Analitica

Sorgul, având origine tropicală (Africa), se cultivă mai mult în regiunile cu climat cald, acid, dar temperat continental, mai ales sorgul furajer.

1. Importanţă furajeră

Valoarea economică şi furajeră a sorgului este dată de următoarele însuşiri:

● boabele de sorg se folosesc direct în alimentaţia oamenilor în unele zone din Africa şi Asia, şi în industrie pentru extragerea amidonului şi alcoolului;

● cu o valoare nutritivă apropiată porumbului, boabele de sorg au o largă întrebuinţare în alimentaţia taurinelor la îngrăşat şi a păsărilor;

● fânul de sorg este superior calitativ celui de porumb, deoarece conţine cantităţi mari de săruri de calciu, fosfor şi caroten;

● sub formă de siloz sorgul are aceeaşi valoare ca şi porumbul siloz şi se însilozează foarte uşor datorită conţinutului ridicat de hidraţi de carbon;

● în fază tânără plantele de sorg conţin glicozidul cianogen denumit „durrhina", care prin hidroliză şi în contact cu enzima emulsină din stomacul animalelor se descompune şi formează acidul cianhidric. Această substanţă toxică este favorizată de vârsta plantelor, de secetă, temperaturi scăzute, îmburuienare, fertilizare excesivă cu azot, irigare;

● doza letală de acid cianhidric este de 1 mg/kg greutate vie la taurine şi 0,1 mg/kg greutate vie la oi. Dintre speciile de sorg, cel zaharat nu este toxic şi poate fi consumat de către animale;

● pentru evitarea intoxicaţiilor la animale, sorgul nu trebuie păşunat, iar la iesle se administrează după ofilirea plantelor, când acidul cianhidric se descompune în compuşi netoxici.

2. Însuşiri morfologice şi fiziologice

Sistemul radicular al sorgului este puternic dezvoltat, cea mai mare parte a masei rădăcini ajung la peste 1m adâncime. Aceasta explică rezistenţa ridicată a sorgului, mult mai mare decât a porumbului.

Tulpina, înaltă de 1,0-3,0 m, este plină cu măduvă şi este formată din 9-15 internoduri.

Capacitatea de lăstărire a tulpinii de sorg este ridicată, ceea ce conferă furajului o bună calitate.

Inflorescenţa este un panicul, cu ramificaţii mai lungi sau mai scurte, în funcţie de varietate. Într-un panicul se găsesc peste 1500 de flori.

La începutul perioadei de vegetaţie, în primele 2-3 săptămâni după răsărire, ritmul de creştere al plantelor de sorg este foarte lent, având o slabă competitivitate faţă de buruieni. După această perioadă creşterea este foarte puternică şi pericolul îmburuienării se reduce.

3. Sistematică şi soiuri

Sorgul aparţine familiei Gramineae, genul Sorghum. Acest gen cuprinde numeroase specii anuale şi perene, din care importanţă mai mare o are Sorghum bicolor (L). Moench, sin. Sorghum vulgare Pers. Această specie are mai multe varietăţi:

- Sorghum bicolor var. eusorghum, sorgul pentru boabe;
- Sorghum b. var. technicum, sorgul tehnic sau pentru mături;
- Sorghum b. var. saccharatum, sorgul zaharat;
- Sorghum b. var sudanense, sorgul pentru furaj.

După morfologia paniculului şi a boabelor, sorgul cuprinde două tipuri: tipul effusum, cu panicul răsfirat (var. saccharatum, var. technicum) şi tipul compactum, cu panicul dens (var. sudanense).

Pentru furaj se cultivă varietăţile: sudanense, saccharatum şi technicum.

În ţara noastră se cultivă următorii hibrizi: Fundulea 21, Fundulea 30, Fundulea 32 şi hibrizii sorg x iarbă de Sudan, cu un conţinut scăzut în durrhină şi foarte productivi, Sweetleaf şi Tudora.

4. Cerinţe faţă de factori de vegetaţie

Sorgul este o specie termofilă, cu cerinţe foarte ridicate faţă de temperatură . Astfel, temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10-120C, iar cea favorabilă din timpul vegetaţiei plantelor de 25-270C. Suma gradelor de temperatură necesară pentru întreaga perioadă de vegetaţie este de 2500-35000C. La temperaturi mai mici de 10-120C, sorgul îşi încetează creşterea.

Dintre plantele furajere anuale cultivate în ţara noastră, sorgul are rezistenţa cea mai ridicată la secetă, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat şi a reducerii creşterii în cazul insuficienţei apei. Aceasta explică şi coeficientul de transpiraţie redus al sorgului (140-170).

Datorită rezistenţei mari la secetă, sorgul este denumit „cămila vegetală".

Cerinţele sorgului faţă de sol sunt minime, de aceea poate fi cultivat pe terenuri cu soluri al căror pH are valori foarte largi, între 4,5-8,5. În comparaţie cu alte specii agricole, sorgul valorifică mult mai bine solurile nisipoase şi sărăturate.

6. Tehnologia de cultivare

Rotaţia

Ca plantă premergătoare se recomandă culturile care lasă terenul curat de buruieni, deoarece există pericolul îmburuienării puternice a sorgului, în primele 2-3 săptămâni după răsărire, datorită ritmului lent de creştere în această fază. În acest sens cele mai bune sunt culturile prăşitoare (porumbul, floarea soarelui) şi plantele furajere.

Monocultura de sorg se poate practica timp de 3-5 ani, dar nu este indicată deoarece gradul de epuizare în apă şi substanţe nutritive al solului este foarte puternic.

Lucrările solului

După recoltarea plantelor premergătoare se efectuează arătura adâncă, la 22-25 cm adâncime, cu plugurile echipate cu scormonitori şi în agregat cu grapa stelată. Dacă terenul este acoperit cu resturi vegetale, înainte de arat se execută o lucrare cu grapa cu discuri, la adâncimea de 10-12 cm.

Patul germinativ se pregăteşte în apropierea perioadei de semănat, cu grapa cu discuri, la adâncimea de încorporare a seminţelor.

Fertilizarea

Sorgul este un mare consumator de elemente fertilizante din sol. Astfel, pentru realizarea unei tone de biomasă vegetală (boabe, tulpini, frunze), sorgul extrage din sol aproximativ 25 kg azot, 8 kg fosfor, 7 kg potasiu.

În zonele secetoase reacţia sorgului la aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice este scăzută, în comparaţie cu zonele mai umede au în condiţii de irigare.

Aplicarea gunoiului de grajd pe solurile azonale (nisipoase şi sărăturate) constituie o măsură eficientă pentru sorg, doza fiind de 20-30 t/ha.

Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice se face în doze de P60-80 şi K40-60, aplicate toamna şi N70-100, aplicat primăvara, înainte de semănat. În condiţii de irigare dozele de azot pot fi mai mari (N150-200).

Sămânţa şi semănatul

Seminţele se tratează, înainte de semănat, cu diverse insectofungicide pentru apariţia bolilor şi dăunătorilor.

Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de temperatura minimă de germinaţie a seminţelor: 10-12˚C pe adâncimea de semănat. Calendaristic, sorgul se seamănă în prima jumătate a lunii mai în zonele de câmpie, şi în a doua jumătate a lunii mai în celelalte zone.

