ANSA: Cerințe de etichetare a producției alcoolice și a produselor vitivinicole

Luminita Crivoi
-
0
ANSA: Cerințe de etichetare a producției alcoolice și a produselor vitivinicole

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor vine cu informarea tuturor comercianților și a consumatorilor referitor la unele cerințe de etichetare a producției alcoolice și a produselor vitivinicole (toate categoriile de vinuri, inclusiv vinurile spumante, produsele vitivinicole aromatizate, produsele pe bază de vin).

Producţia alcoolică și produsele vitivinicole, îmbuteliate și puse în circulație, trebuie să fie etichetate. La etichetare se folosesc indicaţii obligatorii:

  1. denumirea sau marca sub care este comercializat produsul;
  2. denumirea categoriei de produs;
  3. denumirea indicaţiei geografice protejate sau denumirea de origine protejată;
  4. menţiunile „denumire de origine protejată” sau „indicaţie geografică protejată”;
  5. concentraţia alcoolică;
  6. categoria produsului în funcţie de concentraţia în masă a zaharurilor;
  7. volumul nominal al produsului;
  8. ţara de origine a produsului.

ANSA atenționează că pentru produsele vitivinicole și producția alcoolică nu se reglementează obligativitatea indicării pe etichetă sau pe ambalajul de desfacere a „termenului de garanție”.

Totodată, este obligatorie indicarea „termenului de valabilitate” pe eticheta producției alcoolice a cărei concentrație alcoolică este de până la 10 % vol., printre care sunt băuturile de vin, băuturile alcoolice, inclusiv berea.

Noțiunea de „producție alcoolică este definită conform art. 1 al Legii nr. 1100/2000:

Producţie alcoolică – produse alimentare destinate consumului uman, având concentrația alcoolică mai mare de 1,2 % în volum.

Suplimentar, ANSA anunță că toată producția alcoolică și produsele vitivinicole comercializate prin unitățile de comerț cu amănuntul trebuie să fie însoțite de certificate de conformitate emise de un organism de certificare acreditat și, după caz, de certificate de calitate emise de producător, iar, la solicitarea consumatorilor, trebuie să fie prezentate cu eliberarea la necesitate a unei copii.

Consumatorii și comercianții trebuie să cunoască că eticheta producției alcoolice va conține și mențiunile de sănătate sau pictogramele acestora, obligatorii începând cu  20.04.2023, după cum urmează:

Sindromul vacii culcate și Febra de lapte: cauze și tratament

Milesco Vlad
-
0
Sindromul vacii culcate și Febra de lapte: cauze și tratament

Sindromul vacii culcate este descrisă și sub alte denumiri precum este osteomalacia, înmuierea oaselor, ologirea vacilor sau rahitismul la animale adulte. Se îmbolnăvesc vacile în ultimele săptămâni de parturiție (gestație).

Osteomalacia este o tulburare a metabolismului osos la animalele adulte. Cauza principală este aprovizionarea inadecvată cu minerale pe perioade prelungite de timp.

Cauzele bolii. Cauza cea mai importantă este deficitul de fosfor din rație. Fosforul se conține în boabe (concentrate), iar calciul în frunze și tulpini (nutrețuri grosiere și suculente).

Dacă vacile gestante (în repaus mamar) iarna sunt hrănite doar cu grosiere, iar vara numai cu masă verde, în organism nu ajunge fosfor și vacile se vor îmbolnăvi de osteomalacie.

Situația se agravează atunci când pe acest fond mai sunt folosiți aditivi furajeri care conțin mult calciu (creta, moluza și altele) deoarece calciul este antagonist al fosforului. Întreținerea animalelor în încăperi întunecoase, lipsite de ventilație (aerisire) și insalubre favorizează apariția bolii.

Boala poate apărea și vara, în timpul pășunatului, dacă vaca în afară de masa verde păscută nu mai primește altceva nimic.

Atenție! Iarba de la pășune nu prezintă un aliment complet, ce nu trebuie suplimentat cu aditivi furajeri! O astfel de concepție este greșită și ea trebuie depășită.

Furajele au deficit de calciu, fosfor și vitamina D. În mod normal, vacile de lapte consumă 1,2 g de calciu și 0,8 g de fosfor per kg de lactație. Luând ca exemplu 20 kg de lactație, pierderea zilnică de calciu și fosfor din cauza lactației ajunge la 24g, respectiv 16g.

De asemenea, necesarul zilnic de calciu și fosfor pentru menținerea activităților fiziologice ale vacilor de lapte este de 20g și 15g.

Ținând cont de faptul că vacile de lapte pot absorbi 22 – 55% din calciul din furaje, o vacă de lapte cu 20 kg de lapte pe zi trebuie să absoarbă mai mult de 120 g de calciu și 83 g de fosfor pe zi.

Dacă conținutul de calciu și fosfor din hrana pentru bovine de lapte este sub acest standard, calciul și fosforul stocate în schelet vor fi mobilizate pentru a menține activitatea fiziologică și cerințele de lactație ale organismului, provocând astfel apariția bolii.

De asemenea, dacă dieta conține mai puțină vitamina D, va duce la incapacitatea organismului de a absorbi calciul și fosforul din hrană. Absorbția acestor microelemente făcându-se din oase și mușchi, astfel provocând boala.

Proporția de calciu și fosfor din furaje nu este adecvată. Pentru vacile adulte de lapte, 38% din cenușa osoasă este calciu, 17% este fosfor, adică raportul dintre calciu și fosfor este de 2:1.

Prin urmare, raportul dintre calciu și fosfor din dietă ar trebui să fie apropiat de raportul dintre calciu și fosfor din oase, 1-2:1.

Anumite boli. Când vacile au hiperparatiroidism, numeroase săruri de calciu din schelet se vor dizolva și vor cauza boala. Vacile de lapte pot suferi de abces hepatic și de ficat gras, care pot afecta activarea vitaminei D, inhibă astfel absorbția calciului și fosforului și afectează osteogeneza și, ulterior, provoacă boala.

Disfuncția rinichilor vacilor de lapte poate accelera excreția de calciu din rinichi, ceea ce poate provoca boala.

Vacile de lapte suferă de boli cronice ale tractului digestiv, care vor afecta direct absorbția de calciu și fosfor, iar apoi vor provoca boala.

Alți factori. Factorii genetici și vârsta afectează, de asemenea, absorbția de calciu și fosfor la vacile de lapte. De asemenea, temperatura scăzută, rație neechilibrată și suprasolicitată și ventilația slabă vor duce la modificări ale cantității de calciu și fosfor necesare.

Prezența antagoniștilor de calciu și fosfor sau concentrația mare de fluor în apa de băut și furaje pot duce la influența absorbției calciului și a metabolismului osos anormal.

Semnele bolii. În carențe de fosfor pronunțate starea animalului este în continuă degradare, părul este fără luciu, neuniform și dezordonat, iar pielea uscată și lipsită de elasticitate.

Citește și despre Cetoza sau de ce vacile slăbesc brusc după fătare.

