Uleiurile presate la rece marca MIRA au apărut pe piața din Republica Moldova, în octombrie, anul trecut. Chiar și așa, acestea sunt deja bine cunoscute pe piață și căutate în rândurile consumatorilor. Întreprinderea este condusă de soții Ceban din Capitală.
Fondatoarea înteprinderii a fost cea care a ales numele companiei, iar acesta îi poartă noroc, spune Cristina. Primii pași în afacere au fost făcuți având ambii o imagine clară, despre cum trebuie să arate fabrica de ulei, însă ulterior planurile le-au fost date peste cap, au avut și momente în care voiau să renunțe.
„Primii pași au fost plini de entuziasm, aveam o imagine în cap despre cum ar trebui sa fie, însă în timp, te ciocnești cu unele dificultăți și începi să te întrebi dacă ai luat decizia corectă, dar nu mai poți da înapoi, s-au investit resurse financiare, timp, suflet. Eu am noroc că soțul face parte din companie, iar părinții mei sunt alături și ne susțin. Am pornit totul de la zero, inițial aveam consultanța unui tehnolog în domeniul alimentar și noi treptat învățăm lucruri noi” zice Cristina Ceban.
Întrebată despre povestea din spatele uleiurilor pe care le produc, Cristina spune că au vrut să pună pe piață un produs util societății. La moment produc nouă tipuri de ulei presat la rece, din Armurariu, Cânepă, Chimen Negru, Dovleac, Floarea Soarelui, In, Miez de Nucă, Migdale și Susan.
„Dorim să producem și ulei din Amarant, fiind o cultură fără gluten și cu conținut ridicat de scualen, este foarte valoros. Am găsit materia primă, acum urmează să facem testările. Nu știm exact când o să iasă produsul nou pe piață, depindem de mulți factori” afirmă fondatoarea companiei.
Una din problemele cu care se confruntă întrerpinderea în prezent este lipsa materiei prime.
„Semințe precum armurariu, in, floarea soarelui le luăm direct de la fermierii locali. Acum situația e mai complicată și e lipsă de materie primă pe piața locală. Cel mai probabil o să procurăm și de la distribuitori, așa cum procurăm restul semințelor de chimen negru, cânepă, susan” susține antreprenoarea.
Produsele sunt comercializate în mare parte în mediul online, dar se găsesc și în unele magazine din Capitală. Deși sunt abia la început de cale, antreprenorii vor să ajungă cu uleiurile pe care le produc și la export, dar nu înainte de a se poziționa și mai bine pe piața locală.
„Într-adevăr, alimentația sănătoasă este un curent care prinde puteri și tot mai mulți oameni doresc să mănânce produse naturale și de calitate. Numărul cumpărătorilor crește, o fi fiind asta cauza sau poate e alta, noi încă ne considerăm noi pe piață” spune Cristina.
Prețurile încep de la 70 de lei pentru o sticlă de ulei de 250 de mililitri. Dar pot ajunge și la câteva sute. Cel mai scump este uleiul de Chimen Negru.
„Noi înțelegem că nu e un produs ieftin pentru locuitorii țării noastre, dar totodată nu e un aliment pe care să îl consumi foarte mult. Grăsimele au o limită de consum, mai ales că uleiurile presate la rece nu se folosesc la prăjit, ci doar în mâncarea gata preparată sau se beau 1/2/3 lingurițe pe zi. Cel mai ieftin ulei în volum de 250 ml e cel de in, costă 70 lei sticla, iar cel mai scump e din Chimen negru 310 lei sticluța. Mai nou, avem sticluțe de 100 ml, la un volum mai mic și prețul e mai mic. Până la urmă depinde ce priorități are omul, sănătatea sau altceva” explică Cristina Ceban.
Cât privește concurența de pe piață, administratoarea întreprinderii spune că un produs de calitate va avea întotdeauna loc pe piață și cerere din partea consumatorilor, motiv pentru că spune că nu-i este frică de asta.
„Noi suntem pe poziția „mergi înainte și faci ce poți mai bine”. E important să comunici cu clienții, să vezi ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, ce ar mai dori să găsească la tine. Deși avem un produs de nișă și sunt suficienți producători locali, noi suntem siguri de calitatea produselor și serviciilor noastre. Partea proastă este că se găsesc producători care falsifică uleiurile sau le vând râncezite și atunci un cumpărător nou poate să se dezamăgească și să numai vrea să încerce” susține Cristina.
În prezent la fabrică muncesc doar trei angajați. Ea, soțul și încă un muncitor. Ar mai avea nevoie de un specialist care să lucreze în secția de producere, zice Crisina. E complicat să faci afacere cu soțul, pentru că în cazul unor neînțelegeri emoțiile sunt cele care prevalează. Dar e mândră că astăzi au reușit să delimiteze responsabilitățile și să-și vadă visul realizat.
„Nu e ușor, mai ales de la început, când rolurile încă nu sunt bine definite. Cel mai mare minus e că în timpul unei neînțelegeri poți să emoționezi mai mult decât dacă ai fi cu un simplu coleg de serviciu. Dar sunt și plusuri, suntem mai uniți, avem același scop și ne petrecem mai mult timp împreună. Responsabilitățile le-am împărțit în felul următor: eu mă ocup de partea online, marketing, design, politica de prețuri, HR. Marian, soțul meu, e responsabil de producerea uleiurilor, materia primă, utilaje, distribuția produsului final, comunicarea cu clientii B2B.
Au făcut și un pact, după ora 20:00 nu mai abordează teme legate de muncă.
„Inițial nu erau delimitări, noi puteam să discutăm despre companie și acasă până noaptea tărziu, ceea ce nu e tocmai sănătos. De aceea a parvenit regula „după ora 20.00 se încheie orice temă legată de business”. Cu timpul trecem peste neînțelegeri cu mult mai repede” povestește antreprenoare.
Cristina Ceban, spune, cu referire la întreprinderea sa, că sunt abia la început de cale și încă nu poate spune exact dacă afacerea cu ulei presat la rece este una profitabilă. Cât despre planurile de viitor, vor să lărgească gama de produse. Pe lângă ulei își propun să scoată în vânzare și semințele din care e făcut acesta.
„Avem și făină, de ceva timp ne gândim la niște biscuiți, poate facem un parteneriat, noi nu avem bucătăria noastră. Avem planuri multe, sperăm să le reușim pe toate” a mai adăugat antreprenoare.
Comentarii