Densitatea, distanţa între rânduri şi norma de semănat se stabilesc în funcţie de scopul culturii:

● sorgul pentru boabe se seamănă cu o densitate de 180-200 mii plante/ha, la distanţa de 70-80 cm între rânduri şi cu o normă de semănat de 12-15 kg/ha;

● sorgul pentru siloz se seamănă cu o densitate de 350-400 mii plante/ha, la distanţa de 50-60 cm între rânduri şi cu norma de semănat de 20-25 kg/ha;

● sorgul pentru masă verde sau fân se seamănă la 25-30 cm între rânduri şi cu norma de semănat de 40-50 kg/ha;

● pentru ridicarea conţinutului în substanţe proteice, sorgul pentru furaj se poate semăna în amestec cu soia, în următoarele proporţii: pentru producerea de masă verde sau fân se seamănă 25 kg/ha sorg 60 kg/ha soia, la distanţe de 25-30cm între rânduri, iar pentru producerea de siloz se seamănă 20 kg/ha sorg 40 kg/ha soia, la distanţe de 50-60 cm.

Adâncimea de semănat este de 3-5 cm pe solurile luto-argiloase şi de 5-6 cm pe solurile nisipoase.

Semănatul se realizează la semănatul în rânduri apropiate (25-30 cm) cu semănătorile universale de tip SUP, iar în cazul semănatului în rânduri distanţate (50 – 80 cm), cu semănătorile pentru culturi prăşitoare de tip SPC.

Lucrări de întreţinere

Imediat, după semănat, în cazul solurilor mai nisipoase sau cu umiditate scăzută se execută lucrarea de tăvălugire.

În cazul culturilor semănate în rânduri distanţate se execută 2-3 praşile mecanice şi 1-2 praşile manuale, caz în care nu mai este necesară combaterea buruienilor pe cale chimică.

Pentru distrugerea buruienilor pe cale chimică se poate aplica preemergent, erbicidul Propazin 50 PU (6-8 kg/ha), când sorgul urmează, în rotaţie, după porumb sau cu Propazin 50 PU (3-4 kg/ha) Satecid (4-6 kg/ha), când urmează după grâu, orz sau mazăre. În timpul vegetaţiei, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, se poate aplica erbicidele SDMA sau Icedin forte (2 l/ha).

În primele faze de creştere, când plantele de sorg sunt atacate de păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum), se execută cel puţin două tratamente de combatere, la interval de două săptămâni, cu Sinoratox 35 CE (1,5-2 l/ha), prin stropire.

Culturile semănate pentru furaj, în rânduri apropiate, nu necesită lucrări speciale de întreţinere.

Recoltarea şi conservarea

Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitatea deplină a seminţelor, când umiditatea boabelor este mai mică de 14 %, deoarece nu există pericolul de scuturare.

Cultura pentru siloz se recoltează în faza de lapte-ceară sau ceară a boabelor, iar la amestecul cu soia, la sfârşitul înfloritului sorgului.

Sorgul pentru furaj verde se recoltează când plantele au înălţimea de 40-50cm, iar pentru fân la apariţia paniculului.

Înălţimea faţă de sol este de 8-10 cm, pentru a stimula refacerea plantelor şi obţinerea unei producţii de otavă.

Conservarea sub formă de siloz a sorgului se realizează, ca şi la porumb, în condiţii optime datorită conţinutului ridicat de zaharuri solubile (peste 22%), care potenţează fermentaţia lactică.

Producţii potenţiale

Sorgul pentru boabe realizează, în condiţii optime de tehnologie, între 4000-7000 kg/ha.

Pentru producerea de masă verde, sorgul are capacitate de producţie de 25-35 t/ha, iar la sorgul pentru siloz de 40-50 t/ha.

Articol scris de Nicolae Dragomir

Sursa: revista-ferma.ro

„Cel mai bun business în R. Moldova este sau cu nucul, sau cu poama", spun specialiștii din domeniul culturilor nucifere.

Însă, întrucât plantațiile viticole necesită mai multe investiții, fermierii moldoveni au ajuns la concluzia că afacerile cu nuci sunt, într-adevăr, profitabile, iar dacă mai exportă, câștigă mult mai bine decât dacă și-ar vinde produsele pe piața internă. Astfel, în condițiile în care dezvoltarea unei asemenea afaceri cere investiții minime comparativ cu vița de vie, iar cererea de nuci pe plan mondial, de la an la an, este tot mai mare, anul trecut plantațiile de nuci din țară s-au triplat, iar nucile autohtone au ocupat cu succes piața europeană.

Până în 2020, suprafaţa plantaţiilor de nuci trebuia să atingă cel puţin 14 mii de hectare, iar recolta nucilor necurăţate să constituie 60 mii de tone, ceea ce ar fi asigurat o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă de până la 15 mii tone, potrivit Programului Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere. Însă, în realitate, lucrurile stau altfel, iar țara noastră are deja plantate cele 14 mii de hectare de livadă de nuci, iar roada, spun specialiștii, se arată bogată. „Într-adevăr, au crescut cu mult teritoriile cu nuci. În respectivul program este stipulată plantarea a câte o mie de hectare pe an, dar am depășit deja această prevedere", a spus Constantin Gajim, directorul executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

Ideea extinderii suprafeţelor de livezi de nuc, sporirea productivităţii plantaţiilor, dar și îmbunătăţirea calităţii nucilor a fost generată de o cerere tot mai sporită de nuci pe piaţa europeană și, mai mult, deficitul acestora pe piaţa europeană din ultimii ani, care depăşeşte 100 mii tone de nuci în coajă. Pentru comparație, conform datelor din Cadastrul Funciar, suprafaţa plantaţiilor de nuci la 1 ianuarie 2011 constituia circa 11 mii de hectare.

"În 10-15 ani ne vom răscumpăra investițiile"

Compania „A.M.G. Kernel" deține cea mai mare plantaţie de nuci din R. Moldova, dar şi din Europa, unde în total sunt 7000 de hectare, dintre care 750 de hectare sunt plantate cu nuci. Pentru aceasta au fost investite circa șase mln. euro, sumă în care a fost inclusă procurarea terenurilor și plantarea livezilor, formarea infrastructurii, tehnica și toate cele necesare pentru un ciclu închis. „Mai mult, vrem ca în viitorul apropiat să ne extindem până la 1500 ha de pământ", a spus Victor Guțu, directorul executiv al „A.M.G. Kernel".

Constantin Gajim susține că, spre deosebire de investițiile care trebuie realizate la pornirea unei afaceri cu viță de vie, la plantațiile de nuci, investițiile sunt mult mai mici și necesare doar în primul an. „Investiția maximă este de până la două mii de euro la hectar, fără costul terenului, și doar dacă importăm puieți de elită din Franța", a remarcat Constantin Gajim.

La rândul său, Victor Guțu a menționat că, potrivit planului de afaceri, în 10-15 ani, compania trebuie să-și răscumpere investițiile. „Din acest an, livezile încep să dea roade și, mai exact, circa 120 de hectare au intrat în rod", a spus Victor Guțu.

Totuși, pentru a obține rezultate bune, angajații companiei remarcă că în această sferă este necesar să depui efort și să aplici corect tehnologiile, dar și să lucrezi în pas cu știința. „Colaborăm cu Institutul din Franța, din Budapesta și avem specialiști care ne consultă și ne ajută să implementăm ceea ce este accesibil pentru noi", opinează Victor Guțu.