Astfel de animale frecvent sunt pline de ectoparaziți. La cel mai mic efort ele respiră greu și repede obosesc. Multe dintre vacile bolnave încep să consume tot ce le nimerește în cale: ling pereții, ieslele, ling și alte animale, înghițând părul (sindromul Pica).

Membrele par înțepenite și se deplasează cu pași mici, se constată șchiopături, mișcările fiind dureroase. Pe picioare stau cu abdomenul supt și spinarea încovoiată, frecvent schimbând sprijinul de pe un picior pe altul.

Apoi, înainte de parturiție cad în decubit, pe care îl părăsesc greu, timp îndelungat păstrând poziția „în genunchi” sau nu se mai pot scula.

În carențe marginale (moderate) de fosfor deși animalele aparent sunt sănătoase, fătările sunt laborioase, apar retenții placentare, endometrite, mamite, călduri „ascunse” și fertilitate scăzută.

Tratament. Animalelor aflate în decubit (culcate) li se vor oferi încăperi luminoase, salubre, cu aer curat, așternut mult și curat. Pentru a evita formarea plăgilor poziția lor va fi schimbată de câteva ori pe zi. Subcutanat se va administra fosfotonic, 30-80 ml.

În rație se vor include concentratele bogate în fosfor (tărâțe), dar și suculentele (sfecla furajeră, morcovul, drojdia de bere). Cazurile mai ușoare pot fi tratate prin administrarea în hrană a fosfatului dicalcic (45-75 g/zi) sau a fosfatului monosodic (50-100 g/zi).

Prevenirea. Rația vacilor, și mai ales a junincilor gestante, trebuie neapărat suplimentată cu amestec de săruri minerale, inclusiv vara, când se află la pășunat. Nu se va administra creta furajeră în calitate de supliment, mai ales în ultima treime a gestației, dacă necesarul de fosfor nu este acoperit suficient.

Febra de lapte

Febra de lapte menționată în unele literaturi ca febra vituleră (de la vitulus – vițel), parezia puerperală, coma puerperală, febra de fătare sau hipocalcemia este o boală care apare în primele 72 ore după parturiție la vacile care au o producție mare de lapte, mai ales la cele de vârsta 5-10 ani, când ating cea mai ridicată producție.

Vacile care au contactat odată această maladie, în viitor, la următoarea fătare, sunt predispuse iarăși să se îmbolnăvească. La primipare, boala se întâlnește excepțional de rar.

Cauzele bolii. Febra de lapte este o hipocalcemie (scăderea bruscă a nivelului de calciu ionizat din sânge) determinată de eliminarea masivă de calciu cu laptele muls (1 litru de lapte conține 1,5 g de calciu), care provoacă paralizia și coma (pierderea cunoștinței) animalului.

Alimentația incorectă, cu cantități excesive de calciu, în repausul mamar are drept consecință ineficiența mecanismelor homeostatice (de menținere a echilibrului calciului din sânge) după fătare.

Semnele clinice. Pot fi destinse trei etape clinice ale paraliziei de parturiție.

  1. Etapă – animalul este apt să stea pe picioare, însă manifestă semne de sensibilitate și excitabilitate crescută: flutură din cap, ciulește urechile, tremură mușchii de pe spate și de pe flancuri. În mișcare animalele se clatină, iar staționând sunt agitate și mereu schimbă sprijinul de pe un picior pe altul. Respiră greu pe gură, cu limba scoasă. Dacă nu se începe tratamentul cu calciu urmează etapa 2.
  2. Etapă – vaca nu se mai poate menține pe picioare, însă poate sta în decubit sterno-abdominal (culcată normal). Animalele se răcesc, mai ales extremitățile (urechile, botul etc.), pierd pofta de mâncare, sunt somnolente, botul este uscat. Din cauza paraliziei rumenului apare meteorismul ruminal. Dacă încercăm să-i îndreptăm capul vom reuși cu greu, iar gâtul va sta în formă de litera „S”.

3. Etapă – animalele își pierd cunoștința și intră în comă profundă. Mușchii devin complet fasci (moi) și nu se mai pot menține în decubit sterno-abdominal (culcate normal), ci cad în decubit lateral care nu este fiziologic pentru vaci. În această poziție vacile pot supraviețui doar câteva ore.

Tratamentul febrei de lapte

  • Suplimentare orală de calciu pentru vacile în picioare.
  • Infuzie intravenoasă de calciu pentru vacile culcate.
  • Prevenirea recăderilor hipocalcemice la toate vacile afectate.

Vacile culcate prezintă un risc extrem de mare de leziuni musculare și nervoase; prin urmare, tratamentul febrei de lapte trebuie să fie prompt.

Administrarea excesivă de calciu exogen crește riscul de recidivă hipocalcemică. Trebuie utilizată cea mai mică doză de calciu necesară pentru a restabili concentrația normală de calciu din sânge.

Vacile cu pareză în stadiul 1 (adică vacile care sunt încă în picioare) trebuie tratate cu un supliment oral de calciu. Calciul oral este absorbit rapid în fluxul sanguin și prezintă un risc redus de hipercalcemie ulterioară urmată de o hipocalcemie.

Abordarea preferată a suplimentării orale cu calciu este o sursă acidogenă de calciu (de obicei clorură de calciu sau sulfat de calciu) într-o formulare în bolus alimentar.

Sursele acidogenice de calciu sunt foarte disponibile și promovează homeostazia calciului proprie a vacii prin îmbunătățirea receptivității receptorilor hormonului paratiroidian (PTH).

O doză orală standard oferă 40-55 g de calciu elementar. Calciul din sânge crește la concentrații maxime în 30 de minute de la administrarea orală și este egal cu aproximativ 4 g de calciu.

Administrarea orală de calciu a unei doze standard nu provoacă hipercalcemie, nu contribuie la recidive hipocalcemice și nu crește glicemia.

Dozele mai mari ar putea cauza acidoză metabolică necompensată, scăderea aportului de hrană și risc crescut de recădere hipocalcemică.

Formulările în bolus de calciu oral sunt cele mai sigure mijloace de furnizare a suplimentării orale cu calciu. 

Pasta orală, gelul sau formulările lichide de supliment de calciu nu sunt recomandate din cauza riscului inutil de aspirație și iritație faringiană.

Bolusurile orale de calciu trebuie să includă un înveliș pentru a proteja vaca de deteriorarea mucoasei în cazul în care bolusul rămâne în contact cu mucoasa faringiană sau esofagiană.

Sursele de calciu nonacidogenice (de obicei propionat de calciu) pot fi utilizate pentru suplimentarea orală cu calciu; cu toate acestea, ele nu sunt preferate pentru vacile aflate în parezele puerperale în stadiul 1.

Propionatul de calciu oral necesită o doză mai mare de calciu elementar (100 g sau mai mult), nu îmbunătățește mecanismele homeostatice ale calciului proprii ale vacii și crește inutil glicemia într-un moment în care multe vaci sunt hiperglicemice.

Propionatul de calciu oral este recomandat vacilor care au două sau mai multe zile după fătare.

