În ciuda faptului că usturoiul este deseori plantat în calitate de plantă companion pentru combaterea diferitor insecte dăunătoare, este și victima unor dăunători. Insectele dăunătoare ce produc cele mai mari pagube la usturoi sunt descrise în continuare:

Musca cepei (Delia antiqua) 

Musca cepei (Delia antiqua) este un dăunător periculos, ce produce pagube în culturile de ceapă, usturoi, praz şi alte liliacee. În anii cu condiții optime de dezvoltare, dăunătorul poate cauza pierderi cuprinse între 30-40%.

Musca cepei atinge o lungime de 6-7 mm. Corpul este de culoare cenuşie-gălbuie, cu pete şi dungi negricioase. Toracele este gălbui, cu o dungă mediană mai închisă. Aripile sunt gălbui, iar picioarele negre, cu numeroşi perişori scurţi, paraleli.

Larvele pot deteriora absolut toate soiurile de ceapă și usturoi. Frunzele plantelor afectate de larvele muștei cepei se ofilesc, capătă o nuanță cenușie-gălbuie și se usucă treptat, iar bulbii de usturoi deteriorați se înmoaie, putrezesc, emanând un miros ascuțit neplăcut.

Apariția masculilor adulți începe în mai și adesea coincide cu înflorirea liliacului și a cireșului (în acest moment usturoiul are de obicei până la patru frunze).

Zborul de împerechere al insectelor durează aproximativ o lună, dar poate dura și până la 40 de zile, iar la o săptămână după începerea lui femela începe să depună ouă.

Ouăle pot fi depuse direct pe pământ, lângă o plantă de usturoi sau ceapă, dar cel mai adesea ouăle sunt depuse pe frunze sau la axila frunzelor plantelor. Pot fi depuse de la 5 la 20 de ouă.

Ouăle sunt de culoare albă, dimensiunea lor în diametru este puțin mai mult de un milimetru. După aproximativ o săptămână, din ouă apar larve de culoare deschisă, care pătrund prin baza frunzelor în țesut și își continuă dezvoltarea acolo timp de două sau trei săptămâni.

În această perioadă (de obicei în iunie) plantele de usturoi sunt cel mai mult afectate. După ce a ajuns la o lungime de 1 cm, larva muștei cepei intră în pământ, unde se împupează. Pupa insectei are o nuanță galben-maro și atinge 7 mm lungime.

O nouă generație de muște zboară în iulie și până la sfârșitul lunii produce deja descendenți.

Musca cepei – combatere

Deoarece Musca cepei petrece iarna în stratul de suprafață al solului, odată cu debutul toamnei în zona în care a fost plantat usturoiul se recomandă efectuarea arăturii adânci de toamnă. Acest proces va contribui la distrugerea unui număr mare de pupe.

Apariția muștelor adulte este cel mai semnificativ moment în combatere. Dacă în această perioadă tratamentul cu insecticide întârzie, insectele vor avea timp să-și depună ouăle, iar atunci lupta împotriva larvelor va deveni mult mai complicată. În acest scop, este necesar să se monitorizeze constant culturile pentru prezența focarelor.

În perioada activă de depunere a ouălor (de la mijlocul lunii aprilie până la jumătatea lunii mai), pentru a evita problemele, se fac tratamentele. Perioada optimă de realizarea a tratamentelor se consideră faza de 2-4 frunze a culturii.

În controlul muștei cepei este foarte importantă strângerea și distrugerea resturilor vegetale.

În România pentru combaterea dăunătorului sunt omologate produse pe bază de ciantraniliprol (Benevia 0,75 L/ha – controlează dăunătorii în diferite stadii de dezvoltare și protejează entomofauna utilă, iar aplicarea tratamentului la începutul infestării previne înmulțirea populației de dăunători) și cipermetrin (Columbo 12 kg/ha – produsul se aplică în brazdă la semănat, plantat cu ajutorul unui dispozitiv tip coadă de pește DXP (are o perioadă mare de degradare în condiții de lumină).

Granulele se îngroapă în sol în patul germinativ pentru a crea o zonă de siguranță în jurul seminței, răsadului sau tuberculului (protecție de la 45 zile la peste două luni).