Totuşi, cea mai mare problemă cu care se confruntă investitorii în plantațiile nucifere este birocraţia, dar și faptul că, la momentul actual, nu lucrează bine legea ce ține de consolidarea terenurilor. „Anume din acest considerent este foarte greu să faci o plantație sau o livadă industrială. Totodată, tehnica ce ține de îngrijirea livezilor, de procesarea nucilor nu este încă indicată în lista de subvenționare", a spus în concluzie directorul executiv al „A.M.G Kernel".

De altfel, pentru 2013, subvenționarea producătorilor agricoli pentru înfiinţarea plantaţiilor de nuc altoit, migdal şi alun s-a majorat de la 10 la 15 mii de lei per hectar, în funcţie de sistemul de cultură, tipul de portaltoi şi densitatea pomilor la un hectar.

Importăm nuci franceze, exportăm nuci moldovenești

Întrucât nucile moldovenești au devenit competitive pe piața europeană, ulterior metodelor și tehnologiilor noi de altoire a soiurilor moldovenești, anul trecut, spre exemplu, s-au exportat 12 mii de tone de miez de nucă. În acest context, specialiștii au menționat un alt fenomen, și anume, deși nucile din R. Moldova sunt solicitate în Europa, pentru că au calități gustative mult mai bune și o compoziție chimică mult mai bogată, francezii aduc nuci în coajă din Franța, le strică la noi și le importă înapoi ca nucă moldovenească. Motivul? „E foarte simplu. Deoarece forța de muncă în țara noastră e mai ieftină", a spus Constantin Gajim. Mai mult, francezii știu că și R. Moldova are plantați pomi de origine franceză. „Moldova produce nouă mii tone de miez, dar exportă 12 mii de tone. Franța produce 27 mii de tone, dar consumă 29 mii de tone. E o cerere mare pe piața din Europa", a relatat Gajim.

De altfel, în ultimul deceniu, R. Moldova și-a majorat exportul de nuci în termeni monetari de 2,8 ori - până la 70 mln. dolari. Potrivit Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al R. Moldova, de exemplu, dacă în 2002 exporturile moldovenești de nuci în coajă și miez de nucă au constituit în termeni monetari circa 25 mln. dolari, în 2011 acestea s-au cifrat deja la circa 72 mln. dolari.

În 2012, Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, remarca faptul că nucile ocupă doar patru la sută din totalul exporturilor cu produse horticole, însă, financiar, acumulează 44 la sută din aceste exporturi. Totodată, potrivit Centrului de Comerţ Internaţional de la Geneva, Moldova este unul dintre cei mai mari exportatori de nuci în Europa, după Statele Unite ale Americii, Mexic şi China. „Nucile sunt cultivate pe șase mii de hectare, o suprafaţă ce s-a extins constant. Producerea totală de nuci constituie anual 15-18 mii tone", se arată într-un studiu de piață privind fructele și legumele proaspete în R. Moldova din decembrie 2011, în cadrul proiectului Competitivitatea agricolă și dezvoltarea întreprinderilor (ACED). Totodată, conform datelor Biroului Național de Statistică (BNS), în 2011, volumul total al recoltei de nuci în Moldova a constituit 14 mii tone, recolta fiind de circa 3 mii de tone la hectar.

Fluctuații de prețuri la miezul de nucă pe piața internă

În luna ianuarie curent au scăzut prețurile la nuci cu 1,2 la sută comparativ cu luna decembrie a anului trecut, potrivit BNS. Totuși, prețurile la miezul de nucă variază între 100 și 160 de lei per kilogram în piețele din Chișinău. „Prețul de colectare a miezului variază între 60-100 de lei, în funcție de categorie, iar ca să fie împăcat și cumpărătorul, și producătorul, ar fi normal ca prețul unui kilogram de nucă să fie în jur de 50 lei", a spus directorul executiv al Uniunii Asociaţiilor Producătorilor de Culturi Nucifere din RM.

În orice caz, potrivit lui Gajim, prețul la miezul de nucă pe piața internă este dictat de Occident. „Dacă se încheie un contract cu șapte euro per kilogram și apoi se scade 20-40 la sută, la noi nu poate fi mai ieftin sau mai scump. În Europa, prețul miezului de nucă variază între 8,5-12 euro, în funcție de categorie. Spre exemplu, nuca de franchette, care are 200 de ani pe piața europeană, este cea mai scumpă, iar la noi sunt în jur de 1500-1800 de hectare de asemenea soiuri de nuci".

Specialiștii din domeniul culturilor nucifere țin să precizeze, de asemenea, că țara noastră este „norocoasă", deoarece condiţii pentru cultivarea nucilor există doar pe șapte la sută din suprafaţa Pământului, iar R. Moldova face parte din aceste șapte la sută.

Pentru perioada 2006-2020, Programul Naţional pentru Dezvoltarea Culturilor Nucifere preconizează înfiinţarea a circa zece mii hectare livezi de migdal. Realizarea planului de plantări va asigura obţinerea în anul 2020 a 9600 tone de migdale, urmând ca în anul 2025 să fie produse circa 16 mii tone.

Nucul crește în California, în unele țări europene, India, China, însă condițiile climaterice și solul Moldovei sunt cele mai potrivite pentru nuc. Oficial, în Moldova au fost recunoscute cinci soiuri de nuci, iar 20 se consideră de perspectivă.

Articol scris de Victoria Puiu

Sursa: timpul.md

În programarea reproducerii într-o crescătorie de iepuri de casă, este necesar să posedăm câteva cunoştinţe elementare privind particularităţile reproducerii acestei specii. În acest context, trebuie să ştim că:

• iepuroaicele manifestă călduri tot timpul anului;

• în ovarele iepuroaicelor, există permanent foliculi pe cale de maturare, ovulaţia fiind provocată de actul montei;

• femelele în călduri sunt neliniştite, se agită în cuşcă, răscolesc aşternutul, îşi smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse, au organele genitale externe de culoare roşu-aprins, introduse în cuşca masculului, acceptă monta;

• la tineretul femel, prima montă se realizează prin tatonare, după atingerea a 70-75% din greutatea de adult a rasei şi a vârstei optime;

• la femelele multipare (care au fătat de mai multe ori), pentru programarea la montă, trebuie să se aibă în vedere: numărul de pui fătaţi şi înţărcaţi, starea de întreţinere şi vârsta;

• într-o crescătorie de iepuri, raportul între sexe este de un mascul la 9 femele;

• în vederea montei, femela se introduce în cuşca masculului (niciodată invers);

• după două monte consecutive (la interval de 10 minute între ele), iepuroaica se readuce în cuşca ei;

• masculii pot fi folosiţi la montă două zile consecutive, după care li se asigură o zi de pauză;

• diagnosticul gestaţiei, se poate face prin împerecheri de control la 5-6 zile de la montă, sau prin palparea abdomenului la 10-15 zile după împerechere;

• după o gestaţie de 30-31 zile, femelele fată între 1-12 pui, cu o greutate medie cuprinsă între 50-70 g;

• la 24 ore după fătare se face controlul cuibului, ocazie cu care se numără puii, se observă viabilitatea lor şi se elimină resturile placentare şi puii morţi;

• în funcţie de sistemul de creştere practicat, puii de iepure de casă se înţarcă la vârste cuprinse între 28-60 de zile.

Ritmul de reproducere

Pentru stabilirea ritmului de reproducere a iepurilor de casă într-o crescătorie, trebuie să ţinem cont de condiţiile de creştere asigurate (hrănire şi adăpostire) în cadrul acesteia.