Vacile cu hipocalcemie în stadiul 2 sau 3 (adică vacile care sunt în decubit) necesită corectarea imediată a hipocalcemiei prin perfuzie intravenoasă de calciu. Tratamentul standard pentru o vacă adultă de lapte este de 500 ml de soluție de gluconat de calciu 23%.

Aceste soluții trebuie să conțină acid boric pentru a solubiliza gluconatul de calciu și a stabiliza soluția; astfel, ele pot fi etichetate ca borogluconat de calciu. 

Acest tratament standard oferă 10,7 g de calciu elementar, care este mai mult decât suficient pentru a restabili normo-calcemia chiar și pentru cele mai mari vaci cu cea mai profundă hipocalcemie.

O doză mai mică de calciu intravenos este probabil ideală pentru majoritatea vacilor; cu toate acestea, dozele mai mici nu au fost investigate în mod adecvat.

Produsele de infuzie de calciu variază ușor în diferite părți ale lumii; majoritatea furnizează între 8 g și 12 g de calciu pe doză, ceea ce este rezonabil.

Multe produse comercializate pentru tratamentul hipocalcemiei includ fosfor, magneziu, glucoză sau potasiu în plus față de calciu. 

Nu sunt necesari electroliți suplimentari pentru a trata pareza nașterii, iar unii ar putea fi dăunători. Gluconatul de calciu singur este cea mai bună alegere pentru tratamentul intravenos al parezei puerperale.

Vena jugulară este locul recomandat pentru perfuzia intravenoasă de calciu. Asepsia la locul injectării și plasarea precisă a acului în lumenul venei jugulare sunt necesare pentru a reduce riscul de tromboză și scurgere perivasculară.

Vena epigastrică (mamară) superficială craniană poate fi mai accesibilă decât vena jugulară la unele vaci culcate. Cu toate acestea, vena mamară este predispusă la tromboză și flebită și ar trebui utilizată numai atunci când nicio venă jugulară nu este disponibilă.

Injectarea intraperitoneală de calciu poate fi eficientă; cu toate acestea, prezintă preocupări substanțiale de siguranță pentru vacă.

Amplasarea acului este oarbă, ceea ce poate duce la depunerea retroperitoneală, perirenală sau intraluminală a soluției de calciu. O injecție intraperitoneală poate afecta, de asemenea, un viscus și poate provoca peritonită.

Răspunsul la perfuzia intravenoasă de calciu pentru vacile cu pareză la naștere este de obicei imediat. Răspunsul la tratamentul intravenos este principalul mijloc de confirmare a diagnosticului.

Este recomandată colectarea probei de sânge pre-tratament înainte de a începe perfuzia intravenoasă de calciu. Dacă vaca nu răspunde favorabil, această probă poate fi transmisă pentru confirmarea de laborator a hipocalcemiei. 

Probele de sânge recoltate după perfuzia intravenoasă de calciu nu pot fi utilizate în scopuri de diagnostic, deoarece concentrația de calciu a fost confundată.

Un răspuns tipic la perfuzia intravenoasă de calciu în cazurile de pareză la naștere include scăderea frecvenței cardiace și creșterea intensității pulsului pe măsură ce contractilitatea cardiacă este restabilită.

Pareza musculară este inversată, rezultând tremurări musculare și încercări ale vacii de a se ridica. Aproximativ 75% dintre vacile culcate sunt capabile să se ridice în decurs de 2 ore. Leziunile musculo – scheletice și nervoase preexistente sunt principalul motiv pentru care vacile rămân culcate după corectarea cu succes a hipocalcemiei.

Perfuzia intravenoasă de calciu crește tranzitoriu concentrațiile de calciu din sânge până la aproape de două ori limita superioară normală. Acest lucru expune vaca la risc de aritmie cardiacă fatală.

Prin urmare, soluțiile care conțin calciu trebuie administrate lent (peste 10-20 de minute), în timp ce ritmul cardiac este monitorizat prin auscultație sau puls carotidian.

Dacă apar aritmii severe sau bradicardie, administrarea trebuie oprită până când ritmul cardiac a revenit la normal. Animalele endotoxice sunt deosebit de predispuse la aritmii datorate tratamentului intravenos cu calciu.

Hipercalcemia tranzitorie datorată perfuziei intravenoase de calciu expune vaca la riscul unei recidive hipocalcemice. Hipercalcemia oprește eforturile vacii de a-și mobiliza propriile rezerve de calciu prin oprirea eliberării PTH și declanșând în schimb secreția de calcitonină (CT).

Aproximativ 25% până la 40% dintre vacile culcate care sunt capabile să se ridice după perfuzia intravenoasă de calciu devin din nou în decubit (de obicei în 12 până la 24 de ore), cu excepția cazului în care sunt luate măsuri pentru a reduce riscul de recidivă.

Tratamentul de elecție pentru prevenirea recăderilor hipocalcemice este administrarea orală de calciu, așa cum s-a descris mai sus pentru tratamentul cazurilor în stadiul 1 de pareză parturientă.

Vacile trebuie să fie în picioare, alerte și capabile să înghită înainte de a administra un bolus oral de calciu. Din aceste considerente se impune supravegherea animalelor aflate în convalescență.

Calciul subcutanat este a doua alegere pentru prevenirea recidivelor hipocalcemice. Numai calciul subcutanat poate să nu fie absorbit în mod adecvat din cauza perfuziei periferice slabe în timpul hipocalcemiei inițiale și nu ar trebui să fie singura cale de tratament.

Este necesară asepsia strictă pentru a preveni infecția la locul injectării subcutanate. Soluțiile care conțin formaldehidă sau dextroză nu trebuie administrate subcutanat deoarece sunt foarte iritante.

Gluconatul de calciu (500 ml, soluție 23% [la fel ca cel utilizat pentru perfuzia IV]) este cea mai bună alegere pentru administrarea de calciu SC. Această soluție este încă destul de iritantă și ar trebui împărțită în mai multe site-uri cu volum mai mic.

Pomparea de aer în uger, de asemenea, are un efect pozitiv deoarece reduce eliminarea calciului din organism cu laptele. Însă această metodă de tratare facilitează introducerea microflorei în uger și, în consecință, îmbolnăvirea animalelor de mamită. În ultimul timp unii specialiști veterinari din acest motiv s-au dezis de această manoperă.

Prevenirea. Hrănirea vacilor aflate în repaus mamar și, în special, în ultimele 2-3 săptămâni de gestație este extrem de importantă și, dacă vreți, critică în ceea ce privește menținerea sănătății animalelor după fătare.

În aceste săptămâni este indicată o mică suplimentare a rației cu concentrate (energie), însă se va evita adaosul de calciu. Doar după parturiție rația vacilor poate fi suplimentată și cu calciu.

De știut:

  • Osteomalacia este o tulburare metabolică osoasă la animalele adulte întâlnită des înainte de fătare.
  • Mineralizarea corespunzătoare a osului este afectată de aportul inadecvat de minerale pe parcursul stabulației animalelor în timpul iernii.
  • Pareza puerperală este o boală metabolică care apare mai ales în momentul fătării.
  • Confirmarea diagnosticului febrei de lapte se face prin răspuns rapid la administrarea de calciu la animalele ce au fătat și se află în decubit.
  • Administrarea intravenoasă de calciu este eficientă, dar trebuie efectuată cu precauție adecvată în timpul tratării parezei puerperale.
  • Prevenirea acestor maladii se bazează pe o alimentație adecvată în timpul gestației.

