Cum recunoaștem uleiul contrafăcut? reprezintă o întrebare actuală, în contextul în care o bună parte din uleiurile de pe piață sunt contrafăcute, o spune Cristina Ceban, administratoarea unei fabrici de ulei presat la rece.
„Noi am dat peste uleiuri care aveau scris pe ambalaj „presat la rece”, însă ele erau diluate cu ulei rafinat si ieftin. Producătorii recurg la această metodă pentru a scădea din costul produsului și a-și mări profitul. Noi având acces la ulei curat, când gustăm unul, ne dăm seama imediat dacă este sau nu contrafăcut” susține antreprenoarea.
În acest sens, am rugat-o să ne dea câțiva indici după care am putea face diferența între un ulei natural și unul contrafăcut.
1) culoarea– uleiurile nerafinate au culori diferite în funcție de semințele din care au fost obținute. De exemplu, uleiul de dovleac are o culoare intensă de verde-roșu, uleiul de cânepă este de un verde foarte viu datorită clorofilei. Cel din chimen negru și nucă grecească sunt de culoarea maro. În rest, toate uleiurile au diferite nuanțe de galben. Dacă culoarea uleiului e palidă, indiferent din ce semințe a fost făcut, atunci e foarte probabil că acesta a fost diluat cu unul rafinat.
2) gustul– uleiul neapărat trebuie să aibă un gust asemănător cu semințele. Dacă e din chimen negru, atunci e condimentat, dacă e din in, atunci poate avea un iz de pește datorită acizilor grași de Omega 3. Uleiul de nucă are gust de nucă. Mai mult decât atât, gustul uleiului din nuci nu poate fi la fel de pronunțat ca cel de condiment, pentru că conține mai puțin ulei eteric.
Evident, contează mult și materia primă, în special calitatea acesteia și originea ei. De exemplu, semințele de dovleac moldovenesc au gust de desert pe când cele chinezești sunt mai neutre. Nu toți pot recunoaște un ulei veritabil după gust, contează mult și cât de sensibile sunt papilele gustative ale omului.
3) mirosul– trebuie să fie subtil, de semință crudă, nici într-un caz nu trebuie să fie rânced. Asta ar însemna că uleiul este oxidat și nu trebuie consumat.
4) vâscozitate– puteți face un test, luați o sticlă cu ulei simplu rafinat si una cu ulei presat la rece nerafinat, întoarceți sticla și observați că uleiul rafinat curge mai repede, pe când cel nerafinat e mai ”greoi”, mai vâscos.
5) ambalaj– pentru ca uleiul presat la rece să își păstreze proprietățile benefice cât mai mult timp, acesta trebuie păstrat corespunzător, adică în sticlă întunecată pentru a evita pătrunderea razelor solare și râncezirea lui înainte de vreme. Buteliile din plastic nu sunt potrivite, deoarece grăsimele cu ușurință absorb ftalații (substanță chimică toxică) din acestea. Să nu uităm și de impactul negativ al plasticului asupra mediului înconjurător.
6) preț– uleiul presat la rece nu poate fi ieftin. Randamentul de extracție a uleiului din semințe e cu mult mai scăzut, în cele mai multe cazuri e de 20-30%, în funcție de cultură. Iar dacă producerea e artizanală, multe operațiuni se execută manual.
Antreprenoarea a venit și cu câteva recomandări referitoare la valabilitatea uleiului presat la rece.
„La fiecare ulei e diferit, cel mai sensibil este cel din in. După ce a fost deschisă sticluța, poate fi consumat în maxim două săptămâni. Cel mai rezistent e uleiul din chimen negru. Termenul de valabilitate poate ajunge până la câteva luni. Restul uleiurilor pot fi consumate în decurs de 4-7 săptămîni în medie, pentru a beneficia de toți nutrienții. Mult contează și condițiile de păstrare al acestuia. Ideal ar fi un loc uscat, ferit de razele solare, la o temperature ce variază între 2°C și 25°C. Uleiul de in ar fi bine de păstrat la frigider” a mai precizat administratoarea fabricii.
Comentarii