Productivitatea iepuroaicelor dintr-o fermă, estimată prin numărul de pui înţărcaţi pe cuşcă şi pe an, depinde de intervalul între două fătări succesive, de numărul de pui la fătare şi de procentul de supravieţuire a puilor până la înţărcare.

După intervalul de timp între două fătări succesive, ritmul de reproducere poate fi:

• Ritmul de reproducere extensiv, este caracteristic crescătorilor care dispun de condiţii de hrănire şi adăpare precare şi se bazează pe realizarea a două fătări pe an, în urma cărora se obţin 12-18 pui înţărcaţi pe femelă. Un ciclu de reproducere este alcătuit din 30 zile de gestaţie şi 60 zile de alăptare. Cele două cicluri de reproducere însumează 180 zile pe an şi se derulează între 1 martie-15 septembrie.

• Ritmul de reproducere semiintensiv constă în realizarea a 3 fătări pe an, în urma cărora se înţarcă 26-28 pui/femelă. Intervalul între două fătări succesive este de 75 zile (30 zile de gestaţie şi 45 zile de alăptare). Cele trei cicluri de reproducere însumează 325 zile.

• Ritmul de reproducere intensiv se bazează pe realizarea a 4 fătări pe an şi obţinerea a 30-35 pui înţărcaţi/femelă. Durata unui ciclu de reproducţie este de 75 zile, iar femela este în activitate 300 zile/an.

• Ritmul de reproducţie foarte intensiv constă în obţinerea a 6 fătări/an/femelă şi a 36-48 pui înţărcaţi/an/femelă. Fătările au loc la interval de 60 de zile (30 zile de gestaţie şi 30 zile de alăptare), iar femela este în activitate 360 zile/an.

În funcţie de ritmul de reproducere ales se întocmeşte în fermă un plan de montă şi fătări (tab. 2).

Sursa: revista-ferma.ro

Aprecierile deosebite pe care le are prunul, se datorează productivității mari a pomilor, calității înalte a fructelor, perioadei extinse de valorifi care a acestora, numeroaselor soiuri valoroase, cu coacerea de la foarte timpurie - la foarte târzie și diversității gustului.

Sunt cunoscute multe posibilități de valorifi care a fructelor: consum în stare proaspătă, deshidratare, prelucrare ca gem, dulceață, magiun, compot, rachiu etc., Cultivarea prunelor este o afacere profitabilă care are următoarele avantaje:

• Plantațiile de prun produc recolte de cca. 15-30 t/ha și pot fi exploatate 20-25 de ani
• Cererea crescândă pe piața locală și export (pe piața Rusiei și a Belorusiei) pentru prune în stare proaspătă și uscate
• Investiția se recuperează în mai mult de 2 ani de rod deplin (7 ani de la plantare)
• Prezența în țară a companiilor care exportă prune în stare proaspătă și uscate, companiilor producătoare de sucuri, gemuri, compoturi etc.

Investiția necesară

Plantația de prune este o investiție capitală pe termen lung, care poate fi exploatată 20-25 de ani. Durata exploatării eficiente depinde de corectitudinea înființării plantației și îngrijirea acesteia în primii 3-4 ani după plantare. Alegerea soiului de prun este determinată de mai mulți factori: cerințele pieței, condițiile climaterice, metoda de cultivare, sistemul de irigare, structura solului, reacție slab acidă sau neutră, apele freatice, etc. Înființarea unui hectar de prune și îngrijirea acestuia până la intrarea în rod (primii 5 ani) necesită cca. 86.9 mii lei pentru 1 ha de livadă.

Piața de comercializare

Prețul angro de comercializare a prunelor a fost mare pentru producători în sezonul agricol 2011, oferta de prune în anul 2011 fiind mult mai mică, comparativ cu anul 2010, cererea a fost mare și în anul 2012. Acești doi factori au condus la prețuri mari de achiziție și comercializare a prunelor. În anul 2012, prețul angro la prune a fost de două ori mai mare, decât în anul 2010 și a constituit 4 - 6 lei/kg (în anul 2010 prețul a fost de 2-2.5 lei/ kg). Fermierii care produc prune au menționat, că au obținut cu 30-40 la sută mai puțin în comparație cu anul 2011.

Totodată, fermierii ce au depozitat prunele în frigidere pentru perioada de 40 zile, au comercializat prune la 9,5-10 lei / kg, care este un preț bun în cazul dezvoltării lanțului valoric și comercializarea fructelor în sezonul când piața nu este saturată.

Principalii cumpărători de prune sunt: comercianții de fructe, care realizează prunele la piețele din Chișinău și alte centre raionale; exportatorii de fructe proaspete; fabricile de sucuri; depozite angro și magazine; producătorii de fructe uscate. Cele mai bune prețuri pot fi obținute în cazul comercializării prunelor în stare proaspătă și uscate însă cu condiția că fructele sunt conforme cu condițiile organoleptice și sunt calibrate după mărime și culoare.

Desfășurarea afacerii

Soiuri de prune. În Moldova sunt cunoscute următoarele soiuri de prune: Ruth Gerstetter, Persicovaia, Ranniaia Hramova, Chișinevscaia ranniaia, Cabardinscaia ranniaia, Vengherca iubileinaia, Tuleu gras Vengherca crupnaia sladcaia, Sopernița, Vinete de italia, Stanley, Senteabrskaia, Vinete de moldova, Prezident, Pozdniaia Hramova etc. Important este ca materialul săditor să fie procurat de la pepinierele licențiate pentru ca antreprenorul să fi e eligibil la accesarea subvențiilor.

Înființarea plantațiilor. Plantațiile de prun se înființează pe pantele interioare cu expoziție nordică, nord – vestică și vestică. Odată cu desfundatul la adâncimea de 30-40 cm, în sol se încorporează 40 – 60 tone de îngrășăminte organice, 200-350 kg de îngrășăminte minerale complexe la 1 ha. Distanțele optimale de plantare a pomilor sunt de 6x4, 6x3 m (420-556 copaci la hectar). Pe aceeași parcelă se plantează 3-4 soiuri de prun, astfel alese ca să se polenizeze reciproc și, eventual, să aibă aceeași epocă de înflorire și coacere. Se plantează 4-6 rânduri de fiecare soi.

Întreținerea solului în livadă. Cel mai potrivit sistem de întreținere a solului este înierbarea între rânduri, deoarece permite efectuarea la timp a operațiilor de protecție contra bolilor și dăunătorilor (după ploi, etc.) și iarba cosită servește ca îngrășăminte organice. Pe parcursul vegetației, între pomi, pe rând, se efectuează afânarea.

Administrarea îngrășămintelor. În livezile pe rod, pe solurile cu o fertilitate slabă este necesar să se aplice 40-60 t gunoi de grajd o dată la 3-5 ani. În cazurile când nu dispunem de îngrășăminte organice se administrează îngrășăminte minerale complexe 300-400 kg/ha. Se recomandă aplicarea îngrășămintelor chimice numai pe rânduri de pomi, pe banda de 1,5-2 m.

Recoltarea prunelor. Perioada optimă de recoltare a prunelor pentru consum în stare proaspătă este determinată de calitățile organoleptice ale fructelor, de rezistența la transportare și păstrare temporară, de culoarea caracteristică soiului respectiv, de mărimea fructelor, de densitatea pulpei, de raportul dintre conținutul substanțelor solubile și acizi organici. Prunele destinate prelucrării se culeg în faza de coacere deplină, când pielița din jurul pedunculului începe să se zbârcească ușor. La acest moment concentrația de zahăr este maximă, iar produsele obținute ar putea poseda calități deosebit de prețioase.