Citește aici și despre Boli de copite la vaci – diagnostic, prevenire, tratament.

Livada Moldovei: Rata dobânzii la creditele accesate în lei – 12%

Luminita Crivoi
-
0
Livada Moldovei: Rata dobânzii la creditele accesate în lei – 12%

Proiectul Livada Moldovei anunță despre scăderea ratei dobânzilor, la creditele accesate în lei de către producătorii agricoli din țară – de la 17% la 12%.

Reprezentanții proiectului îndeamnă producătorii clienți să contacteze băncile comerciale în vederea solicitării revizuirii ratelor.

Băncile comerciale partenere în cadrul proiectului sunt: „Energbank”, „OTP Groupe”, „Procredit Bank”, „Comerțbank”, „Banca Comercială Română Chișinău”, „MAIB”, „Victoriabank”, „Moldindconbank” și „Fincombank”.

Micșorarea este operată ca urmare a deciziei Ministerului Finanțelor de menținere a ratei de recreditare diminuată cu 8,5 puncte procentuale în cadrul liniilor de credit ale Proiectelor Investiționale finanțate din împrumuturi externe de stat, alocate pentru susținerea dezvoltării întreprinderilor sectorului real, preponderent în sectorul agricol.

Decizia a fost luată în cadrul ședinței Consiliului de supraveghere al I.P. Oficiul de Gestionare a Programelor de Asistență Externă (OGPAE), care administrează aceste fonduri prin intermediul instituțiilor financiare participante (IFP) – bănci și organizații de creditare nebancară, cu care Ministerul Finanțelor are semnate contracte de recreditare.

Expert: Prețul zahărului ar putea crește în Moldova

Tatiana Caraman
-
0
Expert: Prețul zahărului ar putea crește în Moldova

Sectorul agricol din țara noastră, inclusiv sfecla de zahăr, se confruntă cu probleme majore.

Astfel, criza provocată de conflictul militar și de creșterea bruscă a prețurilor, a fost agravată de seceta teribilă. Totuși, ploile din toamnă au contribuit la creșterea ponderii sfeclei de zahăr, informează mybusiness,md.

Randamentul a atins o medie de 43,6 t/ha, iar fermele cu un nivel tehnologic avansat au obținut 50-60 t/ha, ceea ce este în concordanță cu rezultatul din 2021.

„Totodată, din cauza creșterii prețurilor la resursele energetice, produsele de uz fitosanitar, cultura sfeclei de zahăr și-a pierdut semnificativ din profitabilitat”, a declarat Cristina Tâșcu, membră a Asociației Producătorilor de Zahăr din Moldova, în cadrul unei întâlniri la Ministerul Agriculturii.

În 2022, cheltuielile au ajuns la 38 de mii de lei la hectar față de 30 de mii de lei în 2021.

Potrivit estimărilor, în 2023 costurile vor crește la 50 de mii de lei. Ceea ce este cu 50% mai mult decât în perioada anterioară crizei, a mai spus Cristina Tâșcu.

Firma JLC din Moldova – pe locul 5 în topul exportatorilor de lactate din România

Luminita Crivoi
-
0
Firma JLC din Moldova – pe locul 5 în topul exportatorilor de lactate din România

Fabrica Prodlacta din Braşov, deţinută de grupul de companii JLC (Jardan Lapte Company) din Republica Moldova, se află pe locul 5 în topul celor mai mari exportatori de lactate din România.

Potrivit Mold-street, clasamentul celor mai mari exportatori de lapte şi produse lactate din România, în primele zece luni din 2022, este dominat de companii cu capital străin, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică, citate de Ziarul Financiar.

Astfel, lider este Fabrica de Lapte Braşov, producătorul lactatelor Olympus, care face parte dintr-un grup controlat de familia Sarantis din Grecia.

Aceasta este urmată trei companii multi­naţionale şi anume: Danone (Danone Franţa), Hochland România (Hochland Germania) şi Lactitalia, parte a grupului italian F.lli Pinna.

Prodlacta din Braşov, parte a grupului JLC controlat de familia Jardan, se află pe locul 5. De notat că datele din raportul pentru 2021 arată că exporturile Prodlacta au o cotă de peste 26% din cifra de afaceri a Prodlacta şi acestea sunt efectuate inclusiv în Republica Moldova.

Analiza relevă că doar trei afaceri româneşti şi-au găsit loc printre principalii 10 exportatori de lactate. E vorba de Fairy Dairy din Arad, Almera International din Bacău şi Ferma cu Omenie din Alba.

Potrivit datelor statistice anual, România exportă lapte şi produse lactate în valoare de circa 152 de milioane de euro.

Principa­lele pieţe de export sunt Bulgaria, Anglia, Germania şi Italia, la care se adaugă ţări din Balcanii de Vest.

Exporturile din România sunt însă de patru ori mai mici decât importurile, dar cu toate acestea brandurile româneşti încep să se uite către alte pieţe.

Săpunul de potasiu – insecticid ecologic. Vezi cum se utilizează

Luminita Crivoi
-
0
Săpunul de potasiu – insecticid ecologic. Vezi cum se utilizează

Săpunul de potasiu, săpun moale, este un insecticid și acaricid utilizat pentru controlul unui spectrul de dăunători cum ar fi afide, omizi, musculița albă și acarieni (păianjenul roșu), păduchi țestoși, lânoși în agricultura ecologică.

Săpunurile de potasiu reduc tensiunea superficială a apei, astfel putând pătrunde în căile respiratorii ale insectelor și provocând asfixierea acestora. Soluția alcalină are un efect osmotic și usucă insectele cu pielea mai subțire.

Săpunul de potasiu poate fi utilizat cu succes de către producătorii mici care caută o alternativă a insecticidelor tradiționale și pot realiza mai multe tratamente și monitoriza cultura.

Atunci când planificați să utilizați săpunul de potasiu pentru menținerea sub control a dăunătorilor, trebuie să țineți cont de faptul că produsele cu săpun de potasiu sunt spălate rapid și nu sunt foarte rezistente la UV. Din acest motiv, tratamentul se aplică seara sau dimineața devreme.

Acțiunea se face numai în stare de baie de săpun pulverizată. 

În continuare, prezentăm câteva moduri de utilizare a săpunului de potasiu:

  • pentru combaterea păduchilor se utilizează 150 – 300 g săpun de potasiu la 10 l apă;
  • împotriva omizilor, păianjenului roşu şi a larvelor gândacului din Colorado: 100 – 300 g săpun de potasiu + 0.5 l alcool alimentar (denaturat) + o lingură de var şi una de sare de bucătărie la 10 l de apă.

*În cazul produselor achiziționate urmați recomandările de pe ambalaj.

Tratamentele se repetă la fiecare 7-14 zile, în funcție de prezența dăunătorilor.

