Întreținerea plantațiilor de viță de vie soiuri de masă în perioada de vegetație presupune efectuarea la timp și corectă a anumitor lucrări, și anume:
Plivitul lăstarilor
Plivitul iniţial se face atunci când lăstarii au crescut până la 10-15 cm mărime și finalizat când lungimea lor este de 20-25 cm. La plivitul iniţial, se înlătură lăstarii lacomi de pe elementele de structură, lăstarii coronari de la baza elementelor de rod, lăstarii slabi şi cei gemeni de pe cepii de înlocuire și restabilire, precum şi, la necesitate de pe coardele de rod (figura 8.1).
Plivitul repetat se recomandă de efectuat peste 2 săptămâni după cel iniţial.
Plivitul inflorescențelor
Conform literaturii de specialitate, pentru soiurile de masă cu struguri mari şi foarte mari, sunt necesari de la 2 până la 3 lăstari pentru un strugure. Plivitul inflorescențelor poate fi făcut până la înflorit și după, conform schemei din figura 8.2.
Ciupitul lăstarilor
Această operație în verde aplicată lăstarilor constă în înlăturarea punctului de creştere cu 2-3 frunzuliţe abia pronunţate (figura 8.3). În rezultat, procesul de creştere se stopează pentru 10-14 zile. Ciupitul trebuie de făcut în preajma înfloritului, este indicat soiurilor cu flori funcţional feminine, precum şi celor dispuse spre meirea bobiţelor.
Nu se recomandă ciupitul lăstarilor de pe cepul de înlocuire al verigii de rod, deoarece aceştia constituie fondul de înlocuire pentru anul viticol viitor.
Legatul lăstarilor
Se efectuează până când lăstarii ajung la lungimea de 40-50 cm mai jos de partea fragedă de la vârf, care poate să se frângă, repartizându-i uniform în spațiu. Nu este de dorit ca să legăm mai mulți lăstari împreună. Legatul lăstarilor trebuie să fie realizat cu materiale moi, și în formă de ”∞” (figura 8.4) pentru a evita strangularea.
Cârnitul lăstarilor
Cârnitul timpuriu – se aplică în faza a doua de vegetaţie „creşterea lăstarilor şi a inflorescenţelor” atunci când butucii sunt subâncărcaţi cu lăstari, în urma afectării ochilor de iarnă, când lăstarii din diferite cauze, nu poartă roadă. Se face profund cu suprimarea aproape a întregului lăstar – mai sus de nodul 2 sau 3, rareori 4 de la baza acestuia (figura 8.5).
Cârnitul de ramificare – are ca scop stoparea valului al doilea de creştere a lăstarilor și se realizează în faza a 4-a de vegetaţie, manual sau mecanizat „creşterea strugurilor şi a bobiţelor” (figura 8.6).
Cârnitul de maturare – se practică spre finele fazei a 4-a de vegetaţie ori începutul fazei a 5-a pe la mijloc de august, când creşterea aproape că încetează. Acest procedeu constă în suprimarea părţii superioare a lăstarilor/copileţilor, înlăturând o porţiune cu 5-6 admisibil până la 10 noduri de la vârf. După cârnit, mai sus de struguri, trebuie să fie nu mai puţin de 15 -20 frunze, altfel efectele nu vor corespunde celor așteptate.
Desfrunzitul lăstarilor
Poate fi efectuată concomitent cu plivitul lăstarilor de prisos prin înlăturarea frunzelor, dar nu mai mult de 2-3, maxim 4 (figura 8.7), de la baza lăstarului fertil. Cea de-a doua defoliere a strugurilor şi a părţilor bazale ale lăstarilor, se face pentru deschiderea zonei recoltei, atunci când strugurii intră în faza coacerii. Pentru evitarea arsurilor solare a strugurilor, este recomandată atunci când concentraţia zaharurilor în bobiţe este de 14-16%.
Copilitul
Cârnitul copileților – se face mai sus de a 5-6-a frunză de la baz, maxim a 8 (figura 8.8 a.), concomitent cu plivitul iniţial al inflorescenţelor.
Plivitul copileților – se face cu lăsarea primului internod al acestuia (figura 8.8 b.).
Cizelatul
Cizelatul inflorescențelor –această operație în verde, aplicată organelor reproductive, soiurilor cu bobiţe mari şi struguri foarte lungi ori cu câteva aripi laterale, constă în scurtarea aproximativă a ¼ – ⅓ de la vârful axului central al inflorescenţei ori a unor ramificări laterale (figura 8.9).
Figura 8.9 Cizelatul a. d. scurtatul unei inflorescențe cu ⅓; b. înlăturarea aripii de la nodul axului; c. înlăturarea cârcelului de prisos; e. strugurele după legarea bobițelor;
Rezultate pozitive de la cizelatul inflorescenţelor pot fi obţinute prin efectuarea operaţiei nu mai târziu de înflorire.
Inelarea
Se taie circular şi se scoate un inel de scoarţă cu lăţimea de 4-6 mm, sub prima inflorescenţă de la bază pe lăstarii fertili, cu ajutorul unui foarfece special (figura 8.11). Fiind eliminată scoarţa, se întrerupe temporar ciclul descendent al substanţelor organice asimilate, asigurând o nutriţie abundentă a strugurilor aflaţi mai sus de inel. Incizia inelară se aplică la lăstarii cu rod sau la coardele maturate, mai rar pe braţe sau pe tulpini.
Figura 8.12. Inelarea lăstarilor a. pe lăstar fertil; b. pe tulpină;
Nu se recomandă inelarea tuturor lăstarilor, doar nu mai mult de ⅓ din aceștia şi numai o dată în 3 ani.
Aceste materiale didactice ilustrative au fost elaborate de către Alexandru Boian, profesor discipline agronomice, gr. didactic doi, I.P. CEVVC, cu suportul Proiectului Agricultură Performantă în Moldova, finanțat de USAID. Materialele didactice illustrative sunt utile pentru profesori, maiştri, elevi ai instituțiilor de învățămînt tehnic, dar și pentru persoanele interesate de acest domeniu.
Comentarii