Recoltarea prunelor se face numai pe timp uscat și răcoros după ce s-a evaporat roua. Dacă pentru consum proaspăt prunele trebuiesc expediate la distanțe mari, atunci acestea pot fi recoltate cu cel mult 2-3 zile înainte de termenul optim, pentru a rezista mai bine la transport și între timp să-și mai îmbunătățească cât e posibil calitățile. Prunele pentru export și consum în stare proaspătă se culeg cu mâna în coșuri speciale căptușite în interior cu pânză, sub care se pune talaș mărunțit. Fructele culese se așează cu grijă în lădiță, iar pentru a preveni vătămarea prunelor, capacitatea coșurilor sau a găleților de recoltare nu trebuie să depășească 5-6 kg.

Analiza veniturilor și cheltuielilor. La respectarea strictă a tehnologiei de producție, plantațiile de prun asigură recolte de 10-25 tone de fructe la hectar, după intrarea lor în plină producție (anul 7-8 după plantare). Pentru calculul veniturilor s-a folosit recolta medie la hectar de 15 tone. Această recoltă este caracteristică începând cu anul 2-3 de rod, atunci când pomii întră în perioada de plină producție.

Recuperarea investițiilor. Termenul de recuperare a investițiilor la înființarea plantației de prun este un indicator important pentru fermieri la implementarea investiției date. Mărimea investiției necesare pentru plantarea unui hectar de prun constituie suma de 94,879 lei.

Reieșind din suma investițiilor și nivelului anual planificat al profitului, termenul de recuperare a investițiilor la plantarea livezii de prun va constitui mai puțin de 2.22 an de rod (sau peste cca. 7 ani după plantare), ceea ce prezintă un interes pentru diversificarea activităților și veniturilor în spațiul rural.

Andrei ZBANCĂ, Dr., specialist agrobusiness

Sursa: agroinform.md

Nicolai Caireac a fondat Gospodăria Ţărănească „Caireac Ion Tudora" în anul 1996 pe teritoriul satului Dimitrova, raionul Cantemir. Graţie abnegaţiei sale, faptului că este un om energic, onest şi corect în business, hotărât să-şi creeze prin muncă succesul în viaţă, a obţinut rezultate cu care se poate mândri.

Analizând oportunităţile pentru dezvoltarea businessului propriu, a ajuns la concluzia că e posibil să dezvolţi o afacere profitabilă în agricultură şi anume în domeniul producerii cepei pentru mâncare şi sămânţă.

Pe parcursul ultimilor ani, Nicolae a analizat minuţios aspectele economice şi tehnologice ale activităţii de antreprenoriat, a studiat afacerea pe care se pregătea s-o aplice, având posibilitate de a face cunoştinţă cu alte afaceri similare desfăşurate de producători din Moldova şi România. Încetul, cu încetul, a început să se bucure de primele rezultate obţinute, ca, mai apoi, să devină un om de afaceri cu renume în raion, ba chiar şi republică.

Iată că de acum este un antreprenor cu experienţă, deţine metode de producere pe care le poate transmite altor producători. Dacă în anul 1996 N. Caireac producea ceapă pe 3 ha de teren agricol şi obţinea câte 20 tone/ha, în prezent este şi un bun producător de seminţe de ceapă. Seminţele de ceapă sunt solicitate atât pe piaţa internă, cât şi pe cea din România, Rusia şi alte ţări.

Fermierul consideră că cultivarea cepei este o afacere profitabilă şi are următoarele avantaje:

• ceapa se întrebuinţează pe larg în alimentaţie şi industrie;
• se bucură de cerere sporită pe piaţa locală şi pe pieţele vecine;
• se păstrează bine în depozite specializate şi poate fi comercializată la preţuri avantajoase pe tot parcursul anului;
• este o cultură rentabilă ce permite obţinerea profitului;
• ceapa este relativ rezistentă la temperaturi scăzute şi îngheţuri etc.

La creşterea cepei Caireac foloseşte cu succes, pe larg sistemul de irigare prin picurare, aplică îngrăşăminte minerale. Respectarea tehnologiei de cultivare a cepei şi orientarea din start spre creşterea intensivă i-a permis să obţină recolte bune cu cheltuieli mici şi un randament al hectarului pe potriva aşteptărilor.

Este important de remarcat, că deja de câţiva ani, alături de ceapă, în G.Ț. „Caireac Ion-Tudora" sunt cultivate roşii şi culturi cerealiere, toate terenurile fiind prelucrate cu tehnica proprie, adică, cu cheltuieli minime. Gospodarul deţine un tractor model MTZ 82, o combină modernă, cu o productivitate înaltă, de producţie germană, semănătoare, cultivator, are şi un depozit pentru păstratul cepei, dar în cele mai dese cazuri comercializează ceapa direct din câmp.

Toată tehnica pe care o deţine în gospodărie a fost achiziţionată exclusiv din profitul obţinut de la comercializarea seminţei şi cepei. Merită atenţie şi faptul că gospodarul a creat 70 locuri de muncă sezonieră pentru locuitorii satului Dimitrovo. Întrebat care este „secretul" succesului obţinut, antreprenorul a răspuns că „de fapt, nu este nici un secret, este doar muncă-perseverentă, cu tragere de inimă, cu speranţă şi încredere, cu dragoste pentru ceea ce ţi-ai pus de gând să realizezi".

În viitorul apropiat Nicolai Caireac planifică să-şi extindă afacerea. Într-un ceas bun și Doamne ajută!

Autor: Ion Doru

Sursa: Ziarul Cuvântul Liber

Un fermier din Criuleni demonstrează că o plantaţie de căpşuni poate deveni un business profitabil şi în condiţiile Moldovei. Astăzi, el asigură cu fructe proaspete o bună parte din supermarkete.

Nu sunt doar delicioase şi sănătoase, dar pot fi şi ingredientele ideale pentru o afacere prosperă în domeniul agricol. Şi dacă în Occident cultivarea căpşunilor şi exploatarea unor adevarate plantaţii aduc venituri însemnate fermierilor, la noi totul este încă la început de cale. Lucru demonstrat şi de faptul că, deşi avem soluri foarte bune, mai mult de jumătate din cererea de pe piaţă este asigurată de căpşunile de import, iar în supermarkete cu greu găseşti producţie autohtonă.

Căpșunărie-model

Gheorghe Uncu din Criuleni este unul dintre puţinii fermieri care demonstrează că se poate face bani şi din căpşuni. Plantaţia lui este amplasată în apropiere de Criuleni, la circa 50 de kilometri de Chişinău. Căpşunăria arată mai degrabă ca una din reclamele occidentale: irigare prin picurare, peliculă semipermeabilă, sere şi frigidere etc.

„În anul 2004, împreună cu un partener din Olanda, am decis să înfiinţăm o plantaţie de căpşuni. Am început cu o suprafaţă mai mică, ca să ajungem acum la nouă hectare. În anul 2006 am cules prima roadă. Când am ieşit cu producţia pe piaţă, puţini credeau că acestea sunt căpşuni moldoveneşti", povesteşte proprietarul afacerii. Potrivit lui Uncu, în prezent căpşunile sunt livrate în ambalaj special în reţelele de supermarkete din Capitală şi doar puţine ajung în pieţele agricole.