Săpunul de potasiu mai poate fi utilizat în calitate de agent de curățare al părților aeriene ale plantelor de pete și de secreția zaharoasă produsă de insecte cum sunt musculița albă, afidele, păduchii și puricii plantelor.

Săpunul de potasiu poate fi achiziționat de la magazinele agro de profil sau produse de sine stătător acasă, echipându-vă corespunzător.

V-ar putea plăcea și articolul despre Idei de combatere a omizilor în grădină fără produse chimice.

Săpunul de potasiu se utilizează, spre exemplu, pentru combaterea păduchilor și acarienilor la legume, aplicându-se următorul principiu de utilizare: înainte de răsucirea frunzelor, pulverizați săpun moale lichid sau piretrină + ulei de susan cu ajutorul pulverizatoarelor și al duzelor orientate lateral.

În mod ideal, tratamentul ar trebui efectuat seara, deoarece stratul aplicat prin pulverizare trebuie să se mențină cel puțin 15 minute.

Săpunul de potasiu se utilizează și pentru menținerea sub control a păduchelui negru al cireșului. Tratamentele cu produse de contact pure, cum ar fi piretrina și soluția de săpun, se aplică în mod obligatoriu înainte de stadiul de răsucire a frunzelor.

Pe de altă parte, produsele pe bază de piretrină și săpun au un efect mai slab decât uleiul alb și preparatele pe bază de neem utilizate în același scop.

Din recomandările FIBL (Institutul de Cercetare în Agricultură Ecologică), săpunurile de potasiu au compatibilitate bună doar cu piretrina și quassia. 

Totodată, săpunurile, adică acizii grași, intensifică acțiunea piretrinei. De aceea, pentru îmbunătățirea efectului asupra plantelor se combină cu piretrina.

*Piretrina se extrage din florile diferitor specii de crizanteme și este utilizată în calitate de insecticid de contact, care pătrunde rapid în sistemul nervos al insectelor și duce la paralizie și moarte.

Totodată, se utilizează și pentru combaterea altor păduchi cum ar fi păduchele verde al prunului, păduchele verde al piersicului.

Tratarea cu insecticid de contact (piretrină + săpun de potasiu) înainte de stadiul de răsucire a frunzelor și de faza de început al înfloririi. După răsucirea frunzelor, nu se mai poate acționa asupra afidelor.

V-ar putea plăcea și articolul despre Maceratul de coada-calului, fungicid natural, util pentru sănătatea plantelor.

Piața îngrășămintelor la nivel mondial în 2023 – prognoze

Luminita Crivoi
-
0
Piața îngrășămintelor la nivel mondial în 2023 – prognoze

2023 a început cu o resetare în complexul îngrășămintelor cu azot la nivel mondial: scăderea prețurilor amoniacului anhidru, ureei și îngrășămintelor UAN.

Acest declin a fost atribuit în principal lipsei cererii pentru toate produsele, precum și reducerilor suplimentare ale prețurilor gazelor naturale în Europa luna trecută.

Schimbările au loc pe piață după ce prețurile mai mari la îngrășăminte în 2022 au determinat ca acestea să fie mai puțin accesibile pentru fermieri.

Totuși, și în 2023 pe piața mondială a îngrășămintelor rămân valabile diverse provocări. În fruntea listei se află războiul ce continuă în Ucraina, precum și unele preocupări legate de logistica nutrienților.

Potrivit raportului Rabobank din noiembrie 2022, este posibilă o redresare a consumului în unele regiuni în 2023, cu scăderea prețurilor la îngrășăminte și prețurile mărfurilor la niveluri istorice ridicate.

ÎN UE, Comisia Europeană a încurajat statele membre să ofere sprijin financiar direcționat fermierilor și producătorilor de îngrășăminte. În cadrul politicii agricole comune reformate, 450 de milioane EUR se planificau a fi rezervate în 2023 pentru măsuri excepționale de ajutorare a fermierilor afectați de costurile ridicate ale inputurilor. Cu toate acestea, în general, previziunile de la finele 2022 indicau prețuri mai mici.

Odată cu creșterea prețurilor la îngrășăminte plus reglementările UE de mediu, se estimează că consumul de îngrășăminte (N, P și K) va scădea cu aproximativ 2% până la 3% în UE.

La nivel regional, prețul îngrășămintelor este puternic influențat de problemele de evoluția prețului gazului (îngrășămintele cu azot și fosfor), logistică, taxe și situația geopolitică, care influențează mult parcursul prețurilor.

Majoritatea analiștilor se așteaptă că prețurile pentru îngrășămintele cu azot și fosfor fie se vor menține în limitele de acum, fie vor continua trendul de reducere, cu toate că este foarte puțin probabil să ne întoarcem la prețurile din 2020.

Amintim că, la nivel mondial, principalii producători de îngrășăminte cu azot sunt: China (28%), Rusia (10%), India (9%), principalii producători de îngrășăminte cu fosfor sunt China (12%), Maroc (5%), SUA (4%), iar principalii producători de îngrășăminte cu potasiu Canada (31%), Rusia (19%), Belarus (17%), astfel încât fiecare piață are specificul și evoluți ei.

Astfel, dinamica prețurilor la îngrășămintele cu fosfor în 2023 ar putea fi influențată de cotele de export ale Chinei și deciziile ce urmează a fi luată de aceasta (China este unul dintre cei mai mari furnizori de această materie primă).

Ce ține de prețurile îngrășămintelor provenite din Rusia, piața rămâne a fi influențată de modificările în calculul taxei de export, ce pot crește sarcina fiscală asupra producătorilor ruși.

Potențialele noi probleme de logistică din cauza coronavirusului din China sau a sancțiunile ar putea susține prețurile, iar prețul gazelor rămâne determinat în stabilirea prețului îngrășămintelor cu azot.

Totuși, prețurile rămân la un nivel istoric destul de înalt.

Evoluția prețurilor îngrășămintelor cu azot 2015-2022:

Evoluția prețurilor îngrășămintelor cu fosfor 2015-2022:

Evoluția prețurilor îngrășămintelor cu potasiu 2015-2022:

În continuare, într-o analiză realizată de către Fertecon, S&P Global Commodity Insights, este reflectată evoluția pieței pentru principalele tipuri de îngrășăminte și prognozele curente.

Cum au evoluat prețurile pentru uree

În SUA, prețurile ureei au scăzut brusc în cursul lunii ianuarie, atingând aproape minimele din ultimii doi ani la New Orleans, Louisiana, (NOLA) de 340 USD-390 USD/t FOB în ultima săptămână a lunii, în scădere față de prima evaluare din 2023, la 416 USD-460 USD/t FOB.

Piețele globale ale îngrășămintelor cu uree au continuat să scadă în general în ianuarie, deoarece cererea slabă a persistat de pe piețele cheie precum India și Brazilia, iar vânzătorii așteptau un nou interes de cumpărare în Europa și SUA.

Absența continuă a unei licitații indiene la vedere a pus presiune asupra comunității comerciale, iar scăderea liberă a prețurilor a continuat pe tot parcursul lunii. Luna s-a încheiat cu activitatea de vânzări redusă în Asia din cauza sărbătorilor Anului Nou chinezesc.

