care nu se regăsea până în prezent.

Ambrozia face parte din familia Asteraceae, care cuprinde aproximativ treizeci de specii de plante anuale sau perene. Polenul acestei plante, purtat de vânt, provoacă polinoze, astm, la sfârșitul verii – începutul toamnei fiind unul dintre factorii agravanți ai astmului bronşic.

O singură plantă matură poate elibera până la 8 miliarde de grăunțe de polen (20 microni în diametru) și până la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile germinative timp de 40 de ani.

În culturile agricole, concurența directă a buruienilor cu planta de cultură are un impact negativ asupra producțiilor obținute. De exemplu, lipsa combaterii din cultura de floarea soarelui a buruienilor precum ambrozia, cânepa, știrul sălbatic, spanacul sălbatic, poate duce la pierderi de producție cuprinse între 20-70 %.

Alături de ambrozie, Cannabis sativa sau cânepa, devine din ce în ce mai invazivă. Cânepa, o plantă ruderală, este din ce în ce mai întâlnită în cultura de floarea soarelui.

Erbicidul HELIANTHEX™ din portofoliul companiei CORTEVA prezintă următoarele avantaje și beneficii:

  • FLEXIBILITATE – fereastră largă de aplicare – începând cu stadiul de 4 frunze complet dezvoltate ale culturii de floarea soarelui până la stadiul de buton floral.
  • LIBERTATEA DE  A ALEGE – indiferent de tehnologia pe care doriți să o utilizați, erbicidul HELIANTHEX™ este selectiv față de toți hibrizii de floarea soarelui (fie convenționali, ExpressSun®/TBN sau Clearfield®).
  • INOVAȚIE – erbicidul HELIANTHEX™conține Arylex ™ active și prezintă un mod de acțiune nou destinat combaterii buruienilor din cultura de floarea soarelui.
  • FĂRĂ RESTRICȚII – după aplicarea erbicidului HELIANTHEX™, orice cultură poate fi înființată fără nicio restricție în asolament normal.
  • INDEPENDENȚĂ FAȚĂ DE CONDIȚIILE CLIMATICE
  • EFICACITATE EXTRAORDINARĂ în combaterea buruienilor dificil de controlat, chiar și a biotipurilor rezistente, din cultura de floarea soarelui.

Erbicidul HELIANTHEX™ este ușor de utilizat, doza recomandată este de 45 ml/Ha și se integrează perfect în programele de combatere integrată a buruienilor cu frunză lată din cultura de floarea soarelui.

HELIANTHEX™ este compatibil în amestec cu majoritatea erbicidelor destinate combaterii buruienilor cu frunză lată.

Alexandra Petcuci, Category Marketing Manager Erbicide Romania & Moldova.

De ce se ofilesc frunzele la tomate în solar, seră: 7 cauze

0

Dacă frunzele roșiilor se ofilesc, cauze ale fenomenului pot fi multiple – de la boli grave până la o insuficiență banală de apă. Este important să nu ignorăm niciun simptom, pentru a nu rata apariția unei boli periculoase și pentru a nu pierde din recolta prețioasă.

Cauzele ofilirii frunzelor la tomate

Pe lângă tradiționala insuficientă de apă, dacă o plantă adultă se ofilește, este posibil să îi lipsească nutrienții. Bolile sunt, de asemenea, cauze frecvente ale ofilirii. Roșiile sunt adesea afectate de ofilirea produsă de fuzarioză (Fusarium oxysporium f. sp. Lycopersici).

Dacă motivul ofilirii este mana (Phytophthora infestans) sau o altă ciupercă, aceste boli pot fi recunoscute nu numai prin faptul că frunzele se ofilesc direct pe plantă, ci și prin petele cafenii sau albe de obicei prezente pe tulpini și fructe.

În căutarea răspunsurilor la întrebarea „De ce planta se ofilește și moare?”, ar trebui să acordați atenție și fertilizărilor. Îngălbenirea și ofilirea frunzelor poate avea loc în absența diferitor oligoelemente.