„Nu a fost deloc uşor. Am testat cel puţin 24 de soiuri din toată lumea, ca să alegem patru soiuri - timpurii, medii şi târzii - , ce ne pot asigura, în condiţiile Moldovei, o recoltă bună. Or, nu toate soiurile de căpşuni sunt compatibile cu solurile noastre", afirmă Gheorghe Uncu.

Despre profit, omul de afaceri nu se grăbeşte să vorbească, dar spune că pentru înfiinţarea unei plantaţii e nevoie de o investiţie de cel puţin 100.000 de lei pentru un hectar, la care se adaugă munca „de la cinci dimineaţa, până seara târziu". Planurile lui Uncu nu se termină aici. El intenţionează să crească şi alte specii de pomuşoare, mai ales că piaţă de desfacere există.

Când am fost pe plantaţia lui Uncu, câţiva zeci de anagajaţi lucrau de zor. Ei culegeau prima roadă de pe sol deschis. Majoritatea erau femei din satele din jur, angajate sezonier, pentru cel puţin 100 de lei pe zi. Fermierul se plânge că deseori are probleme cu lipsa braţelor de muncă.

Fructe în loc de grâu

„Acesta este un exemplu când şi pe o suprafaţă mică de teren se poate face o afacere prosperă", susţine Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentaţiei. „Solurile moldoveneşti ar trebui folosite mai pe larg la cultivarea de căpşuni, zmeură sau alte pomuşoare, care aduc o valoare adăugată mult mai mare decât grâul", a precizat ministrul.

Oficialul a dat asigurări că statul va continua să acorde asistenţă, inclusiv financiară, la dezvoltarea unor astfel de afaceri, care încă sunt puţine la număr.

Autor: Ion Preaşca

Sursa: Adevarul.md

Tatiana Căpățână este o femeie de afaceri din satul Cotiujeni, raionul Briceni. Acum 7 ani a inițiat o afacere cu mere și n-a dat greș. După mari străduințe a reușit să acceseze un credit oferit de Fondul pentru Provocările Mileniului (FPM). Cu banii obținuți antreprenoarea a construit un frigider cu o capacitate de 400 tone, în care a fost depozitată deja recolta de mere din anul curent.

Amplasarea culturii

Rotaţia culturii are un rol deosebit de important pentru sporirea producţiei de sfeclă de zahăr. Sfecla de zahăr este bine să se cultive după cerealele păioase, în special după grâu şi orz de toamnă. Se poate cultiva cu succes după leguminoase anuale, cartof de vară şi in de ulei, după care terenul se poate pregăti devreme şi în bune condiţii.

Atenţie! Nu se va cultiva sfeclă de zahăr după porumb, floarea-soarelui, ovăz, rapiţă, muştar, sorg, iarbă de Sudan şi nici după culturile succesive erbicidate cu substanţe triazine. Amplasarea culturii intensive de sfeclă de zahăr se va face în zonele tradiţionale ale acestei culturi, pe tipurile de sol de tip cernoziom sau pe alte tipuri de sol profunde, fertile, bine structurate, un un pH cuprins între 6,7 şi 8,4. De asemenea, cultura de sfeclă de zahăr se va amplasa cu prioritate în condiţii de irigare sau pe terenuri cu aport freatic. Se va evita cultivarea sfeclei de zahăr după ea însăşi la mai puţin de 4-5 ani, pentru a nu se resimţi efectul nefavorabil al oboselii solului sau al transmiterii de boli şi dăunători specifici.

Lucrările de pregătire a solului

Lucrările de bază ale solului reprezintă elementul tehnologic principal, deoarece creează condiţii favorabile pentru o bună circulaţie şi înmagazinare a apei, a unui raport favorabil apă-hrană-aer pentru creşterea plantelor. Arăturile de vară şi de toamnă, care se execută pe solurile mijlocii şi grele, se vor face la adâncimea de 27-29 cm, cu plugul cu scormonitor în agregat cu grapă stelată; după arăturile de vară, se vor executa lucrări cu grapa cu discuri, în funcţie de gradul de îmburuienare.

La arătura de vară şi de toamnă, executată mai devreme, după cel puţin o discuire, terenul se va nivela încă din toamnă cu nivelator sau cu grapa cu discuri prevăzută cu lamă nivelatoare. Lucrarea este importantă pentru evitarea stagnării apei şi în mod deosebit pentru asigurarea uniformităţii semănatului, a lucrărilor de întreţinere şi pentru o bună recoltare a culturilor de sfeclă de zahăr.

Fertilizarea

Sfecla de zahăr este o plantă mare consumatoare de elemente nutritive din sol. Pentru o tonă de rădăcini şi frunze, realizează un consum de 4-5 kg azot, 1,5-2 kg fosfor, 5,5-6 kg potasiu, 2,5 kg calciu şi 1,5 kg mangan. Se va folosi în mod deosebit fertilizarea organică a întregii suprafeţe cu gunoi de grajd, bine fermentat, în doză de 40-50 de tone la hectar, pentru a obţine producţii de peste 50 de tone la hectar sfeclă de zahăr. Fertilizarea organo-minerală echilibrată asigură folosirea eficientă a apei totale din sol (precipitaţii şi irigaţii) şi o eficienţă economică ridicată a culturii.

Se vor folosi doze de 5 tone la hectar de resturi organice şi îngrăşăminte complexe de tipul N 180P100K80 sau 30 de tone de gunoi de grajd şi N120P80K80. Îngrăşămintele cu fosfor, cu potasiu sau complexe cu două sau trei elemente nutritive se administrează numai sub arătura de bază. Îngrăşămintele cu azot se aplică, în principal, la pregătirea terenului în primăvară, până la 50%, şi restul se completează până la o doză recomandată în perioada de vegetaţie, cu praşilele I şi a II-a mecanice.

Ca fertilizare chimică unică, se recomandă formula N240P80K80 pentru producţii de peste 65-75 tone la hectar. Pe terenurile cu pH-ul mai mic de 6,2 se vor aplica amendamente calcaroase, 4-5 tone la hectar, sub formă de praf de var sau 5-6 tone la hectar, fosfogips, încorporate prin arătură adâncă. Pe aceste soluri se recomandă aplicarea nitrocalcarului, în doză de 500-600 kg la hectar substanţă brută. Atenţie! Nu se va folosi fertilizarea unilaterală cu azot.

Pregătirea patului germinativ

Se va face, de preferinţă, cu combinatorul, format din grapa cu colţi reglabili + grapa elicoidală + tăvălug croschilet, care afânează solul la 4-5 cm. Lucrarea se execută imediat la desprimăvărare, pentru a asigura strat afânat pe adâncimea de semănat şi strat tasat sub sămânţa încorporată în sol, la adâncimea de 2-4 cm.

Sămânţa

Se va acorda o atenţie deosebită calităţii seminţei, care trebuie să aibă certificat de calitate şi care diferenţiază sămânţa de la soiurile monogerme cu greutatea a 1.000 de boabe (MMB) de 15-20 grame, de cele plurigerme, care au MMB de 20-35 de grame. Din această cauză, norma de sămânţă este mai mică la soiurile monogerme. La soiurile monogerme, se poate face semănatul de precizie la distanţe egale pe rând, de 15-18 cm, ceea ce uşurează foarte mult răritul culturii. Soiurile ce se pot cultiva în ţara noastră pot fi găsite în Lista soiurilor şi a hibrizilor cultivaţi în România, recomandate pentru fiecare zonă a ţării în parte.

