Articolul de față este o continuare a materialelor în care vorbim despre particularitățile și modul în care funcționează organizațiile cooperatiste în diferite părți ale lumii. După ce am abordat cazul Franței și Spaniei, a venit rândul cooperativelor din America de Nord și Israel să intre în vizor.
Cooperativele canadiene au împânzit toată țara, dar n-au creat o rețea națională
Canada are la activ peste 1300 de cooperative agricole, implicate în diferite ramuri ale economiei. Circa 40% din populație fac parte din cel puțin o asociație, iar în Quebec vorbim de o cotă de 70% și asta deoarece aici a fost dezvoltat unicul model de cooperativă agricolă existent în țară.
Societățile cooperative nu așteaptă granturi din partea statului și nici cotizații de membru. Ele funcționează după principiul clasic: reprezintă interesele membrilor săi în sfera business, participă la formarea prețurilor și le asigură vânzări. Venituri obțin din vânzarea producției și din plățile pentru serviciile furnizate.
La aceste uniuni pot să se asocieze atât fermierii individuali, cât și federațiile agricole, care deja reprezintă interesele generale ale asociaților săi.
Curios lucru, deși asociațiile agricole au împânzit toată țara, nu există o rețea națională sau oricare altă instituție care să le protejeze interesele la nivel de stat. Nu o permite în primul rând amplasarea geografică, cele mai multe gospodării fiind situate în partea de est și centru-vest a țării. În plus, spre deosebire de Europa, fermele canadiene nu sunt concentrate pe regiuni, dar sunt împrăștiate la distanțe bune unele de altele. Din cauza conflictelor de interese, nici liderii de organizații și nici asociațiile regionale mari nu au putut găsi compromisuri.
Cooperativele americane au renunțat la modelul societăților pe acțiuni
În State cooperative sunt mai puține decât în alte țări, doar trei mii la număr. În schimb majoritatea fermelor americane fac parte din ele. Distingem cooperative de vânzare, de încheiere a tranzacțiilor, de aprovizionare și de credit.
După cum se înțelege cooperativele de vânzare se ocupă de prelucrarea și comercializarea produselor agricole. Practic tot ce crește și produce SUA este gestionat de aceste cooperative. Tot ele asigură cu locuri de muncă majoritatea locuitorilor din regiunile rurale.
În ajutorul fermierilor care nu se pricep să negocieze vin cooperativele specializate în încheierea tranzacțiilor, ce îi ajută să obțină prețuri rezonabile pentru mărfurile pe care le produc.
Cooperativele de aprovizionare a fermelor se ocupă de producerea, vânzarea și distribuirea produselor indispensabile pentru o bună administrare a gospodăriei, cum ar fi, combustibilul.
Din cadrul cooperativelor de credit fac parte bănci și asociații din sistemul de creditare în agricultură. Pe lângă credite, acestea sprijină fermierii și în alte operații, cum ar fi finanțarea exportului.
În funcție de marfa livrată fiecărui fermier îi revine un procent din vânzările uniunii, în dependență de care se va calcula profitul agricultorilor. Mai exact, după procesarea, prelucrarea și comercializarea cerealelor sau altor mărfuri.
Afacerile cooperativei se află în totalitate în mâinile ei sau, mai bine zis, în mâinile unui consiliu de directori, aleși de către membrii ei. De menționat că fiecare membru are dreptul la câte un singur vot și toate voturile sunt egale, spre deosebire de societățile pe acțiuni sau alte forme de business.
Cooperativele israeliene întruchipează ideile socialiste
Circa 70% din terenurile agricole din Israel sunt prelucrate de membrii de cooperative. Mai mult, multe din uniuni au la bază ideologia socialistă și au devenit parte a politicii statului.
Asocierea este benevolă, iar ieșirea din cooperativă nu este interzisă. Persoanele din fruntea uniunilor sunt alese în mod democratic, de regulă, din rândurile membrilor săi. Uneori la conducere vin oameni din afară, dar care trebuie neapărat să aibă experiență în managementul cooperativelor sau să fie membri ai altor cooperative agricole.
Aflate în strânsă legătură între ele, cooperativele agricole israeliene sunt organizate pe două nivele: local și regional. Cele locale sau de gradul unu se împart în trei tipuri: uniuni la nivel de sat, chibuțuri și moshavuri, ultimele două fiind și cele mai numeroase.
Deosebirea între aceste trei forme de organizare o face modul în care cooperativele controlează producerea și consumul. De exemplu, în chibuțuri comunitatea decide de cât are nevoie fiecare familie pentru trai, iar în moshavuri este o chestiune privată.
Chibuțurile și moshavurile sunt cooperative de producere, în cadrul cărora deciziile ce țin de gospodărie se iau colectiv. În chibuțuri pământul aparține comunității, de altfel ca și utilajele agricole, iar de activitatea economică răspunde conducerea aleasă. Membrii chibuțurilor nu au dreptul să aibă pe lângă casă parcele pe care să le prelucreze individual.
În moshavuri terenurile aparțin fiecărei gospodării în parte, la fel și clădirile de pe loturile lor sau tehnica agricolă, iar deciziile le ia fiecare familie în parte. Reiese că membrii moshavurilor sunt, de fapt, producători individuali ce lucrează pentru propriile ferme.
Apelează la serviciile cooperative la nivel de sat: aprovizionările pentru ferme se fac colectiv, împreună recoltează și transportă marfa comercianților locali, dar și întrețin utilajele și atelierele de lucru pentru folosința lor în comun. De asemenea, aceste uniuni pot să ducă evidența contabilă sau să recoltez producția altor clienți.
Organizațiile cooperatiste de gradul doi operează la nivel de regiune, iar în cadrul lor intră chibuțurile și moșavurile locale, nu fermieri individuali. Acestea se ocupă de sortarea și împachetarea producției recoltate și sunt responsabile de depozite, uzinele de producere a nutrețului combinat, elevatoare și ginurile de bumbac – mașini de egrenat bumbac. Tot ele se ocupă și de prelucrarea plantelor.
Din cooperative de gradul doi fac parte și organizațiile de achiziții. Acestea oferă uniunilor consultații profesionale și se ocupă de procesarea datelor informatice. Cel mai important e că joacă rolul unor intermediari financiari între fermieri și bănci, ajutându-i pe primii să obțină și să împartă credite.
Articol realizat în baza materialelor aggeek.net
Comentarii