Din cele circa 2 mii de hectare livezi de piersic din întreaga țară, 145 ha aparțin Ceteronis ST, întreprinderea fiind cea mai mare producătoare de piersici de la noi.
Baza acestei afaceri frumoase a fost pusă acum 20 de ani în satul Dolna, Cahul, când au fost plantați primii pomi de către familia Davidescu.
„Piersicul, dar, de fapt, orice cultură produsă la noi este rentabilă dacă recolta obținută corespunde cerințelor, atât cantitativ, cât și calitativ. Acum 20 de ani, când au fost înființate primele livezi, planurile erau foarte ambițioase. Piersicul era o cultură solicitată, clima ne permitea să o producem, acum însă, spre regret, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură”.
Chiar dacă de peste un deceniu consumatorii autohtoni, și nu doar, consumă fructe produse local datorită inclusiv efortului Ceteronis ST, încercările cu care se confruntă an de an au redus esențial din optimismul producătorilor.
„Am avut o suprafață de circa 400 de hectare de piersic, însă am fost nevoiți să defrișăm o parte din livezi din cauza ofertei prea mari pe piață și prețurilor mici. În acest an, la capitolul prețuri situația este mai bună, însă și fructe sunt mai puține, o bună parte fiind afectate de înghețuri și secetă. Totuși, fiecare an are specificul său, iar acesta s-a dovedit a fi unul dintre cele mai complicate. Toate speciile cultivate au nevoie de apă, sol și lumină, nouă ne lipsește apa, iar acest lucru a fost simțit mai ales în acest sezon”, ne-a explicat Vladimir Davidescu.
Directorul executiv al întreprinderii, Vasilii Verșina, este cel care pe parcursul anilor asigură calitatea fructelor obținute, dar are și speranța într-un viitor mai bun.
Datorită calității bune și gustului incomparabil al fructelor, piersicii s-au dovedit a fi pe placul consumatorilor atât din țările UE, cât și CSI. Totuși, din cauza imposibilității irigării, producătorii fac față cu greu concurenței de pe piața externă.
„Având 5-6 tone recoltă per hectar, nu putem concura, spre exemplu, cu Grecia sau Italia. Din acest motiv, consider că tendința de reducere a suprafețelor se va menține și în următorii ani. Toată problema constă în irigare, mai precis lipsa acesteia. La noi în țară, având două râuri din care am putea realiza irigarea, trebuie numaidecât create condițiile necesare. Ar trebui să intervină autoritățile, să asigure livrarea apei până la câmp, de unde noi și să putem deja instala sistemul. Viitorul agriculturii moldovenești depinde anume de irigare”.
Vladimir Davidescu susține că va fi nevoit să reducă și mai mult din suprafețe în următorii ani, chiar dacă a reușit să îndrăgească foarte mult această cultură.
„Și planurile pentru viitor sunt legate tot de posibilitatea irigării. Seceta tot mai aspră afectează foarte mult calitatea fructelor. Mă tem că nu vom putea face față concurenței. Anul acesta, prețul este de circa 0,40-0,45 euro per kilogram. Totodată, vindem și pe piața internă, dar nu știm ce va fi în următorii ani. Dacă până acum era un an nefavorabil pentru agricultură o dată la 4-5 ani, acum, poate, un an din 4-5 este bun. Totul se-ntâmplă din cauza secetei. Noi dorim foarte mult să ne dezvoltăm, avem planuri, idei, dar, iarăși, suntem dependenți de condițiile climaterice”.
Fermierul speră foarte mult că vor fi lansate programe de susținere în scopul facilitării accesului fermierilor la surse de apă.
Datorită afacerii pe care a lansat-o familia Davidescu, zeci de persoane sunt asigurate cu locuri de muncă în perioada sezonului de recoltare.
Comentarii