Metode de menținere sub control a muștei cepei în grădină

Cultura de ceapă intercalată cu cea de morcov. Musca cepei nu tolerează mirosul morcovului, iar musca morcovului pe cel al cepei, astfel se poate obține un dublu beneficiu.

Praful de tutun se pulverizează pe terenul unde crește ceapa și usturoiul.

Cenușa de lemn poate fi aplicată direct pe sol într-un strat de câțiva milimetri, sau poate fi dizolvată în apă. Pentru aceasta se diluează aproximativ 500 de grame de cenușă de lemn în 10 l de apă, se lasă timp de o zi, după care se filtrează și se tratează frunzele de ceapă și solul din jur.

Pe lângă faptul este un bun repelent pentru musca cepei, cenușa  este și o sursă bună de potasiu (conține până la 5%).

Infuziile de ace de pin, valeriană, mentă sau pelin pot fi eficiente împotriva larvelor. Puteți adăuga și ardei iute măcinat (o jumătate de linguriță) la amestec, acesta va ajuta la respingerea insectelor adulte.

În plus, în perioada de zbor activ al insectelor, se recomandă tratarea plantelor de usturoi cu:

• infuzie de extract de conifere (la doză de 200 g la 10 litri de apă);
• infuzie de tutun (400 g la 10 litri de apă). Este de dorit să adăugați săpun (50 g la 10 l) la soluția finită pentru o mai bună aderență.

Tripsul tutunului (Thrips tabaci)

Această insectă distruge nu numai usturoiul, ceapa, prazul, ci și mai mult de o sută de specii de alte culturi, inclusiv cele populare precum castraveții, varza, pepenele verde.

Denumirea științifică a dăunătorului este tripsul tutunului (lat. Thrips tabaci), deși este mai cunoscut în întreaga lume ca tripsul cepei.

Tripsul tutunului se hrănește cu polen sau înțeapă și suge seva plantelor.

Această insectă este foarte mică. Are corpul ușor alungit (aproximativ un milimetru), de culoare maro-gălbuie sau maronie, iar de-a lungul marginilor corpului – aripi înguste, mărginite de franjuri de peri mici.

Ouăle tripsului sunt alungite și foarte mici (lungimea lor este de numai 0,25 mm cu o grosime de 0,15 mm).

Larvele dăunătorilor seamănă cu insectele adulte, dar sunt ceva mai mici ca dimensiuni și fără aripi. Imediat după naștere, au o culoare palidă, iar pe măsură ce cresc și se dezvoltă, capătă o nuanță galben-verzuie.

Tripsul tutunului hibernează la suprafața solului, în resturile vegetale, ascunzându-se adesea în tulpini uscate de usturoi si ceapă. Motiv din care, strângerea și distrugerea resturilor vegetale este extrem de importantă.

Insectele adulte apar de obicei la începutul lunii mai și încep să depună ouăle sub epiderma frunzelor, florilor, fructelor. Tripșii nu au nevoie să se împerecheze pentru a se reproduce.

În total, în timpul sezonului, femela depune până la 80 de ouă, aproximativ 3-4 ouă pe zi. Ouăle se dezvoltă aproximativ o săptămână, apoi din ele iese larva, care începe să se hrănească cu seva plantelor.

Dezvoltarea larvelor durează 10 zile, după care intră în pământ, la o adâncime de 15 cm, pentru a se transforma în insecte adulte înaripate în aproximativ cinci zile. Pe parcursul unui sezon, dăunătorul poate produce până la 10-14 generații în sere și până la 3-5 în câmp deschis.

După recoltarea usturoiului și a cepei, unele insecte adulte zboară către alte culturi, iar altele pot ajunge în depozitele de legume, unde continuă să dăuneze plantelor, înmulțindu-se și hrănindu-se cu bulbi de usturoi, reducând calitățile comerciale și de semănat ale plantelor.

V-ar putea plăcea și articolul Plantarea de primăvară a usturoiului – sfaturi utile.

Ca urmare a unei astfel de activități a dăunătorilor, bulbii de usturoi încep să putrezească.

De obicei, tripsul tutunului colonizează axilele frunzelor de usturoi, ceapă, drept urmare, mai întâi, pe frunze apar pete argintii, apoi pe inflorescențe.

Focarele de infecție în timp cresc din ce în ce mai mult până când se contopesc într-unul continuu, drept urmare frunzele de usturoi se îngălbenesc și încep să se usuce de la vârfuri.