Totodată, prezența unor dăunători ar putea provoca ofilirea frunzelor. Mai multe detalii despre aceste cauze, găsiți în continuare:

7 motive ce pot provoca ofilirea frunzelor la tomate

1. Irigarea incorectă

În cazul tomatelor, este important să nu realizăm udările seara, recomandată fiind udarea la rădăcină, pe suprafețe ce permit, prin picurare. În teren protejat, irigarea trebuie să fie moderată, direct la sol, iar în câmp deschis este necesar să protejați tomatele de ploi îndelungate.

Până înflorește, planta trebuie udată câte puțin o dată la 3-4 zile, iar când fructele sunt deja în faza de coacere, se udă din abundență o dată sau maxim de două ori pe săptămână.

Tomatele cresc şi rodesc în condiţii de umiditate înaltă a solului (70–80% din capacitatea maximă pentru apă a solului) şi de umiditate redusă a aerului, de 45–55%, umiditatea sporită fiind asociată cu riscul dezvoltării bolilor.

Tomatele semănate direct în câmp sunt mai puţin pretenţioase faţă de umezeală, spre deosebire de cele plantate prin răsad.

Perioadele critice pentru apă pentru plantele de tomate corespund cu următoarele faze de creştere şi dezvoltare: prinderea răsadului în sol, până la şi în perioada de fructificare.

Norme orientative de irigare a tomatelor prin picurare (acestea pot fi diferite în funcție de situația din câmp, de aceea importantă e monitorizarea permanentă a umidității solului):

Citiți mai multe despre Irigarea roșiilor și castraveților – sfaturi.

2. Lipsa luminii și aerisirea slabă

După ce solul a fost udat, este necesară aerisirea solarului. De asemenea, tomatele nu tolerează umbrirea. Asigurați-vă, că fiecare plantă primește suficientă lumină, că solarul sau sera este plasat într-o zonă însorită și plantele nu sunt plantate prea des.

3. Plantele se pot usca din cauza supraîncălzirii

Pe de altă parte, nu ar trebui să considerăm normale nici zilele prea însorite. În cazul razelor puternice, în unele zone este recomandată utilizarea plasei de umbrire, care, în ciuda costurilor, este mult mai eficientă decât metodele tradiționale de reducere a luminii.

Mulți mici grădinari văruiesc acoperișul solarului, iar în interior sunt plasate butoaie deschise de apă.

În cazul serelor, precum am menționat, sunt recomandate plase de umbrire, cele mai indicate ar fi plasele de culoare albă.

V-ar putea fi util articolul despre Cum se construiește o seră/un solar – 8 sfaturi importante.

4. Insuficiența de nutrienți

Frunzele tomatelor se pot ofili din lipsa de:

  • azot;
  • bor;
  • calciu;
  • magneziu.

Soluția optimă sunt îngrășămintele complexe adaptate necesităților fiecărei plante. Acestea pot fi achiziționate din magazinele de profil.

5. Ofilirea sau fuzarioza tomatelor

Precum am menționat, o cauză periculoasă a ofilirii tomatelor este fuzarioza – o ciupercă care se formează la rădăcină și se răspândește treptat pe întreaga plantă. Ea trăiește în sol. Boala începe cu veștezirea și apoi moartea frunzelor și lăstarilor inferiori.

Puteți confunda primele semne de fuzarioză cu alte boli sau cu lipsa de umiditate, din cauza ofilirii frunzelor de tomate.

Această boală este frecventă în special în spații protejate, deoarece agentul patogen iubește căldura și umiditatea. De obicei, agentul cauzal al fuzariozei, ciuperca, trece la roșii de la cartof.

În solarii şi sere, în condiţii favorabile atacului, plantele afectate pot rămâne pipernicite, apoi se ofilesc rapid, fructele păstrându-şi culoarea normală verde. 

Pe secţiuni, în partea de jos a plantelor apare un puf alb-suriu, care mai târziu duce la brunificarea pereţilor vaselor conducătoare şi uscarea plantelor. 

În solarii şi sere, în condiţii favorabile atacului, plantele se ofilesc rapid, fructele păstrându-şi culoarea normală verde. 

Unele plante se usucă încet și pot rămâne vii până la sfârșitul recoltării.

În timpul perioadei de vegetaţie, la culturile din spaţii protejate se pot aplica tratamente la sol, în jurul bazei tulpinii, cu produse pe bază de Bacillus subtilis 26 D, pulbere (titrul – nu mai puţin de 2 mlrd. celule/g). 

