Cum evităm pierderile de apă din sol și valorificăm umiditatea corect la semănat: 15 sfaturi importante

Seceta, care a afectat agricultura, ca rezultat al încălzirii globale s-a pronunţat ferm în ultimii anii. În anul 2007 și 2012 a produs pierderi în Moldova de circa 1,0 și respectiv 1,25 miliarde dolari, secetos a fost și anul 2020.  

Este de aşteptat și în continuare un şir de ani secetoşi cu impact major asupra agriculturii şi altor activităţi dependente de starea climatului.

Condiţiile deosebite se datorează unei ierni cu puţină zăpadă, care a avut multe „ferestre” în care s-au executat lucrării agricole în câmp. 

Zăpada puțină căzută în timpul iernei, de asemenea ploile din ianuarie şi februarie, sunt favorabile oferind posibilitate să se  acumuleze o cantitate aproape suficientă de apă în sol în majoritatea zonelor, fapt pentru care acum, prin toate măsurile, trebuie să asigurăm o cât mai bună conservare a apei în sol.

În acest an, când temperaturile s-au menţinut înalte pe parcursul zilelor în luna martie, iar în timpul nopții joase sub -5°C, împreună cu vântul de primăvară au provocat pierderi de apă din sol.

În primăvara aceasta se vor suprapune epocile şi urgenţele de semănat în paralel cu alte lucrări de fertilizare şi erbicidarea cerealelor păioase.

Este necesar să se organizeze minuţios întreaga activitate, cu folosirea raţională a tuturor mijloacelor de care dispunem  pentru a efectua lucrările agricole, pe cât va fi posibil, în epocile optime.

După cum spun bătrânii şi o prevăd sinopticienii, primăvara acestui an, va fi târzie şi cu puține ploi. De aceea, campania agricolă de primăvară se va desfăşura în condiţii deosebite, motiv pentru care trebuie să se întreprindă măsuri speciale.

După cum am menționat mai sus, regimul precipitaţiilor în perioada următoare va fi redus, de aceea trebuie luate măsuri, încă de la înfiinţarea și în perioada de întreținerea a culturilor, pentru conservarea apei în sol.

Posibilităţile de valorificare productivă a apei din sol sunt următoarele:

1. culturile de toamnă trebuie să fie menţinute cât mai curate de buruieni deoarece acestea consumă de 2-4 ori mai multă apă decât plantele de cultură;
2. să se aplice o fertilizare echilibrată pentru ca soluţia solului să fie mai concentrată şi plantele să-şi satisfacă necesarul de hrană cu cantităţi mai mici de apă (consumul specific la grâul fertilizat, de exemplu, este pe jumătate faţă de cel nefertilizat);
3. asupra solului să se aplice cât mai puţine lucrări mecanice şi cât mai superficiale pentru a nu produce răscolirea care duce la mari pierderi de apă;
4. solul să se menţină tot timpul mărunţit şi nivelat, cu un strat superficial izolator, fără capilare. Un asemenea strat izolator de 2,5 cm, păstrează 48% din umiditatea înmagazinată în sol, iar când are 5 cm păstrează 60% din umiditate.

Când pregătim patul germinativ este necesar să ţinem cont de următoarele momente:

• la pregătirea patului germinativ se urmăresc, în mod deosebit: evitarea pierderii apei din sol, tasarea solului, precum şi mobilizarea acestuia doar până la adâncimea de semănat;
• patul germinativ se pregăteşte cu o zi înainte sau chiar în ziua semănatului, pentru a distruge buruienele existente şi a evita astfel îmburuienarea parcelei înainte de răsărirea plantelor de cultură; 
• când se intră în parcelă, terenul trebuie să fie zvântat. La pregătirea patului germinativ se are în vedere starea terenului, epoca de semănat şi cerinţele seminţei.

Citiți și despre 10 Recomandări la întocmirea asolamentelor în condiţiile anului 2022.

Nu se recomandă pregătirea patului germinativ primăvara cu grapa cu discuri, deoarece:

• au loc pierderi mari de apă din sol prin evaporare (12,8 până la 29 mm, faţă de numai 6,2 în cazul folosirii grapei cu colţi reglabili sau combinatorul);
• se tasează puternic solul;
• nu se poate realiza un pat germinativ corespunzător.

Pentru culturile însămânţate în etapa a doua, în cazul când terenul nu a fost bine mărunţit şi nivelat din toamnă sau cel târziu în ferestrele iernii, se va efectua o lucrare cu grapa cu colţi reglabili prevăzută cu bare nivelatoare, iar în preziua semănatului se execută pregătirea cu combinatorul.

Se consideră că totul este pregătit în condiţii optime atunci când solul este afânat numai până la adâncimea de încorporare a seminţei.

Sămânţa trebuie să fie încorporată într-un substrat „aşezat” la care apa ajunge prin ascensiune capilară, iar deasupra solul să fie afânat pentru a permite pătrunderea aerului şi a căldurii, dar să împiedice pierderea apei.

Toate culturile în această primăvară trebuie semănate mai timpuriu, pentru a ajunge la maturitate înainte de apariţia arşiţei şi a secetei puternice.

Se vor alege soiurile şi hibrizii cu perioada de vegetaţie mai scurtă care se adaptează cel mai bine la un eventual stres hidric şi cu consum specific mai mic pentru a putea realiza producţii mulţumitoare cu apa existentă în sol.

Este recomandată cultivarea plantelor cu consum specific de apă mic şi cu înrădăcinare profundă (hibrizi de porumb timpuriu, sorg, soriz, mei, năut, hrişcă şi altele).

La semănat se vor folosi densităţi reduse ale plantelor pe unitatea de suprafaţă, însă cât mai uniform repartizate, fără goluri, pentru a menţine în interiorul acestora o umiditate mai ridicată care să reducă transpiraţia.

Semănatul culturilor fără a realiza o densitate corespunzătoare şi uniform repartizată pentru a ocupa terenul duce la pierderi de apă prin evaporare. De exemplu, la porumb, cu 4 plante/mp se pierd 114 mm, iar la 7 plante/mp se pierd doar 82 mm.

La culturile prăşitoare se vor aplica praşile mai dese (se spune că două praşile fac cât o ploaie sau o udare), însă cât mai superficiale; cu ajutorul lor combatem buruienile care rămân la suprafaţa solului, formând un fel de mulci care împiedică pierderea apei prin evaporare; totodată, se distrug crusta şi capilarele şi se astupă crăpăturile, toate constituind căile prin care se poate pierde apa din sol (în luna mai, pierderile de apă prin evaporare în terenul neprăşit au fost de 4,9 mm/zi, iar în terenul prăşit de 1,8 mm/zi).

Se vor lua măsuri de combatere a bolilor şi dăunătorilor care pot provoca un stres general asupra plantelor, iar prin porţiunile atacate pierderile de apă prin transpiraţie sunt mult mai mari.

Existenţa unor perdele forestiere de protecţie care ar domoli viteza vântului ar reduce foarte mult pierderile de apă din sol. De exemplu, vântul puternic poate provoca pierderi de apă de 10-15 ori mai mari.

V-ar putea fi util și Amplasarea culturilor de primăvară în asolament. Vezi culturile ce nu sunt recomandate.

Concluzii. Este foarte important ca apa aproape suficientă reţinută de sol să fie bine valorificată de plantele de cultură, în folosul creşterii recoltelor.   

Bibliografie:

• Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. I, Chişinău, 2021.
• Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. II, Chişinău, 2022.