Din partea vânzătorilor, imaginea nu era frumoasă. Toți furnizorii importanți au așteptat mult timp licitația din India, ceea ce a determinat prețurile egiptene la uree să scadă la 430-455 USD/ton FOB luna trecută, sau cu aproximativ 100-120 USD în scădere față de decembrie.

Prețurile ureei din Brazilia au scăzut în mod similar din cauza cererii slabe pentru uree în ianuarie, stabilind luna la 400-420 USD/ton CFR față de 520-550 USD la sfârșitul anului 2022.

Ar fi nevoie de o nouă cerere din Brazilia, împreună cu Europa, pentru a consolida prețurile spre primăvară, care rămân într-un scenariu de scădere a prețurilor.

Respectiv, pentru îngrășămintele cu azot rămâne de monitorizat prețul gazelor în Europa, situația din China, situația pentru livrările de amoniac Yuzhny.

Cum au evoluat prețurile pentru îngrășămintele azotoase (amoniac)

În SUA, piața îngrășămintelor cu amoniac a fost în mare parte liniștită. Au fost raportate anumite prețuri reduse de la ofertele inițiale, de completare, în decembrie, dar în general, scenariul a fost unul de stabilitate înainte de o resetare anticipată a prețului în februarie.

Prețurile fabricii din Oklahoma au fost raportate ca fiind mai mici în ianuarie, la 870 USD-885 USD/t FOB, față de ofertele inițiale de la 890 USD-950 USD în decembrie.

Pe termen scurt, analiștii estimează piața îngrășămintelor cu amoniac în SUA drept slabă, fiind așteptate reduceri suplimentare de preț înainte de aplicarea directă din martie/aprilie.

La nivel internațional, a existat o schimbare a valului pe piața îngrășămintelor cu amoniac în ianuarie, ca urmare a scăderii prețurilor la gaze în Europa.

Costul gazelor naturale în Europa a scăzut la sfârșitul lunii decembrie și în ianuarie, stimulând perspectiva unei creșteri a producției în Europa, sugerând un cost total teoretic de producție de aproximativ 750 USD pe tonă metrică (t) în Europa, mult mai mic decât nivelurile prețurilor de la sfârșitul anului 2022.

La sfârșitul lunii ianuarie, din Golful S.U.A. au apărut estimări suplimentare, iar Yara și Mosaic și-au decontat contractul lunar de aprovizionare la 790 USD/t cost și transport (CFR sau preț de vânzare plus costuri de transport) Tampa pentru februarie. Prețul, în scădere cu 185 USD în ianuarie, este cel mai scăzut nivel văzut la Tampa din octombrie 2021.

Scăderea prețurilor pe piața amoniacului este animată în continuare și de prețul amoniacului din bazinul Mării Negre, evaluat nominal la 770-820 USD/ton FOB în scădere de la maximele de 995 USD în decembrie, și în Marea Baltică, unde prețurile au scăzut de la 872-907 USD/ton FOB la 730 USD. -775 USD.

Perspectivele rămân slabe pentru piața globală a amoniacului, care se așteaptă la noi scăderi definite de prețul gazelor naturale în Europa, care continuă să scadă nivelurile prețurilor la nivel global.

Evoluția prețurilor îngrășămintelor UAN

În SUA, pe măsură ce prețurile ureei au continuat să scadă în ultimele luni, valorile UAN nu au putut să concureze și au pierdut o parte din interesul cumpărătorilor, față de uree pentru deschiderea anului 2023. Acest lucru a pus presiune în scădere asupra pieței UAN, în cursa aprovizionării cu azot pentru fertilizările de primăvară.

Prețurile fabricii din estul Oklahoma au scăzut și cu aproximativ 150 USD/t de la 500-530 USD FOB de la fabrică în decembrie la 350-360 USD luna trecută.

Perspectivele analiștilor cu privire la prețurile UAN din SUA sunt stabile pe termen scurt, în așteptarea evoluțiilor ulterioare pe piețele ureei și amoniacului, care ar putea necesita din nou ajustări suplimentare de preț.

Evoluția prețurilor fosfaților

În SUA, ianuarie a fost o lună de presiune împărțită pe piața fosfaților din SUA, din cauza presiunii exercitate de o proporție mai mare a importurilor de MAP (fosfat de monoamoniu) față de DAP (fosfat de diamoniu) din ultimele luni, precum și apariției unor activități de aplicare timpurie în Câmpiile de Sud, care este în primul rând o piață a DAP.

Cu toate acestea, cererea pentru îngrășămintele cu fosfor a fost în general lentă, tipică pentru perioada de iarnă de la începutul anului, între ferestrele de aplicare toamnă/iarnă și primăvară.

Prețurile îngrășămintelor cu fosfor în SUA sunt considerate stabile pe termen scurt, echilibrul evolutiv al cererii și ofertei urmând să se contureze în următoarele câteva săptămâni.

La nivel internațional, piața îngrășămintelor cu fosfor a fost liniștită în ianuarie, deoarece Asia și America Latină erau în afara sezonului, dar și pentru că mulți cumpărători au continuat să-și amâne deciziile de cumpărare, sperând să obțină prețuri mai mici.

Această teorie a fost justificată în cele mai multe cazuri, valorile de referință în Rusia, Africa de Nord, China și Europa scăzând toate pe parcursul lunii ianuarie.

După câteva săptămâni de creștere a prețurilor pentru a contracara tendința generală, piața braziliană MAP a deschis anul 2023 cu un impuls ascendent, încheiat în decembrie la 640-660 USD/ton CFR, dar urcând la 650-660 USD în ianuarie.

Mai tipic a fost scenariul observat în India, care în ianuarie indică faptul că prețurile DAP au încheiat luna la 658-660 USD/ton CFR, în scădere de la 720-730 USD la sfârșitul anului 2022.

S-au raportat puține tranzacții pe piețele europene, dar speranțele furnizorilor se bazează pe cererea puternică de ultim moment pentru a crește prețurile.

Perspectivele pentru Europa au fost afectate de îngrijorările legate de datorii și de fluctuațiile cursului de schimb, dar producătorii nord-africani și baltici s-au încurajat în contextul valorii dolarului american.

Diviziunea care rezultă între piețele de pe ambele părți ale Atlanticului lasă perspectivele analiștilor pe termen scurt ale prețurilor volatile în vest, dar mai slabe în est.

Evoluția prețurilor îngrășămintelor cu potasiu

Prețurile pentru îngrășămintele cu potasiu în SUA sunt considerate mai slabe până la stabile pe termen scurt, cu puține evoluții comerciale noi de spus în ianuarie.

Nivelurile ofertei la terminalele fluviale au continuat să scadă după vânzările producătorilor, deoarece oferta a afectat prețurile. Majoritatea punctelor de vânzare majore din SUA au scăzut prețurile la 460-485 USD/t FOB de la 540-560 USD/t FOB în decembrie.