Pentru prevenire este recomandată umectarea seminţelor timp de 1-2 ore (1,5 g/kg seminţe), iar al II-lea tratament – înmuierea în soluţie a rădăcinilor răsadului timp de 1-2 ore înainte de plantare, cu norma de consum de 20 g/10 l apă.

Este recomandată popularea solului cu bacili de fân sau Trichoderma.

Detalii despre Fuzarioza la tomate – 15 sfaturi pentru o cultură sănătoasă.

6. Mana tomatelor sau Phytophthora infestans

O altă ciupercă periculoasă cu o evoluție rapidă a bolii este mana.

Atacul se iniţiază, de regulă, la locul de inserţie al pedunculului sub forma unor pete mari, brun-olivacee, care se măresc cu rapiditate, devin brune şi cuprind în scurt timp fructele în totalitate. 

Condiţiile favorabile de răspândire – temperaturi minime de 15-18°C şi optime de 21-23°C şi umiditate peste 90%.

Mana se răspândește prin plante înghesuite, resturi vegetale infectate, prin sămânță infectată și în condiții de irigare pe timp răcoros. 

Răspândirea manei poate fi evitată prin:

  • strângerea resturilor infectate de la cultura precedentă;
  • plantarea răsadului sănătos; 
  • evitarea excesului de umiditate.

Primul tratament profilactic cu fungicide se execută la încheierea rândurilor şi în cazul unui foliaj abundent

Tratamentele se fac cu diferite produse chimice, inclusiv oxiclorură de cupru, sulfat de cupru neutralizat cu hidroxid de calciu sau sulfat de cupru tribazic.

Citește mai multe despre Mana la tomate – 10 reguli pentru a o preveni. Tratamente.

7. Daune produse de insecte, cum ar fi afidele, musculița albă, acarienii

Plantele de roșii se pot ofili și din cauza atacului dăunătorilor:

  • afidele (sug sucul);
  • musculița albă (se hrănește și cu suc, iar în resturile sale cresc ciuperci);
  • acarienii (de obicei, colonizează lăstarii și frunzele inferioare).

Citiți mai multe despre Top 5 dăunători în solar/seră și cum scăpăm de ei.

Afidele

În ciuda dimensiunii lor mici, afidele sunt dăunători destul de periculoși pentru culturile legumicole. O femelă poate popula sera cu multe generații, formată de mii de larve și adulți.

Plantele slăbite sunt susceptibile la boli virale. Chiar dacă culturile nu mor după invazia afidelor, rezultatul va fi în continuare deplorabil – puteți uita de o recoltă bogată.

În cazuri avansate, va trebui să recurgeți la ajutorul bioinsecticidelor și al substanțelor chimice (de exemplu produse ce conțin drept substanță activă oxamil, sulfoxaflor, flupiradifuron, piretrin+ulei de rapiță sunt eficiente).

Musculița albă

Musculița albă este o insectă de până la 3 mm lungime, care arată ca o molie mică, preferă să se ascundă pe partea inferioară a frunzelor, unde își înmulțește larvele mâncăcioase.

Important! Musculița albă este și vector de transmitere a mai multor boli (virusuri).

Prezența musculiței albe poate fi recunoscută după petele albicioase de pe frunze, răsucirea, îngălbenirea lor și ofilirea lăstarilor.

Pentru a preveni dezvoltarea musculițelor albe, merită să dezinfectați anual solul din solar/seră și să-l înghețați iarna prin deschiderea ușilor și a orificiilor de ventilație.

Scăpați la timp de buruieni, pentru că pot deveni un teren de reproducere pentru dăunători. Utilizați plase antiinsecte pentru a reduce pătrunderea insectelor în solar. Folosiți capcane lipicioase de culoare galbenă, ce atrag musculițele.

Păianjenii prădători Amblyseius swiskii și Amblyseius montdorensis consumă ouăle musculiței și reduc esențial populația dăunătorului.

Încercați să utilizați metode populare de luptă, dacă suprafața afectată e mică: spălați larvele de musculițe albe de pe frunze cu apă cu săpun sau pulverizați cu o infuzie de usturoi, iar dacă e suprafața mare, culturile vor trebui tratate cu insecticide (de exemplu aplicați produse ce conțin substanța activă deltametrin, piriproxifen, ulei de portocale, acibenzolar-s-metil+ciantraniliprol, Paecilomyces fumosoroseus tulpina FE 9901, oxamil).