Semănatul

Se va executa primăvara cât mai devreme, când se poate intra pe teren şi în sol s-a realizat temperatura de 3-4 grade Celsius, pentru ca, în condiţiile unui an normal, să se încheie lucrarea până în intervalul 20-25 martie. Densitatea optimă recomandată este de 250-270 de mii glomerule germinabile şi 90-100 mii plante la hectar. Semănatul se va face echidistant, la 45 cm, în cazul semănării cu semănătoarea cu sau secţii pe suprafeţele ce se vor recolta mecanizat şi cu semănătoare SPC cu 8 secţii în benzi, după schema 45-60-45-45-45-60-45.

Atenţie! Semănătoarea va fi echipată cu brăzdare patină mică prevăzute cu limitatoare de adâncime. Discurile distribuitoare vor avea marginea subţiată la 0,8 mm şi vor avea 34 de orificii de 1,8 mm pentru soiurile monogerme, 40 de orificii de 2 mm pentru sămânţa plurigermă. Viteza de semănat va fi în funcţie de utilajul folosit, în ultima perioadă apărând utilaje complexe de semănat sfeclă de zahăr.

Intreţinerea culturii

Deoarece sfecla de zahăr este o plantă pretenţioasă la lucrările de întreţinere, după 10-12 zile de la semănat se va aplica o praşilă oarbă folosind cultivatorul echipat cu cuţite-săgeată şi discuri pentru protecţia rândurilor. La apariţia primei perechi de frunze adevărate, se va începe răritul, dacă prin controale zilnice se constată că nu există pericol de atac al dăunătorilor din sol.

Lucrarea de rărit se va termina până la apariţia celei de-a III-a perechi de frunze adevărate, deoarece orice întârziere duce la pierderi mari de producţie, care pot fi până la 20-25% din producţia planificată. Se vor aplica minimum 3 praşile mecanice, care încep de la apariţia rândurilor şi apoi la un interval de 12-15 zile, şi două praşile manuale, care se pot completa cu un plivit manual al vetrelor infestate de buruieni, în funcţie de efectul combaterii chimice. Viteza la praşilele mecanice va creşte de la 3,8 km/h la praşila I, la 7,2 km/h la praşila a III-a.

Combaterea chimică a buruienilor

Se va face în funcţie de numărul de buruieni, de speciile existente şi de mijloacele mecanice de care dispun cultivatorii. Este recomandat ca aceştia să pună în aplicare tratamentele indicate de specialiştii agronomi din fiecare zonă a ţării. Lista erbicidelor care pot fi folosite pentru combaterea buruienilor din cultura de sfeclă de zahăr se regăseşte în CODEX-ul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi folosite în România la nivelul fiecărui an agricol.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor

Se face conform indicaţiilor primite din partea Laboratorului Ftosanitar Judeţean, prin buletinul de avertizare emis la apariţia fiecărei boli sau specii de dăunători. În conţinutul buletinului se descrie boala sau atacul de dăunători, se menţionează substanţele chimice care urmează a fi folosite în doză şi momentul aplicării, dar şi măsurile de protecţie specifice în executarea acestor tipuri de tratament.

Irigarea culturii

Dacă de la semănat până la 1-10 iunie timpul este secetos, se va aplica o udare de răsărire cu normă de udare de 250-300 metri cubi de apă la hectar. Dacă seceta continuă, se va aplica o udare cu normă de udare de 500-600 metri cubi de apă la hectar, dacă umiditatea solului scade sub 50% IUA (intervalul umidităţii active). Dacă în perioada critică, până la 25 august, în sol se va menţine umiditatea solului sub 50% IUA, se poate aplica prima udare normală între 1 şi 10 iunie, după care urmează 1-2 udări, cu normă de 600-700 metri cubi de apă la hectar, la interval de 12-15 zile. Dacă perioada între 25 august şi până la recoltare, respectiv luna septembrie, este secetoasă, se poate aplica ultima udare, cu o normă de udare de 500-600 metri cubi de apă la hectar, dacă solul este foarte uscat. Norma generală de irigare va fi cuprinsă între 2.400 şi 3.000 de metri cubi de apă la hectar, administrată în 3-4 udări în anii secetoşi şi 2-3 udări în anii normali din punct de vedere al precipitaţiilor.

Recoltarea

Se poate face sub formă semimecanizată, cu dislocatorul, sau mecanizată, cu utilaje de recoltat moderne care recoltează sfecla de zahăr în două faze, şi anume: decoletează sfecla şi apoi se scot rădăcinile, care sunt încărcate automat în mijloacele de transport.

Sursa: agrimedia.ro

Afacerea cu arbuşti este foarte profitabilă, mai ales cu 11 specii de arbuşti fructiferi: cătină, căpşuni, coacăză, zmeură, afine, mure, agriş, smochine, soc, coarne, trandafir de dulceaţă. Este una din puţinele afaceri care au rămas încă, practic, neexploatate în Moldova. Cererea este cât se poate de mare, mai ales în mediul urban, iar concurenţa aproape că nu există! Uşor de cultivat, fructele de pădure continuă să fie o delicatesă şi unele dintre acestea sunt considerate adevărate panacee.

Şapte argumente în favoarea unei afaceri cu cătină, căpşuni, coacăză

1. Sunt fructe care se obţin rapid, fără bătaie de cap. Cătina, cătina albă, căpşunii, coacăza şi murele sunt fructe foarte căutate pe piaţă, uşor de distribuit, la un preţ avantajos.
2. Investiţia iniţială este nesemnificativă. Desigur, depinde de cât teren dispuneţi, de ce tip de arbuşti doriţi să cultivaţi şi de la ce nivel doriţi să demaraţi afacerea. Dar, spre exemplu, dacă doriţi să porniţi afacerea ca o activitate de weekend, cu 150 de euro, vă puteţi asigura o cultură de 450 de arbuşti fructiferi.
3. Este o activitate simplă şi, lucru important, plăcută.
4. Este o afacere profitabilă. Fructele de pădure – cătina, cătina albă, căpşunii, coacăza – sunt foarte căutate şi se vând destul de scump.
5. Concurenţă nu există. Cătina, cătina albă, zmeura, căpşunii sau coacăza proaspete se găsesc cu greu în pieţe şi supermarketuri şi, de cele mai multe ori, preţul lor este foarte mare, din cauză că sunt importate.
6. Beneficiaţi de toate informaţiile necesare demarării şi dezvoltării acestei afaceri vizitând www.sfaturi.biz.
7. Obţineţi rapid şi la un preţ avantajos toate informaţiile necesare acestei afaceri. 

Cine sunt clienţii Dvs.?

Iată contextul în care veţi activa, demarând o astfel de afacere, şi elementele care o fac să fie extrem de atractivă în Moldova de astăzi:

• consumatori direcţi (care vin în pieţe);
• angrosiştii locali sau vânzători de fructe cu amănuntul;
• cofetării-patiserii;
• supermarketuri;
• restaurante din zonă;
• prin colaborări cu producătorii de iaurturi, sucuri de fructe, dulceţuri, siropuri;
• către producătorii de produse cosmetice naturale sau de tip plafar.

