Sorgul devine o cultură tot mai atractivă pentru fermieri, în condițiile schimbărilor climatice, specialiștii recomandând dedicarea a circa 30% din suprafața tradițional cultivată cu porumb în asolament sorgului.
Totuși, există mai multe greșeli de obicei făcute de către fermieri la cultivarea sorgului, greșeli care reduc într-un final cantitatea și calitatea recoltei, respectiv profitabilitatea culturii.
În acest articol, specialistul Lidea pentru cultura de sorg Alexandru Nirean, explică care sunt principalele aspecte de luat în calcul la semănarea sorgului.
1#. Pregătirea solului
De calitatea patului germinativ pregătit depinde starea culturii. Astfel, pentru cultura sorgului este recomandată în sistemul clasic de lucrare a solului toamna: o arătură (22-25 cm pentru soluri grele, 15-18 cm pentru soluri nisipoase), urmată imediat de o nivelare a solului, pentru a evita uscarea stratului de sol de la suprafață, cum se întâmplă în cazul nivelării primăvara.
Un alt aspect, pe lângă necesitatea păstrării umidității, ține de mărunțirea calitativă a solului primăvara, necesară pentru ca semințele să întâmpine mai puține dificultăți la germinare și răsărire.
Primăvara, se realizează o cultivație a solului la adâncimea de 5-7 cm, iar scopul este obținerea unor bulgări de sol nu mai mari de 1 cm diametru.
2#. Respectarea normei de semănat
Sorgul se seamănă cu semănătorile prășitoare la o distanță de 70 cm între rânduri și cu o densitate minimă de 300 de mii de boabe la hectar (recomandate fiind până la 320-330 de mii de boabe/ha).
În cazul unor soluri infestate cu dăunători, problematice, densitatea poate fi majorată până la 350 de mii de boabe/ha.
3#. Respectarea adâncimii de semănat
Pentru o răsărire uniformă a culturii, este recomandată o adâncime de semănat de 2-4 cm, nu mai mare.
Ulterior, în cazul în care sorgul a fost semănat pe soluri nisipoase, se recomandă după semănat o tăvălugire a solului în scopul asigurării unei mai bune aderențe a semințelor cu solul.
4#. Combaterea buruienilor graminee
Una dintre problemele de bază în cultura sorgului este generată de combaterea buruienilor graminee. În perioada de vegetație, acest lucru fiind foarte anevoios de realizat.
În special, sorgul este sensibil la îmburuienare în primele 30-40 de zile după răsărire, iar după formarea a 6-7 frunze adevărate, având o densitate bună, acesta devine mai tolerant.
Erbicidarea prin aplicarea erbicidelor la sol este baza combaterii buruienilor, însă deseori este evitată din cauza administrării mai anevoioase.
Cu toate acestea, rezultatele obținute de fermierii care aplică erbicide de sol sunt cele mai bune în controlul buruienilor. Un câmp infestat cu buruieni reduce considerabil productivitatea culturii, pierderi la recoltare și mărește rezerva de semințe în sol.
Chiar și o infestare ușoară a câmpului cu buruieni la începutul perioadei de vegetație duce la reducerea considerabilă a productivității.
5#. Nu este recomandată cultivarea sorgului pe terenuri infestate cu costrei
În special, costreiul mare (Sorgum halepense) este o buruiană problemă pentru cultura sorgului. Pentru a evita problemele ulterioare generate de concurența costreiului cu sorgul, pentru sorg se aleg terenuri curate de această specie de buruieni.
6#. Este recomandată evitarea fertilizărilor excesive
Comparativ cu porumbul, sorgul consumă de două ori mai puține îngrășăminte și apă, și tolerează mai bine solurile mai sărace, cu o bonitate mai redusă. Sorgul poate fi cultivat pe soluri cu pH de până la 9.
Mai multe detalii despre hibrizi de sorg și porumb recomandați în condiții de secetă, găsiți pe acest link.
Comentarii