Detalii despre Musculița albă de seră – dăunător de temut la legume.

Acarianul roșu comun

Acarianul roșu comun (Tetranychus urticae) este cel mai mic dușman printre dăunătorii legumelor, dar daunele aduse de el sunt mari. Dăunătorului îi place mult aerul uscat, așa că adesea se instalează în plantații dense care sunt udate neregulat. 

Prin urmare, este posibil să se prevină apariția păianjenului într-o seră prin ajustarea regimului de irigare și creșterea umidității (umiditatea relativă a aerului de peste 70%), precum și prin îndepărtarea în timp util a frunzelor uscate și deteriorate.

Afânarea solului și plivitul vă vor ajuta în lupta cu dăunătorul.

În cazul unui atac puternic, plantele afectate trebuie tratate cu acaricide (produse ce conțin substanța activă acequinocil, ulei de parafină, abamectin) sau de adus în seră un inamic natural – unul dintre acarienii prădători din familia Phytoseiidae.

Norme generale de prevenire a ofilirii tomatelor în seră, solar

  • Dezinfectați pereții și suprafețele serii toamna sau primăvara.
  • Respectați rotația culturilor.
  • Îmbunătățiți fluxul de aer. Ventilați sera, solarul în mod regulat și bine pentru a preveni umiditatea ridicată.
  • Realizați copilitul lăstarilor la roșii.
  • Înlăturați frunzele de jos, ce sunt în contact cu solul pentru a evita răspândirea bolilor.
  • Mulciți solul în jurul plantei. Acest lucru va ajuta la prevenirea pătrunderii agenților patogeni din sol pe frunze.
  • Înlocuiți substratul înainte de începerea noului sezon (stratul superior, 5-12 cm) sau schimbați locul solarului. Apoi, solul poate fi afânat și udat cu apă fiartă cu adaos de sulfat de cupru sau mangan.
  • Realizați dezinfecția substratului, solului. Detalii despre Dezinfecția solului în solar și sere – sfaturi utile.
  • Respectați densitatea plantelor. Este important să nu plantați mai mult de 4 plante pe 1 mp, cu excepția unor soiuri adaptate acestor densități.
  • Aplicați îngrășămintele în mod regulat.
  • Respectați rotația culturilor.
  • Aerați solul periodic prin afânare.

Plantarea zmeurului cu spalier – sfaturi practice

0

Zmeurul este o cultură mai puțin pretențioasă, fiind cu succes cultivat în majoritatea zonelor. Totuși, atunci când vorbim de o plantație comercială, nu putem neglija cerințele specifice speciei, în condițiile în care ne dorim să obținem profitul planificat și să evităm la maxim posibil riscurile asociate creșterii culturii.

La înființarea unei plantații de zmeur pe sistem de susținere, trebuie să luăm în calcul:

Alegerea corectă a terenului

Zmeurul preferă: teren însorit, cu circulația bună a aerului, protejat de vânturi puternice, de temperaturi scăzute pe timpul iernii (temperaturi medii lunare cca 10 °C), pantă de până la 10%, soluri argilo-nisipoase (sau nisipoase cu irigare obligatorie), bine drenate, bogate în humus (peste 2,5 %), cu o bună capacitate de reținere a apei, PН 5,5–6,5.

Pretabilă pentru plantare e partea nord-estică și nord-vestică a versantului.

Se recomandă a fi cultivat după: cereale graminee, rapiță, varză timpurie etc.

Zmeurul NU se plantează pe: terenurile unde au fost defrișate în ultimii 3-5 ani speciile zmeur, mur, terenuri cu livezi recent defrișate, sole unde a fost cultivat recent căpșunul, cartoful, tomatele, ardeiul şi alte culturi din familia solanaceelor; tutunul, floarea-soarelui, leguminoase transmițătoare de virusuri.

Pregătirea terenului pentru plantarea zmeurului

Se înlătură din timp obligatoriu resturile de la cultura precendentă, se fertilizează solul în funcție de rezultatele cartării solului (în general, se recomandă 30-40 t/ha îngrășăminte organice descompuse, P 60-90, K 90-120, însă acestea diferă în funcție de situația din câmp).