Preocupările legate de aprovizionare cu războiul din Ucraina și accesibilitatea prețului îngrășămintelor au împins cererea de potasiu în scădere în 2022, iar această tendință descendentă este de așteptat să rămână în vigoare în 2023.

Istoria fermierului din SUA care a doborât recordul mondial la porumb neirigat, implementând No-till

Luminita Crivoi
-
0
Istoria fermierului din SUA care a doborât recordul mondial la porumb neirigat, implementând No-till

Deținătorul recordului mondial la recolta de porumb crescut fără irigare, Russell Hedrick, care implementează sistemul No-till și practici ce țin de agricultura regenerativă, are un parcurs destul de interesant de urmărit pentru cei interesați de cele două sisteme menționate.

Hedrick a stabilit un nou record mondial în 2022 cu recolta de 459,51 busheli pe acru obținută pe terenuri neirigate, fiind premiat la Concursul de recoltă a cultivatorilor de porumb din Carolina de Nord. Detalii despre recordul stabilit – pe acest link.

Russell Hedrick a început activitatea în agricultură în anul 2012, cu doar 30 de acri. Despre începutul activității fermierul menționează următoarele:

„Când am început, fermierii din zonă au spus că avem nevoie de un tractor de 150 de cai putere și discuri. Nu ne puteam permite echipamentul de prelucrare a solului, dar am fost norocos să am un mentor fantastic care ne-a pus în direcția corectă încă de la început”, povestește Russel Hedrick.

În primul său an, Hedrick a practicat 100% No-till și a semănat culturi de acoperire pe o parte a terenului său.

„Am încercat un amestec de culturi de acoperire de 6 sau 7 specii. Pe atunci, mulți oameni credeau că suntem nebuni”, spune Hedrick

Amestecul inițial a constat din secară, ovăz, triticale, leguminoase, trifoi incarnat și ridiche oleaginoasă. Hedrick a comparat randamentele pentru boabele de soia cultivate cu culturi de acoperire cu cele cultivate fără și a observat o diferență semnificativă: producții mai mari unde au fost semănate culturi de acoperire și suprimarea buruienilor îmbunătățită semnificativ.

„Am început primul an cu producții mai mari decât media județului. Asta chiar m-a aprins să continui să cresc și să încerc lucruri noi pentru a îmbunătăți sănătatea solului”.

Fermierul menționează faptul că unul dintre cele mai importante aspecte în obținerea recoltelor ce ajung să fie declarate drept record este fertilizarea corectă a culturilor, intervenind în momentul optim.

Totodată, pe câmpurile pe care le are în gestiune și-a stabilit câteva reguli importante: cultivarea culturilor de acoperire, semănatul direct în culturile de acoperire verzi, pășunatul animalelor pe terenuri și o diversitate mare de specii în asolament.

„Fermierii ar trebui să-și amintească că practicile de sănătate a solului nu sunt niște gloanțe de argint și unele necesită timp pentru a se stabili. Când începeți pentru prima dată, încercați No-till sau culturile de acoperire pe 10-20% din teren. Este ușor de gestionat și vă lasă o plasă de siguranță, dacă nu obțineți rezultatele economice cu care doriți să începeți”.

În 2014, Russell a integrat vitele în fermă, iar acum crește culturi de acoperire pentru sezonul cald și rece, pentru ca acestea să pască permițându-i să utilizeze fiecare acru și să crească profiturile pentru ferma sa.

Operațiunea sa se concentrează pe maximizarea profiturilor și pe marketingul direct către consumator pentru toate produsele sale.

„Culturile de acoperire sunt un instrument, la fel ca și No-till. Cele două trebuie să lucreze împreună. O practică importantă este utilizarea amestecurilor de specii. Utilizez cinci plante diferite: secară, triticale, ovăz, trifoi incarnat și ridiche oleaginoasă, care ajută la formarea nutrienților solului, umiditate și creșterea materiei organice”, menționează Hedrick Russel.

În anii secetoși, fermierul menționa că fără culturile de acoperire nu ar fi putut recolta porumbul și soia.

Pentru parcelele pe care le-a dedicat testării în cadrul concursului, acesta a monitorizat permanent culturile și a asigurat o fertilizare diferențiată, în funcție de necesități.

„Mulți oameni nu înțeleg exact cum s-a întâmplat acest sezon. Nu există un singur lucru, dar cu siguranță „ne hrănim plantele cu lingura”. De obicei, pe 90% din hectarele noastre de porumb avem cel puțin două treceri. Pe parcelele destinate concursului, nu este neobișnuit să ai 6-7 treceri și să fertilizezi plantele exact cu dozele cerute”, spune Hedrick.

Hedrick este cunoscut pentru abordarea sa inovatoare și neobișnuită a No-till.

„Când am început să cultivăm, de obicei, erbicidam cultura de acoperire înainte de semănat. Cu timpul, am început să înțelegem că există o mulțime de beneficii în favoarea de a lăsa culturile de acoperire să acopere cât mai mult timp solul în sezon. Acum, abordarea noastră s-a schimbat. Semănăm în tot ceea ce este verde și în picioare. Distrugem cultura după ce terminăm semănatul. Asta ne-a oferit beneficiul maxim în ce privește biomasa și azotul”, explică Russell Hedrick.

Precum am menționat, fermierul a integrat animalele în fermă, iar pășunatul controlat în ajută mult în obiectivele pe care le are.

„Pășunatul terenurilor cultivate îmbunătățește fertilitatea solului prin creșterea densității microbiene a solului și a materiei organice datorită adăugării de gunoi de grajd. De asemenea, poate oferi beneficii semnificative pentru fermierii care folosesc culturi de acoperire și metode de cultivare fără lucrarea solului, deoarece animalele pot pășuna culturile de acoperire în timp ce își integrează ușor gunoiul de grajd în sol cu copitele lor. Tehnicile de pășunat controlat și de rotație a culturilor funcționează cel mai bine pentru a evita supracompactarea solului”.

În 2017, a câștigat concursul North Carolina Corn Yield, devenind prima persoană care a câștigat concursul folosind practici regenerative.

„Sunt atât de multe lucruri pe care le-am învățat de la mulți oameni diferiți și le-am încercat. Ne-a luat 4-5 ani să găsim acel punct favorabil pentru a vedea rezultatul practicilor pe care le folosim. Nu există o modalitate corectă unică de a face ceva. Trebuie doar să faci tot ce poți și să încerci să faci mai bine în fiecare an. Atâta timp cât ai progrese, nimeni nu-ți poate reproșa nimic”, a conchis fermierul.

Surse:

Prognoze privind piața lemnului în trimestru I 2023

Rikipal
-
0
Prognoze privind piața lemnului în trimestru I 2023

Toți indicatorii principali ai pieței lemnului arată că economia este departe de a reveni la normalitate și că sfârșitul acestei perturbări încă nu este definit.

