Cum pH-ul solului afectează productivitatea porumbului și de ce

PH-ul solului este un indice a acidității sau alcalinității relative a soluției de sol și se exprimă pe o scară de 14 puncte. Aciditatea solului crește cu o scădere a pH-ului sub 7 (pH neutru), iar alcalinitatea solului crește cu majorarea pH-ului peste 7.

Solurile alcaline pot apărea în mod natural sau cauzate de restricții excesive sau de utilizarea apei de irigare cu pH ridicat în zonele aride.

Producătorii de porumb trebuie să cunoască pH-ul solului, deoarece de acesta depind multe din reacțiile fizice, chimice și biologice necesare pentru dezvoltarea, creșterea și productivitatea culturilor.

Raportul dintre oligoelemente și pH-ul solului

Plantele necesită 16 elemente esențiale pentru creștere și dezvoltare. Șapte sunt clasificate ca oligoelemente, deoarece sunt folosite în cantități foarte mici.

Disponibilitatea micronutrienților poate fi limitată considerabil de pH-ul solului și duce la o creștere slabă a porumbului. Disponibilitatea tuturor micronutrienților, cu excepția molibdenului, scade pe măsură ce pH-ul solului crește peste 7,5. Un pH mai înalt poate limita solubilitatea multor nutrienți și, ca rezultat, aceste resturi sunt precipitate ca materiale solide pe care planta nu le poate asimila.

De exemplu, solubilitatea fierului necesar plantelor este ridicată la pH scăzut și scade brusc la valori ale pH-ului mai mari de 7,5, creând un mediu cu deficit de fier incapabil să asigure creșterea normală a plantelor. Aceste condiții apar adesea în solurile calcaroase care sunt foarte alcaline (pH> 7) din cauza prezenței excesului de carbonat de calciu.

Cum depistăm carența de micronutrienți

Micronutrienții sunt distribuiți neuniform în sol din cauza unor agrotehnici incorecte și schimbărilor naturale ale solului, iar simptomele vizuale ale deficiențelor micronutrienților apar adesea prea târziu.

Determinarea pH-ului solului poate fi utilă pentru o monitorizare precisă a problemelor și este recomandată pentru o gestionare mai bună a terenului. Administrarea îngrășămintelor cu micronutrienți poate fi redusă, astfel, aplicându-le numai în zonele deficitare, pentru a reduce la minim riscul expunerii plantelor la cantități excesive de elemente nutritive.

Cloroza ferică

Solul cu pH ridicat poate limita utilizarea fierului la porumb, ceea ce duce la carența fierului, care este de obicei întâlnită în solurile calcaroase. Cloroza poate apărea, de asemenea, în câmpuri slab drenate, cu conținut ridicat de sodiu și exces de săruri.

Indicatorii fierului în sol sunt considerați „în categoria de risc” atunci când scad sub 2,5 părți per milion. Solurile predispuse la cloroza ferică sunt adesea compactate, prin urmare, aerarea solului prin prelucrare poate stimula creșterea timpurie a plantelor. Alternativ, aplicarea gunoiului de grajd și cartarea suprafețelor pentru a determina cantitatea de fier în sol ar fi, la fel, eficiente. Sulfatul feros este, de obicei, utilizat în cantitate de 55-110 kg/ha.

De asemenea, s-a demonstrat că aplicarea foliară a îngrășămintelor lichide arată rezultate bune la hibrizii de porumb relativ rezistenți la cloroză de fier.

Carența de zinc

Porumbul este foarte sensibil la zinc. Există o mare probabilitate ca planta să răspundă pozitiv la zincul administrat în cazul cantității scăzute a zincului în sol sau dacă solul îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

• pH peste 7,3;
• eroziunea a distrus stratul superficial de sol;
• soluri foarte nisipoase cu materie organică redusă.

Valorile zincului de 0,8 ppm sunt suficiente pentru creșterea plantelor, dar dacă conținutul de zinc din sol scade la 0,4 ppm sau mai puțin, se recomandă de a fi administrat.

Primele simptome ale deficitului de zinc apar pe frunzele noi cu internoduri, începând de la bază până la vârf. Pe ambele laturi ale limbului vor apărea dungi albe sau galbene, dar marginile și vârfurile frunzelor vor rămâne verzi.

Porumbul este un bun indicator al conținutului scăzut de zinc în sol. Dacă cultura de porumb nu are nevoie de zinc, este puțin probabil ca alte culturi să aibă nevoie de îngrășăminte cu zinc. Numeroase produse ce conțin zinc sunt împărțite în categorii de diferite componente, cum ar fi chelați anorganici, sintetici, compuși naturali, produse solubile și insolubile și alte surse variabile de zinc.

Sursele de zinc pentru îngrășăminte trebuie selectate ținând cont de solubilitate, cost, ușurință în utilizare și efecte reziduale. Soluțiile solubile de zinc sunt recomandate pentru solurile cu pH ridicat.

Carența de fosfor

Fosforul este un macroelement important pentru plante, deoarece joacă un rol decisiv în crearea componentelor structurale, reacții biochimice și a fotosintezei. Fosforul este, adesea, mai puțin disponibil pentru plante în solurile calcaroase, ca urmare a reacțiilor cu calciu.

Când pH-ul solului este între 7,2 și 8,5, fosforul devine inaccesibil plantelor, deoarece este fixat sub formă de fosfat de calciu insolubil.

Deficitul de fosfor este, de obicei, asociat cu o culoare roșiatică-purpurie a frunzelor și tulpinilor de porumb, care poate duce la plante slab dezvoltate sau mici la începutul sezonului de creștere.

Porumbul purpuriu nu este singurul semn că solul nu are fosfor. Testați solul pentru a determina conținutul de fosfor și pH-ul. Atunci când se determină valori sub 15 ppm, se recomandă fertilizarea cu fosfor. Îngrășămintele lichide complexe cu fosfor prezintă unele avantaje suplimentare, deoarece furnizează plantelor alte oligoelemente.

Sursele organice de fosfor se conțin în resturile de plante. Gunoiul de grajd este, de asemenea, o sursă de fosfor, dar conținutul de nutrienți poate varia foarte mult în funcție de tipul acestuia.

Sfaturi generale pentru reglarea pH-ului ridicat:

• Utilizarea îngrășămintelor de bază;
• Administrarea îngrășămintelor în sectoarele unde este cunoscut raportul de elemente în sol;
• Limitarea timpurie a utilizării apei, dacă este posibil, pentru a preveni contaminarea solului (solurile umede conduc, de asemenea, la o absorbție mai mare a bicarbonatului în sistemul radicular al materialului săditor, care poate bloca absorbția altor substanțe nutritive, cum ar fi fosforul, fierul și zincul);
• Selecție hibridă. Alegeți hibrizii de porumb care pot tolera niveluri ridicate ale pH-ului solului, menține înălțimea normală a plantei și au o productivitate înaltă.