Se afânează solul la adâncimea de 35-40 cm, se mărunțește, se nivelează cu cultivatorul. Pe terenurile slab drenate unii producători optează pentru formarea unor crestături, similare biloanelor.

Câmpul destinat plantării zmeurului se împarte în parcele, de obicei de: 100 m -150 m x 100 m – 200 m (1-3 ha), adaptate instalării spalierului şi sistemului de irigare.

Distanța dintre rânduri la zmeur depinde de tehnologia aleasă. De cele mai multe ori, se optează pentru 2,5 -3 m în plantații comerciale, 1,6-2 m în plantații de familie.

Între planturi pe rând distanța medie variază de la 0,3 la 0,5 m sau în funcție de tehnologie, particularitățile soiului.

Rândurile se orientează pe direcția N-S, astfel nu vor fi probleme cu aerisirea și asigurarea luminii suficiente.

Alegerea soiului potrivit de zmeur

Anual, pe piață devine disponibilă o varietate mare de soiuri noi, în funcție de tendințele consumatorilor și schimbărilor pentru care este necesară adaptarea.

În general, se recomandă a planta a câte 2-3 soiuri astfel încât să existe o flexibilitate mai mare la recoltare, polenizare reciprocă, iar acestea se aleg în funcție de:

zona pedo-climatică a plantației – structura, textura şi
expoziția terenului; sursa de apă; piața de desfacere, perioada dorită de recoltare; experiența pe care o aveți în cultivarea zmeurului, tipul de furctificare.

V-ar putea fi interesant și articolul Przehyba – soiul de zmeur cu cea mai timpurie coacere.

Sunt bine cunoscute două tipuri de soiuri de zmeur:

Soiuri de zmeur sezoniere (popular neremontante) – produc fructe numai pe lăstari de doi ani care apar din mugurii axilari (muguri care se dezvoltă în axilele frunzelor) pe întreaga lungime a lăstarilor de doi ani.

După fructificare, lăstarii se usucă și trebuie îndepărtați pentru a face loc lăstarilor noi, provenind din mugurii de pe sistemul
de rădăcină sau de la baza plantei.

Soiuri remontante de zmeur – produc fructe pe părțile terminale superioare ale lăstarilor în primul an de creștere (mugurii se formează în partea superioară a lăstarului (se situează în intervalul 1/3 – 1/2 din înălțimea totală).

Acestea produc, de asemenea, fructe în partea de jos a aceluia-și lăstar în al doilea an.

Detalii despre Ce este zmeurul remontant. Cele mai populare soiuri.

Plantarea zmeurului

Zmeurul se plantează primăvara – când pericolul înghețului a trecut, până la intrarea în vegetație, sau toamna – de la ieșirea din vegetație până la venirea înghețului.

Drajonii buni de plantat trebuie să aibă grosime la baza tulpinii nu mai mică de 10 mm şi sistem radicular cu lungimea peste 15-20 cm.

Pentru plantare se utilizează material de plantare proaspăt sau material de plantare cu rădăcina goală:

Recomandări înainte de plantare: rădăcina goală se umectează timp de 1-2 ore pentru a o rehidrata, se mocirlește.

Drajonii de zmeur se plantează cu 2-3 cm mai jos față de nivelul la care s-au dezvoltat în drajonieră.

După plantare, se asigură 5-6 l de apă la fiecare plantă, sau prin aspersiune cu norma 250-300 m3/ha. După plantare zmeurul se mușuroiește, solul se afânează.

Instalarea spalierului la zmeur

Stâlpii spalierului pot fi confecționați din beton armat, lemn sau plastic. Stâlpii din beton pot fi de tip SV-4 sau SV-2 de 2,4 m lungime. Stâlpii din capetele rândurilor se numesc fruntași, iar ceilalți mijlocași.

Stâlpii fruntași se introduc în sol la o adâncime de 50-60 cm, în poziție oblică, cu vârful în afară, formând cu suprafața solului un unghi exterior de 55-65.

