În familia Alexandrov din oraşul Ungheni porumbeii se simt ca la ei acasă de foarte mult timp.
„Nu-mi aduc aminte ca să nu fi avut cel puţin o pereche de hulubi. Tatăl meu, Nicolae Alexandrov, avea o mare pasiune faţă de aceste păsări minunate încă de mic copil, iar între timp am decis să mă ocup şi eu de ei”, spune Gheorghe, proaspăt absolvent al Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”.
Chiar dacă locuiesc împreună, tatăl şi fiul se ocupă separat de porumbei. Tatăl în prezent are aproximativ 20 de păsări, dar au fost timpuri când colecţia lui număra şi 80 de hulubi. Gheorghe, cu toate că se ocupă de aceste păsări mai puţin de patru ani, se mândreşte că a reuşit să-i înmulţească şi acum are 25 de porumbei albi.
Gheorghe nu este o persoană prea sociabilă, uneori este chiar timid, dar imediat ce îl întrebi de porumbei, cu cea mai mare plăcere îţi răspunde.
„Porumbeii, păsările care simbolizează pacea, sunt paşnice, iar atunci când eşti stresat sau ai probleme, e bine câteva minute pe zi să te afli în preajma lor, să observi cât de grijulii sunt unul faţă de altul, cum îşi cresc puii sau cum porumbelul-mascul o înlocuieşte pe femelă şi încălzeşte ouăle”, spune dânsul. Mi se destăinuie că la examenele de bacalaureat des venea direct din hulubărie.
Prima pereche de hulubi a procurat-o de la o piaţă specializată din capitală. A preferat să aleagă specia „Poştaşi”. Gheorghe spune că aceşti porumbei pot parcurge o distanţă mare şi uşor găsesc drumul înapoi spre casă. Nu a fost nevoit să caute literatură despre îngrijirea porumbeilor, doar tatăl său cunoaşte atât de mult despre ei, încât ar putea singur scrie o carte la această temă.
Pe Gheorghe vinerea îl poţi găsi în Piaţa Independenţei din oraş, pentru că astfel încearcă să-şi transforme pasiunea într-o afacere. Propune tinerilor care şi-au oficializat căsătoria să arunce în aer doi porumbei albi, căci se spune că aduc noroc, doar ei simbolizează dragostea, fidelitatea şi puritatea. „O mătuşă mi-a sugerat să fac aşa ceva. La început, nu îndrăzneam să insist, dar am văzut că mirii solicită să respecte o astfel de tradiţie, de aceea acum vin cu două colivii cu câte două perechi de porumbei”, spune Gheorghe.
La început chiar i-a fost frică într-un fel că porumbeii lui nu vor găsi drumul înapoi, dar ajuns acasă, găsea păsările în cuiburile lor. „Într-o iarnă, când zăpada acoperise totul în jur, unul din hulubi aşa şi nu a ajuns acasă. Se rătăcise. Porumbiţa a venit acasă abia a doua zi. Pierduse orientarea în spaţiu. De atunci, iarna chiar refuz orice ofertă din partea mirilor”, se destăinuie Gheorghe.
În curând va începe viaţa studenţească. Spune că îi va fi dor de păsările lui albe, de aceea câteva perechi de hulubi le va vinde sau le va dărui cunoscuţilor, prietenilor. Totuşi, zice că dacă va studia în capitală, atunci va putea vizita diferite târguri şi expoziţii de porumbei, va avea posibilitatea să facă cunoştinţă şi cu alţi columbofili din ţară.
Articol de Tatiana Cuibaru
Sursa: unghiul.info
Comentarii