Bugetul iniţial

Depinde de cât teren dispuneţi. Depinde apoi de specia sau speciile de arbuşti pentru care optaţi, pentru că preţurile acestora diferă. De exemplu, cu 150 de euro puteţi planta 350 de răsaduri de căpşuni, 50 de zmeură şi 50 de arbuşti de coacăză (neagră sau roşie) sau 50 de muri fără spini. Practic, cu 150 de euro vă asiguraţi o cultură de 450 de arbuşti fructiferi.

Profitul apare încă din primul an. Puteţi vinde fructele pe tot parcursul anului. Din mai până în octombrie – fructele proaspete, iar în perioada de iarnă – preparate sau semipreparate. Gândiţi-vă numai la preţurile acestor fructe în supermarketuri şi chiar pe piaţă... 4,5 euro/kg de zmeură sau afine; 5 euro/kg de căpşuni, 4 euro/kg de cătină. Pentru un kg de coacăză neagră obţineţi 6,5 euro, iar de pe un hectar puteţi recolta 4-5 tone de coacăză. Să presupunem, pentru primul an, o producţie de doar 4 tone de fructe la hectar x 5 euro/kg de pomuşoare (preţ mediu) = 20 000 euro de la un hectar cultivat. Scădeţi investiţia iniţială de 150 de euro şi rămâneţi cu un profit de 19.850 de euro. Muncind doar în weekend. Preţurile sunt pentru fructele proaspete, neprelucrate. Sucurile sau dulceţurile le puteţi vinde mult mai scump.

Este o afacere finanţată prin fonduri structurale. Puteţi înfiinţa o plantaţie de arbuşti fructiferi cu bani de la stat. Primiţi finanţare în proporţie de 50-75 la sută. Fondurile reprezentă cofinanţarea publică, la care trebuie să se adauge contribuţia privată. Solicitanţi: persoane fizice autorizate – PFA; asociaţii familiale autorizate – AF; societăţi comerciale; cooperative agricole; grupuri de producători. Gândiţi-vă la tufele de cătină, coacăză, zmeură sau mure de pe marginea drumurilor de pădure, culese şi comercializate la un preţ de 15-20 lei/păhărel.

Câţi bani aţi putea obţine dacă aţi cultiva doar zmeură şi mure în propria curte... Iar dacă mai plantaţi 2-3 arbuşti de cătină, 5-6 afini şi câţiva căpşuni profitul este garantat. Fructele „de pădure" sunt foarte căutate şi aproape lipsesc cu desăvârşire pe piaţă. În condiţiile climaterice din Moldova se pot planta fără probleme 11 specii de arbuşti fructiferi: căpşun, zmeură, mur, coacăz, agriş, afin, smochin, cătină, soc, corn, trandafir de dulceaţă. Aceste specii cresc spontan şi au o producţie mare de fructe. Sunt uşor de cultivat, ca o profitabilă activitate de weekend.

11 avantaje ale acestei afaceri

1. Investiţia iniţială a acestei afaceri este nesemnificativă.
2. Este o activitate simplă şi plăcută.
3. Afacerea cu arbuşti este profitabilă. Fructele „de pădure" sunt foarte căutate şi se vând destul de bine.
4. Nu necesită mult timp. Weekendurile sunt suficiente.
5. Concurenţa este, practic, 0! Fructele proaspete se găsesc cu greu în pieţe şi supermarket-uri. Iar atunci când se găsesc nu sunt de cea mai bună calitate.
6. Arbuştii fructiferi se adaptează foarte bine la condiţiile climaterice din Moldova, iar plantarea lor nu presupune metode speciale.
7. Profitul apare încă din primul an şi se măreşte pe măsură ce producţia de fructe creşte.
8. Puteţi vinde fructele pe tot parcursul anului. Din mai până în octombrie – fructe proaspete, iar în perioada de iarnă – sub forma de preparate sau semipreparate.
9. Cererea de fructe „de pădure" este foarte mare. Mai ales în mediul urban.
10. Cătina, cătina albă, căpşunele şi coacăza sunt fructe foarte căutate în afară. Producătorii pot exporta fructe de pădure către: Olanda, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Spania, Italia.
11. Le puteţi valorifica în diferite forme: proaspete, gemuri, compoturi, dulceţuri, sucuri naturale. Puteţi valorifica şi puiet de arbuşti. De la o plantă-mamă de zmeur puteţi lua 30-50 de puiet.

10 motive ca să cultivi arbuşti:

1. Investiţie iniţială moderată.
2. Beneficiezi de fonduri nerambursabile.
3. Ai o piaţă mare şi diversă.
4. La început, nu-ţi trebuie decât un hectar de teren sau o miniseră.
5. Poţi extinde afacerea în fiecare an.
6. Timpul de lucru este foarte scurt.
7. Este o afacere cu venit sigur.
8. Poţi alege cele mai roditoare şi profitabile specii de arbuşti.
9. Controlezi soiurile cele mai potrivite zonei.
10. Ai un număr imens de clienţi.

Nici tu şi nici familia ta nu mai trebuie să plecaţi acum în Spania!

Fii căpşunar şi culege căpşuni pentru tine însuţi! Nimic mai curat şi mai sănătos decât să faci bani din arbuşti, adică din căpşuni, zmeură, mure, coacăză, cătină, agrişe, afine, corn, smochine, soc, trandafir de dulceaţă! Te-ai tot gândit cum poţi obţine independenţa financiară sau cum poţi câştiga mai mult păstrându-ţi actualul serviciu? Nimic mai simplu! Cultivă cei mai productivi arbuşti şi obţine cele mai gustoase fructe de pădure! Fructele proaspete atrag clienţii ca un magnet.

Dacă nu ştiai, află că:

Fructele de pădure conţin vitamine şi minerale care previn bolile neurodegenerative, afecţiunile cardiovasculare şi sunt una dintre puţinele surse de antocianidine, substanţe care împiedică apariţia varicelor, calmează durerile din poliartritele reumatoide şi previn cancerul.

Pomuşoarele sunt recomandate în curele de slăbire

Fructele de pădure au proprietăţi diuretice, detoxifiante şi valoare energetică mică. Mai exact, 100 grame de mure şi 100 grame de zmeură conţin fiecare 25 de calorii, iar coacăzele şi afinele 28, respectiv 30. de asemenea, 100 g de afine conţin numai 30 de calorii, 2 g de fibre, 17 mg de vitamina C, 88 mg de potasiu, 12 mg de calciu. Totodată, murele, afinele şi coacăzele au şi proprietăţi hipoglicemiante, adică limitează producţia de insulină, substanţă care intervine în procesul de îngrăşare, prin stocarea zahărului sub formă de grăsimi.

Fructul de cătină conţine de două ori mai multă vitamină C decât măceşul şi de 10 ori mai mult decât citricele! În fructul copt de cătină, conţinutul de vitamina C depăşeşte 400-800 mg la 100 g de suc proaspăt. Acelaşi fruct conţine şi vitaminele A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Tot cătina conţine celuloză, betacaroten (mai mult chiar decât pulpa de morcov!), microelemente, adică fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier, sodiu şi uleiuri complexe.

O mulţime de vitamine şi minerale vitale conţin şi murele, căpşunele şi coacăza.

Sursa: flux.md

Numărul cetăţenilor Republicii Moldova care vor să iniţieze propria afacere este în continuă creştere. De multe ori însă, deşi există dorinţă, nu există bani sau idei pentru iniţierea propriului business.