Stâlpii fruntași se ancorează cu ajutorul a 2 sârme galvanizate cu diametrul de 5 mm. În pământ, la adâncimea de 80 cm și la distanța de 1,0-1,2 m de la baza stâlpului, se introduce un pietroi mare sau o dală din beton (40 cmx15 cmx15 cm), legate cu sârmă de 8-10 mm, care iese la suprafața solului sub forma unor ochiuri, de care se prind cele 2 sârme de ancorare.

De asemenea, stâlpii fruntași pot fi plantați și în poziție verticală, cu contraforță.

Restul stâlpilor se introduc în sol la adâncimea de 70 cm, în poziție verticală, la distanțe de 8 m-10 m. Prima sârmă
se fixează pe stâlpi la 50 cm de la nivelul solului, iar celelalte 2 – 3 sârme la câte 50-60 cm una de alta.

Spalierul se instalează, de obicei, în al doilea an după plantare.
În cazul folosirii stâlpilor din lemn se recomandă salcâmul sau stejarul cu grosimea la bază de 12 cm -18 cm. Stâlpii trebuie decojiți și tratați contra putrezirii pe o lungime de 80 cm.

Zmeurul poate fi condus pe:

Spalier simplu cu câteva rânduri de sârme – distanța dintre stâlpi de 8 -10 m, zmeurul se plantează la distanțe de 2 – 2,5 m între rânduri şi 40 – 50 cm între plante pe rând.

Plantele se răresc anual, pe fiecare metru liniar al rândului se lasă 6-8 tulpini și 6-8 drajoni noi răsăriți care vor fructifica anul viitor.

Palisarea tulpinilor se face pe 2-4 rânduri de sârmă la distanța de 50 – 60 cm una de cealaltă şi față de sol.

Spalier simplu cu câteva rânduri de sârme duble – stâlpii se instalează pe centrul benzii la intervale de 10 m. Pe stâlpi, la înălțimea de 0,5 m, 1,0 m şi 1,5 m, se întind trei rânduri de sârme duble, fixate la distanțe de 50 – 60 cm între ele.

Distanțierele (T-urile) pot fi confecționate din lemn (3*5 cm), corniere metalice sau alte materiale.

Două rânduri oblice sub formă de „V” – doi stâlpi se instalează la fiecare 8-9 metri de rând. Unghiul dintre
cei doi stâlpi de ancorare este de 20 ° până la 30 °
, ceea ce formează un sistem în formă de „V”.

Lățimea gardului viu la sol este menținută între 45-60 cm. Două niveluri de sârme duble (pot fi înlocuite cu șnur de nylon sau sfoară de balotare) parcurg lungimea rândului, atașate la stâlpii de ancorare la 75 cm și 135 cm deasupra solului.

Lățimea dintre cele două fire este de aproximativ 75 cm la înălțimea de 75 cm și aproximativ 90 cm la înălțimea de 1,35
metri. Lăstarii fructiferi sunt legați de sârme și formează un rând dublu de fructificare, iar lăstarii anuali sunt lăsați să crească în centrul rândului.

Zmeur condus pe două rânduri pe spalier cu brațe rotative (RCA) – oferă un grad mai mare de control asupra poziționării tulpinilor. Spalierul RCA este format dintr-o tijă de fier pătrată (4 cm x 4 cm) adâncită la cel puțin 50 cm în sol, lăsând 40 cm deasupra solului.

În partea de sus a stâlpului, două plăci metalice de fier sunt boltite cu piulițe de aripi. Între cele două plăci se introduc
două brațe încrucișate și bazele lor sunt fixate cu un știft. Pot fi făcute găuri suplimentare prin plăci, după caz.

Un alt ac este introdus prin plăci și brațe. Firele de pe brațele rotative lungi și scurte sprijină tulpinile fructifere și, respectiv, lăstarii vegetativi.

Spalierul RCA permite schimbarea poziției tulpinilor în diferite momente ale ciclului de creștere a plantelor prin mișcarea brațelor și a firelor de spalier. Acest lucru reduce sau
previne daunele provocate de arsurile solare pe fructe, facilitează recoltarea și reduce vătămările tulpinilor din timpul iernii.

Spalierul RCA funcționează eficient atât în sisteme de producție în câmp deschis, cât și în spații protejate. Dintre dezavantaje pot fi menționate costurile mari pentru procurare și necesitatea forței de muncă calificate pentru întreținere.