În acest moment, pe ele pot fi văzute mici puncte întunecate – acestea sunt urme de excremente de insecte.

Bulbii de usturoi afectați de trips rămân în urmă în dezvoltare, sunt mici și au o germinație scăzută. În plus, tripsul tutunului este un purtător al multor boli fungice și virale.

Tripsul tutunului – combatere

Dintre principalele mijloace de combatere a dăunătorului este respectarea regulilor de rotație a culturilor, urmată de îndepărtarea atentă a tuturor resturilor de plante, este necesar să se efectueze arătură adâncă de toamnă, ceea ce va face posibilă distrugerea unui procent ridicat de insecte hibernante.

Odată cu debutul primăverii, nu va fi de prisos să se efectueze dezinfecția preventivă a semințelor.

Deoarece tripsul tutunului este foarte sensibil la temperaturi ridicate (o temperatură peste +40°C este fatală pentru acesta), se poate folosi încălzirea uscată a cățeilor de usturoi destinați plantării.

Acest proces este de dorit să fie efectuat în termen de două zile, la o temperatură de +42°C. Încălzirea umedă a usturoiului se efectuează de obicei la o temperatură a aerului de + 50°C timp de cel mult 5 minute.

În sere și solarii se recomandă pelicula ce blochează spectrul UV pentru a încetini înmulțirea. Utilizarea capcanelor de culoare albastră sau galbenă. Capcanele pot servi și pentru monitorizarea dăunătorului.

Se recomandă mulcirea totală a solului cu mulci de peliculă pentru a limita accesul tripsului la sol în teren protejat.

Pentru combatere la diferite culturi în România sunt omologate produse ce conțin tau-fluvalinat (Mavrik 2 F 0,05% la ceapă), oxamil (VYDATE 10 L pentru culturile de legume 10 l/ha).

Nematodul tulpinii (Ditylenchus dispaci)

Un alt dăunător periculos al usturoiului este nematodul care distruge tulpina usturoiului și cepei (lat. Ditylenchus dispaci).

Dăunătorul este capabil să distrugă până la 60% din plantele de usturoi și, în plus, poate provoca daune ireparabile culturii recoltate în depozit, unde nematodul se târăște de la bulbii infectați la cei sănătoși.

Nematodul are o formă de filament, alungit-conică, este foarte mobil și mic (până la 2 mm lungime), așa că este greu să-l vezi cu ochiul liber. Datorită formei corpului, de fus, pătrunde cu ușurință în interiorul bulbului sau în frunzele verzi, unde se hrănește cu seva plantelor.

Femela nematodului depune ouă direct în interiorul plantelor. Larvele eclozate din ouă încep să se hrănească activ, ca urmare a încetinirii creșterii și dezvoltării usturoiului, tulpina se îndoaie treptat, frunzele devin galbene și se usucă, iar pe suprafața exterioară a bulbului se pot observa dungi maro.

Bulbul de usturoi, atunci când este infectat cu un nematod, se lasă treptat, slăbește, capătă un miros neplăcut și în cele din urmă putrezește.

Odată cu creșterea numărului de paraziți pe cultura de usturoi, se dezvoltă un tip de boală, numită ditilenhoză, al cărei agent cauzator este tocmai nematodul tulpinii.

Plantele infectate au tulpina îngroșată, crăpată și frunzele ofilite deformate. Puteți determina boala și prin crăparea caracteristică a bulbului, constând din mai multe fisuri adânci în zona rădăcinii.

Reproducerea nematodului tulpinii este facilitată de umiditatea crescută a aerului: pe vreme ploioasă și umedă, productivitatea unei femele variază de obicei la câteva sute de ouă și se pot dezvolta trei până la cinci generații de dăunători pe parcursul unui sezon.

Este de remarcat faptul că în timpul depozitării, bulbii de usturoi infectați sunt acoperiți cu așa-numita „pâslă de nematod”, care este de culoare gri și arată ca mucegaiul. De fapt, acesta nu este un mucegai, ci o populație de nematozi în miniatură, care poate include câteva zeci de mii de indivizi.

Acest fenomen semnalează, că colonia a ieșit la suprafață și este în repaus, așteptând condiții mai favorabile pentru creștere și dezvoltare în continuare. Este de remarcat faptul, că larvele de nematod, aflându-se în această stare, pot rămâne viabile până la cinci ani, iar când intră într-un mediu umed trec rapid de la starea pasivă la cea activă.

