În Republica Moldova se cultivă culturi de toamnă cum ar fi: grâul, rapița, orzul, triticalele, secara, iar la sudul republicii, datorită condițiilor favorabile de mediu, se mai cultivă și mazărea de toamnă. Cu toate că precipitațiile căzute în ultimele 10 zile au bucurat mult agricultorii, pentru o cultură reușită aceștia ar trebui să ia în calcul și alte aspecte.
În principiu, termenul de semănat a culturilor de toamnă se determină în dependenţă de particularităţile biologice ale plantelor, condiţiile climaterice la momentul semănatului şi de perioada de vernalizare (călire) a fiecărei culturi. Astfel, prima cultură semănată toamna este secara, a cărei perioadă de vernalizare este cuprinsă între 60-70 de zile, urmată de grâu şi triticale (50-60 de zile), apoi de orz (45 zile).
Perioada respectivă este importantă, deoarece plantele îşi schimbă consistenţa biochimică şi asigură acumularea hidraţilor de carbon la nivelul nodului de înfrăţire, care asigură nemijlocit nutriţia plantelor şi rezistenţa la îngheţ în perioada rece a anului. Plantele cerealelor pentru iernare trebuie să aibă o înălţime de până la 10-12 cm şi doi fraţi bine dezvoltaţi.
Daniela Dubiţ, doctor, conferenţiar universitar, UASM, a explicat care sunt cele mai importante faze prin care trec culturile de toamnă, dar şi procedeele ce trebuie respectate de către agricultori la cultivarea acestor culturi pe parcursul perioadei de vegetaţie.
„Precipitaţiile căzute recent sub formă de zăpadă sunt binevenite pentru toate culturile, inclusiv cele de toamnă. Spre exemplu, grâul de toamnă este rezistent la nivelul nodului de înfrăţire la temperatura de -16 -18°C, iar datorită stratului de zăpadă acesta poate rezista până la -20°C. În acest an, însă, unii producători au deplasat termenul de însămânţare până în luna noiembrie, datorită secetei înregistrate toamna, astfel, plantele nu au trecut prin faza de înfrăţire în toamnă, fiind mai vulnerabile la condiţiile de iernare. Dacă plantele nu au avut suficient timp pentru a acumula necesarul de substanţe de rezervă, nu are loc inducţia mugurelui floral şi respectiv se formează doar masa vegetală, nu şi spicul de care depinde recolta. Temperaturile înregistrate până la căderea zăpezii nu au fost critice pentru culturile de toamnă, astfel, starea semănăturilor este bună. Însă, totodată, dacă seminţele nu au fost tratate înainte se semănat cu fungicide, se poate dezvolta fuzarioza”, a explicat Daniela Dubiţ.
Chiar dacă e iarnă, producătorii ar trebui să ducă evidenţa câmpului, verificând starea semănăturilor o dată pe săptămână. În general, pentru a determina starea semănăturilor, trebuie colectaţi monoliţi din câmp şi studiate plantele în laborator sau încăperi speciale pentru a determina viabilitatea lor. La fel, un indice ar fi culoarea, plantele atacate de îngheţ îşi schimbă culoarea şi sunt polignite.
„În cazul în care fermierii nu au efectuat semănatul la adâncimea şi densitatea optimă, fluctuaţiile de temperatură din timpul iernii, ce generează fenomenul de îngheţ şi dezgheţ multiplu a solului, duc la săltarea plantelor, nodul de înfrăţire ajunge la suprafaţă, iar plantele pot pieri de la îngheţ. Astfel, în acest an fenomenul respectiv poate apărea dacă în luna februarie nu vor fi precipitaţii solide. În primăvară, analizând câmpul, sunt întreprinse diverse măsuri de ameliorare a semănăturilor, dacă este necesar. Astfel, în cazul în care se depistează plante moarte se recomandă a se efectua grăparea semănăturilor, iar dacă densitatea nu corespunde valorilor optime şi sunt goluri, se recomandă supraînsemânţarea câmpului. Un alt procedeu important efectuat primăvara este fertilizarea cu azot. Plantele epuizează rezervele proprii în perioada de iarnă, iar având o sursă de nutriţie bună la regenerarea din primăvară se vor dezvolta mai repede”.
Dacă zăpada în perioada rece lipseşte, iar pe câmpuri se formează un strat de gheaţă, din cauza oscilaţiilor de temperatură, acesta trebuie distrus cu ajutorul tăvălugilor. Iar dacă semănăturile cu solul neîngheţat sunt acoperite cu un strat gros de zăpadă se atestă epuizarea.
Aflându-se timp îndelungat sub zăpadă, la o temperatură de circa 0°C, plantele îşi consumă la respiraţie rezervele de substanţe nutritive, îşi pierd din rezistenţă, astfel sunt uşor atacate de mucegaiul de zăpadă sau de alţi factori nefavorabili. Semănăturile epuizate pot fi reabilitate primăvara, prin fertilizare suplimentară cu azot. Iarna fenomenul poate fi prevenit prin tăvălugirea stratului de zăpadă.
„În cazul în care primăvara stratul de zăpadă va fi de 3-5 centimetri pot fi administrate îngrăşăminte minerale cu azot, cum ar fi silitra, care topeşte stratul de zăpadă şi se înmagazinează în sol. Datorită prezenţei umidităţii în sol, plantele pot asimila azotul din îngrăşământ. Dacă solul este uscat azotul devine inaccesibil plantelor, se evaporă şi astfel se poluează atmosfera. Cel mai mult vor avea de câştigat agricultorii ai căror terenuri agricole au plantate fâşii de protecţie. Astfel, zăpada chiar dacă este spulberată se opreşte în aceste fâşii, se acumulează ca umiditate, iar pe timp secetos aceste fâşii sunt surse de umiditate pentru câmpurile cu culturi din apropiere”, a explicat Daniela Dubiţ.
Pentru o cultură reușită agricultorii trebuie să respecte elementele tehnologice, să asigure reţinerea zăpezii pe câmpurile semănate, pentru a ține sub control fenomenele ce cauzează pieirea culturilor de toamnă şi prevenirea lor.
Comentarii