Vezi și Tăierile la zmeur și mur primăvara – sfaturi.

Bibliografie: Cultivarea zmeurului cu sistem de susținere (USAID). Autor: Valerian Balan.

Acest articol a fost elaborat cu suportul financiar al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD) în cadrul proiectelor implementate de către Unitatea Consolidată pentru implementarea Programelor IFAD.

Cum creștem sănătatea plantelor – condiții necesare pentru culturi sănătoase

0

Atunci când vorbim de agricultură și grădinărit în armonie cu natura și cu un minim de inputuri achiziționate, devine esențial să acordăm atenție nevoilor de bază ale plantelor.

Pentru ca acestea să aibă un avantaj asupra buruienilor, insectelor și bolilor, trebuie să ne concentrăm asupra detaliilor agro-ecosistemului. Acest lucru poate fi realizat prin:

Crearea condițiilor optime de creștere

Începeți cu elementele de bază: lumina, temperatura și apa. Optimizarea acestor factori de bază, adică adaptarea acestora în funcție de necesitatea fiecărei specii cultivate este cheia pentru a crește cu succes culturile, fără a adăuga mult îngrășământ și fără a utiliza în exces inputuri.

Lumina

Majoritatea culturilor de legume au nevoie de o oarecare umbră când își restabilesc rădăcinile noi după plantare sau în timp ce germinează. Permite plantelor să se concentreze pe creșterea rădăcinilor mai degrabă decât pe creșterea frunzelor și lăstarilor.

Umbra de la culturile înalte adiacente, mulciul viu în mijlocul rândurilor de culturi și/sau acoperirea rândurilor cu plasă de umbrire va ajuta la stabilirea rădăcinilor. Pe de altă parte, prea multă umbră în timpul dezvoltării ulterioare a culturilor iubitoare de soare poate slăbi acele culturi.

Plantele iubitoare de umbră, cum ar fi spre exemplu broccoli sau salata, se vor simți bine într-o zonă umbrită pe parcursul dezvoltării, iar vinetele, castraveții și tomatele, iubitoare de soare, sunt de obicei mai slabe și mai susceptibile la făinare, limacși și afide, dacă sunt crescute la umbră.

Temperatura

Temperatura de creștere greșită pentru o anumită cultură afectează negativ capacitatea sa de a se stabili pe noul teren și de a crește bine. Folosiți mulci și plasă de umbrire pentru reducerea temperaturii.

Primăvara devreme, pot fi utilizate diferite materiale pentru protecția plantelor. Devierile de temperatură au impact negativ asupra acestora.

De exemplu, răsadurile de varză afectate de frig sunt mai susceptibile la atacul larvelor, iar kale și broccoli, care iubesc temperaturile mai mici, sunt mai susceptibile la afide atunci când căldura excesivă de vară încetinește creșterea lor.

Acoperirea plantelor tinere după plantarea în câmp sau grădină mediază extremele de căldură și frig și astfel poate ajuta la prevenirea problemelor, cum ar fi atacurile timpurii a unor dăunători.

Umiditatea

Umiditatea aerului, precipitațiile, umiditatea solului și irigarea sau lipsa acestora pot face culturile mai mult sau mai puțin susceptibile la dăunători, în funcție de preferințele lor.

De exemplu, hernia rădăcinilor de varză este încurajată de ploi abundente și sol umed. În mai multe studii, acarienii care se hrănesc cu plante de cultură afectate de secetă au crescut și s-au dezvoltat mai repede decât pe plante neafectate. Daunele cauzate de acarieni au fost semnificativ mai mari pe plantele stresate de secetă.

Echilibrul optim al nutrienților

Conceptul despre o plantă sănătoasă s-a schimbat în ultimele decenii. O plantă sănătoasă este una în care nutrienții principali (cum ar fi azotul, fosforul și potasiul) și micronutrienții sunt toți echilibrați în raport unul cu celălalt.

Niciun nutrient nu ar trebui să fie în afara unui interval sănătos. De exemplu, plantele viguroase fertilizate, cu nivelurile ridicate de azot în țesuturi, nu sunt neapărat plantele mai sănătoase.