Situația generală a pieței

  • Inflația în zona euro a scăzut ușor la 9,2% în decembrie față de noiembrie. În Republica Moldova, conform Biroului Național de Statistică, prețurile medii de consum în decembrie 2022 față de noiembrie 2022 a crescut cu 0,8%. 
  • Prețurile pentru electricitate, combustibil și alte costuri energetice: deși se poate observa o nouă scădere a costurilor energetice, consumatorii finali nu beneficiază de această evoluție. Prețurile la energie rămân la un nivel foarte ridicat, semnificativ mai mare decât în anii precedenți.
  • Războiul în curs de desfășurare din Ucraina pune o presiune suplimentară asupra situației deja dificile de pe piață.
  • Cererea mai mică de pe piață este consecința logică a situației actuale. Cererea mai mică a putut fi observată în industria chimică încă din T4/22. În prezent, se așteaptă o scădere a cererii și în industria bunurilor de consum și în industria construcțiilor. Cu toate acestea, conform ultimelor previziuni ale Federației Industriei Germane (BDI), recesiunea actuală ar trebui să fie destul de ușoară. Așadar, practic, perspectivele economice s-au îmbunătățit puțin.

În timp ce prețurile pentru produsele finite continuă să fie sub presiune din partea clienților din cauza cererii slabe, prețurile pentru cherestea par să fi atins un nivel minim și au început să crească din nou, cel puțin pentru anumite sortimente.

În ultimul articol despre prezentarea generală a pieței, vă informăm cu privire la legătura dintre prețurile cherestelei și cele ale lemnului energetic (peleți, brichete și lemn de foc). Din cauza iernii neașteptat de călduroase, prețurile pentru lemnul energetic continuă să scadă.

Ceea ce înseamnă că, mai puțin probabil în trecut, fabricile de cherestea nu au putut echilibra prețurile mai mici pentru cherestea cu prețurile mai mari pentru lemnul energetic.

Din cauza acestei dependențe, fabricile de cherestea au început să majoreze prețurile pentru cheresteaua de rumeguș, deoarece costurile de producție au crescut semnificativ, iar compensarea cu prețurile mai mari pentru peleți și brichete nu mai este o opțiune. Există, desigur, această regulă de aur a cererii și ofertei care va echilibra prețurile de pe piață în cele din urmă.

Prețurile mai mari din primul trimestru au fost doar o estimare aproximativă. Iar acum, putem spune că majorarea prețurilor la produsele din lemn în primul trimestru este cel mai probabil scenariu.

Această tendință poate fi observată și în ultimii indici de preț, așa cum se arată mai jos. Încă de pe acum, se poate afirma că contractele cu fabricile de cherestea și, prin urmare, contractele pentru produsele finite se vor încheia la un nivel de preț mai ridicat decât cel din T4/2022.

Și, așteptându-se la o aprovizionare instabilă cu materii prime în perioadele următoare, RIKIPAL depune efort pentru a preveni și a asigura stocurile necesare pentru a asigura livrări stabile către clienți.

Indicii privind materiile prime și ambalajele din lemn

Între timp, o tendință de schimbare a prețurilor materiilor prime poate fi observată atât în Europa, cât și pe piața americană. În timp ce prețurile de pe piața americană se schimbă într-un ritm mai alert.

a) Indicele german al prețurilor HPE

Ultimul indice HPE din 24.01.2023 arată o primă creștere ușoară a prețului materiilor prime de 0,5% față de luna precedentă. Așadar, se poate afirma că prețurile au atins un minim preliminar și vom vedea o tendință de creștere a prețurilor în lunile următoare.

Indicele de preț HPE pentru cherestea și produse pe bază de lemn pentru ambalaje și paleți din lemn

Pe de altă parte, prețurile pentru panourile pe bază de lemn, cum ar fi OSB și placajul, continuă să scadă în continuare. Prețurile la placaj au scăzut cu 8,7%, în timp ce prețurile pentru OSB au scăzut cu 3,9%.

b) Lemn de construcții din SUA

Contractele futures pentru cherestea de la Chicago au depășit pragul de 500 de dolari pe mia de picioare, cel mai ridicat nivel din octombrie 2022, susținute de oferta restrânsă și de perspectivele unei redresări a cererii.

Pe 13.01.2023 s-a observat un salt destul de mare al prețurilor. Între timp, prețurile au crescut cu mai mult de 150 de dolari/1000 bdft în ultimele 2 săptămâni.

Anul trecut, o scădere bruscă a prețurilor și o cerere slabă i-au forțat pe producătorii nord-americani să reducă producția, lăsând stocurile la un nivel scăzut și generând îngrijorări cu privire la un deficit de aprovizionare în timpul sezonului de construcții din această primăvară și de la începutul verii.

În același timp, sentimentul constructorilor de locuințe a dat semne de revenire la normal, după ce a urcat în ianuarie pentru prima dată în ultimul an, în principal datorită ratelor ipotecare mai mici.

Semnalând ceea ce ar putea fi o redresare a cererii, vânzările de locuințe noi în SUA au crescut cu 2,3% de la o lună la alta, la o rată anualizată ajustată sezonier de 616K în decembrie 2022, cea mai mare valoare din ultimele patru luni.

Cu toate acestea, valoarea de referință rămâne în scădere cu aproximativ 70% de la vârful său din mai 2021, de aproximativ 1.700 de dolari, când problemele legate de lanțul de aprovizionare au agravat cererea puternică.

De obicei, tendința prețurilor din SUA devine realitate în Europa cu o întârziere de 2-3 luni. Așadar, o creștere mai mare a prețurilor poate fi așteptată în Europa în jurul lunii martie/aprilie 2023.

c) Paleți din lemn

Deși prețurile la paleți au scăzut din nou în ianuarie, majoritatea experților de pe piață au subliniat că s-a atins punctul cel mai de jos și că se așteaptă schimbări în tendința prețurilor și pentru produsele finite. Mai ales datorită faptului, că prețurile materiilor prime pentru unele sortimente au început să crească deja în decembrie 2022.

Evoluția prețului paleților va depinde din nou de cererile de pe piață, care sunt în acest moment greu de prevăzut.

Concluzii

Între timp, se poate afirma că situația de pe piața lemnului a început să se schimbe. Chiar dacă în luna ianuarie se poate observa încă o scădere a prețurilor pentru produsele finite, cum ar fi unii paleți standard, majoritatea participanților pe piață sunt de acord că prețurile au atins un minim temporar.

Cererea va avea cu siguranță un impact asupra ritmului și dimensiunii ajustărilor de preț. Dar un lucru este mai mult sau mai puțin sigur: prețurile materiilor prime sunt pe cale să crească acum.

Creșterea viitoare a prețurilor a fost deja anunțată de către fabricile de cherestea până la sfârșitul trimestrului IV/2022. Trebuie să recunoaștem că majorarea constantă a costurilor cu energia și electricitatea care au un impact negativ asupra costurilor de producție în întreaga industrie de prelucrare a lemnului.

Așadar, există multe argumente obiective pentru a ajusta prețurile la un nivel mai ridicat.

Împreună cu partenerii din Letonia, KRONUS, trimestrial punem la dispoziție analiza pieței lemnului cu tot spectrul de informații necesare pentru deciziile de aprovizionare cu ambalaje din lemn.

Pentru detalii despre produse, paleți din lemn și containere:

1...384385386...1.997Pagina 385 din 1.997