În condiții favorabile, dăunătorul își petrece iarna în reziduuri uscate de plante, iar la frig extrem, datorită mobilității, poate să se înfunde în pământ foarte adânc (până la un metru și jumătate), depășind o distanță de 10 cm în trei ore.

Principala sursă de distribuție a acestui dăunător este de obicei materialul săditor (semințele de ceapă și usturoi), precum și particulele de sol, reziduurile de plante, încălțămintea și uneltele de lucru.

Combaterea nematodului tulpinii la ceapă și usturoi

Principala modalitate de a trata nematodul tulpinii este să urmați regulile de rotație a culturilor (nu este recomandat să plantați usturoi după un premergător care poate fi infectat de acesta).

Aceste culturi includ: păstârnac, pătrunjel, dovlecel, cartofi, ardei, sfeclă, hrișcă. În același timp, usturoiul poate fi plantat în zonele în care a fost găsit nematodul nu mai devreme de patru sau chiar cinci ani.

Trebuie amintit că nematodul poate infecta și anumite soiuri de buruieni, așa că și controlul acestora este foarte important.

Totodată, există specii de plante ce reduc densitatea nematodului, se recomandă însămânțarea pe parcelă a următorului amestec de culturi cu debutul primăverii: ridiche oleaginoasă (20 kg semințe la hectar) și muștar alb (10 kg semințe per hectar) hectar), iar după o lună și jumătate (în faza de înflorire) se discuiește masa vegetală.

O măsură preventivă importantă care împiedică nematodul să infecteze bulbii este alegerea atentă a materialului destinat pentru semințe, care se face de obicei manual. În plus, înainte de a pune usturoiul în depozit, este indicat sa se usuce bine toți bulbii, iar in timpul depozitării din când în când să controlați si să îndepărtați bulbii infectați cu acest parazit.

De asemenea, se recomandă tratarea usturoiului destinat păstrării timp de zece minute printr-o metodă termică umedă (la o temperatură de aproximativ +50°C). Cu cât dimensiunea bulbilor este mai mare, cu atât va fi necesară prelucrarea un timp mai lung.

O altă metodă de combatere a nematozilor este utilizarea rapiței de primăvară, care este plantată înainte de însămânțarea culturii principale pentru a reduce nivelul de contaminare a solului.

La o lună de la plantare, rapița se smulge cu mâna, împreună cu nematozii care s-au adunat pe rădăcinile ei, după care trebuie arse toate plantele smulse.

În general, în cazul prezenței diferitor tipuri de nematozi, se realizează dezinfectarea solului cu produse specifice.

Molia prazului (Acrolepia assectella)

Molia prazului numită și molia cepei (lat. Acrolepia assectella Zell) este o molie mică nocturnă ale cărei larve afectează ceapa, prazul și usturoiul.

Larvele moliei se hrănesc cu frunze, lăsând pe ele leziuni sub formă de dungi longitudinale, în timp ce epiderma rămâne intactă. Frunzele, florile și lăstarii de usturoi infectați se deformează în curând și încep să putrezească. Larvele produc daune mari plantelor slăbite și întârziate.

Lungimea unei molii poate ajunge la 8 mm, în timp ce anvergura aripilor este de aproximativ 12-14 mm. Culoarea aripilor din față este maro, au dungi albe și o pată mare. Aripile posterioare sunt gri, cu franjuri.

Femela de molia prazului depune ouă mici, ovale, gălbui, așezându-le pe partea inferioară a frunzelor, pe gâtul bulbului sau direct pe flori. Numărul de ouă depus de o femelă ajunge la 100 de ouă. Depune câte un ou pe fiecare plantă.

Larva eclozează în aproximativ 5-7 zile, pătrunde în țesuturile interne ale usturoiului prin frunze și crește până la aproximativ un centimetru lungime. După aproximativ o săptămână de alimentație activă formează un cocon și se împupează.

Lungimea pupei după formarea unui cocon ajunge la 7 mm. Molia cepei poate hiberna atât în ​​faza de insectă adultă, cât și în faza de pupă, alegând pentru aceasta locuri ferite de vânturi puternice: pereți ale anexelor, garduri, resturi vegetale.