De fapt, s-a demonstrat că nivelurile ridicate de azot fac unele culturi mai susceptibile la dăunători precum afide, tripși și acarieni, dar și le fac susceptibile la boli. Concentrațiile mai scăzute de azot solubil par să facă culturile mai puțin susceptibile la daunele cauzate de majoritatea dăunătorilor.

Într-un studiu desfășurat pe parcursul a 2 ani, Brodbeck și colaboratorii săi (2001) au descoperit că populațiile de trips californian (Frankliniella occidentalis) erau semnificativ mai mari pe plantele de tomate care au primit doze mai mari de azot.

În mai multe studii, aplicarea îngrășămintelor care eliberează rapid azot (de obicei sintetice) a dus la creșterea numărului insectelor care se hrănesc cu seva lor. Aplicarea îngrășămintelor în doze mari duc la concentrații înalte de azot foliar care fac plantele mai vulnerabile la atacul dăunătorilor.

Se consideră că îngrășămintele cu azot cu eliberare rapidă adesea determină plantele să-și reducă investițiile în „sistemul imunitar”. Conținutul înalt de azot din solul din jurul rădăcinilor plantelor poate diminua interacțiunea între rădăcinile plantelor și microorganismele care ajută la reducerea impactului insectelor și a bolilor.

Pe de altă parte, îngrășămintele cu un conținut mai mare de carbon și mai puțin azot cresc biomasa și diversitatea microbiană a solului, precum și interacțiunile rădăcină-microorganisme din sol.

Iată principiul ecologic ce se dovedește a fi o rețetă pentru furnizarea unui echilibru optim al nutrienților plantelor:

Concentrați-vă pe îngrășămintele organice ce au conținut mai mare de carbon. Prioritizați îngrășămintele cu carbon pe bază de plante cu eliberare lentă, în locul îngrășămintelor cu azot cu eliberare rapidă.

În general, prin „îngrășăminte cu carbon” se înțeleg reziduurile de plante care au un raport carbon-azot (raport C:N) mai mare.

Culturile necesită diferite niveluri de nutrienți în diferite stadii de creștere. În general, îngrășămintele cu raport C:N mai mic (mai mult azot) funcționează mai bine în stadiile incipiente de creștere (germinare și prima creștere rapidă a frunzelor), iar rapoartele C:N mai mari sunt cele mai bune pentru stadiile ulterioare (formarea fructelor sau maturizarea culturii).

Raportul Carbon/Azot în diferite resturi organice (după Nicolai Bîkov):

Dacă ne gândim doar la nutrienți, în special la cei trei mari – azot, fosfor și potasiu, am putea uita de forța de muncă reprezentată de microorganismele din sol pe care ar trebui să o îngrijim.

Viața solului se dezvoltă pe volume mari de hrană sub formă de resturi de plante – îngrășăminte verzi, mulci, îngrășăminte organice – compost, iar datoria principală a unui cultivator este să fie un furnizor generos.

Această hrană pentru viața solului este adesea cel mai greu și cel mai voluminos material de îngrășământ pe care cultivatorii îl aplică pe câmpurile lor. Este cel mai bine să menținem viața solului „hrănită” în mod egal, pentru a obține o eliberare constantă de nutrienți și o creștere a culturilor.

Humusul este „creierul solului”. Cantitatea recomandată de humus pentru agricultura organică este de minim 2,5%. De obicei, procentul de humus în sol scade până la un anumit prag, după care solul nu mai lucrează bine și planta nu se dezvoltă.

Totodată, nici microorganismele nu pot supraviețui într-un sol fără humus. Azotul trebuie legat de sol cu ajutorul bacteriilor, îngrășămintelor verzi. Spre exemplu, olandezii un an cultivă îngrășăminte verzi, după care în următorii doi ani plantează căpșunul.

Este foarte importantă și prezența sulfului în sol, altfel îngrășămintele cu fosfor nu vor fi asimilate de către plante. În agricultura organică, pot fi utilizate făina de oase, zgura lui Thomas și сenușa pentru fosfor.

V-ar putea plăcea și articolul despre Micoriza – ce este și ce oferă plantelor. Cum sporim ciupercile micorizice în sol.

Bibliografie: Soil fertility management and insect pests: harmonizing soil and plant health in agroecosystems.