Primul zbor al insectelor adulte are loc de obicei la sfârșitul lunii aprilie sau la începutul lunii mai și, de regulă, noaptea.

Prima generație de dăunători apare la mijlocul lunii iunie sau începutul lunii iulie, iar a doua – la sfârșitul lunii iulie sau începutul lunii august.

Deoarece vremea poate face ajustări serioase la dezvoltarea moliei prazului (insecta nu tolerează frigul), uneori, omizi, pupe și adulți pot fi observate simultan pe o plantă de usturoi.

La sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie, o parte din pupe se transformă în molii și rămân pentru a ierna pe pământ, în resturile vegetale.

Primul mijloc de combatere a dăunătorilor este respectarea strictă a regulilor de rotație a culturilor. Usturoiul trebuie plantat în același loc nu mai devreme de 4-5 ani.

O tehnică agricolă importantă este înlăturarea resturilor de plante și arătura adâncă de toamnă.

Depozitarea usturoiului trebuie efectuată de preferință în zone bine ventilate și luminate.

De asemenea, trebuie amintit, că molia prazului nu poate zbura departe de locul de iernat, mai mult de 100–200 m, dar poate crește semnificativ această distanță din cauza vântului puternic.

Păianjenul bulbilor (Rhizoglyphus echinopus)

Această insectă dăunează majorității plantelor din familia Alliaceae, inclusiv culturilor de flori, cum ar fi narcise, lalele, crini, dalii. În același timp, reprezintă o amenințare pentru aceste culturi în toate etapele dezvoltării lor.

Trebuie spus, că pierderile directe de la păianjenul bulbilor nu sunt atât de mari, iar daunele cauzate de omizi se dovedesc, de obicei, a fi mult mai periculoase pentru plante, deoarece diverși agenți patogeni și spori fungici pătrund în plantă cu ajutorul lor.

De exemplu, o boală atât de periculoasă precum fusarium este cauzată de o ciupercă din genul (lat. Fusarium oxysporum), este răspândită de această insectă.

De obicei, păianjenul bulbilor pătrunde în planta pe la rădăcini, în timp ce suprafața exterioară a cojilor bulbilor de usturoi infectați este acoperită cu praf maro, iar sistemul radicular al usturoiului se usucă.

Păianjenul bulbilor are o dimensiune foarte mică (lungimea corpului său este de doar aproximativ un milimetru), este de culoare maro și se mișcă datorită a patru perechi de picioare scurte înarmate cu vârfuri speciale.

Femela trăiește până la două luni și este deosebit de fertilă, deoarece este capabilă să depună până la 800 de ouă pe sezon (de la 5 la 25 de ouă pe zi).

Dezvoltarea embrionului are loc de obicei în decurs de o săptămână, în timp ce ouăle acarianului sunt foarte mici, albe și de formă ovală. Larvele se nasc cu trei perechi de picioare. Durata dezvoltării lor durează de obicei între 2 și 20 de zile.

În condiții meteorologice nefavorabile care provoacă o lipsă hrană, păianjenii pot dobândi o formă stabilă, numită hipopus, care este capabilă să rămână fără hrană pentru o perioadă lungă de timp.

Păianjenul bulbilor hibernează la suprafața pământului, în resturile vegetale.

Combaterea păianjenului bulbilor

Pentru a reduce numărul de păianjeni, este necesar să se efectueze lucrările solului: arătura de toamnă și cultivarea solului.

Un factor important în luptă este respectarea regulilor de rotație a culturilor (nu plantați plante susceptibile la infecție în zone timp de patru ani).

Înainte de plantare, bulbii pot fi plasați în apă caldă pentru 30 de minute.

Un efect bun în menținerea sub control a acarienilor îl au produsele cu sulf. Plantele pot fi tratate și cu sulf coloidal (40 g la 10 litri de apă), în timp ce consumul de soluție de lucru ar trebui să fie de un litru la 10 m2 de suprafață cultivată.

Păianjenul bulbilor iubește foarte mult umezeala, prin urmare, în locul în care este depozitat usturoiul trebuie să fie uscat, iar încăperea să fie bine ventilată.

V-ar putea plăcea și articolul despre De ce se îngălbenesc sau se usucă frunzele la ceapă. Cauze și tratament.