Ghid de plantare: pomi și arbuști fructiferi

Puieții pot prinde rădăcini datorită mai multor factori: începând cu pregătirea gropii în care îi veți sădi, de la introducerea îngrășămintelor și până la respectarea normelor și tehnicilor de plantare, calității semințelor și chiar a calendarului de plantare.

Gaura de plantare

Gaura de plantare trebuie de pregătită din timp, chiar cu câteva luni înainte de sădirea puieților. Acest lucru este necesar pentru ca pământul să se „stabilească”. Dimensiunile acesteia, pentru soiurile cu sâmburi (cireșe, prune, vișine, caise, prune) ar trebui să aibă 60 cm în adâncime și 40 cm în diametru. Soiurile cu semințe (mere, pere) trebuie plantate în gropi de 80 cm adâncime și 60-80 cm în diametru. Arbuștii pot fi plantați în gropi sau șanțuri de 40×40 cm. Pe terenurile dense cu soluri argiloase, găurile ar trebui să aibă mai mult în diametru și mai puțin în adâncime.

În zonele în care există un pericol de inundare, e nevoie și de drenare. Pentru a face acest lucru, în cea mai mică parte a terenului, se face un canal de 1-1,5 m adâncime, care trebuie umplut cu cărămizi sparte sau pietriș.

De asemenea, puteți planta copacii pe dealuri, pentru care, acest teren selectat trebuie prelucrat și pregătit astfel: se instalează un stâlp de 1,5 m înălțime și 6,5 cm grosime, în jurul căruia se va săpa în adâncime de 20 cm și se va turna îngrășămintele organice necesare (până la 8 kg la 1 m). Puieții se alipesc de stâlp și se îndreaptă bine rădăcinile. Se adaugă sol fertil, formând o movilă.

Movila pe care plantați arborii poate fi de diferite înălțimi, în funcție de adâncimea apelor freatice: 50 cm, în cazul în care masa de apă este la o adâncime de 0,5-1 m și de 30 cm, în cazul în care apele subterane sunt la 1-1.5 m. Diametrul movilei este necesar să fie mărit odată cu extinderea sistemului radicular.

Dacă decideți să plantați puieții pe movile, atunci cel mai bine să faceți acest lucru primăvara. Acest fapt vă va oferi o serie de avantaje:

1. rădăcinile vor fi asigurate cu un strat de sol mai fertil;
2. rădăcinile vor avea parte de cantitate mai mare de oxigen;
3. primăvara, terenul se încălzește mai ușor și asta va face ca rădăcinile să crească mai rapid;
4. recolta va apărea mai devreme;
5. odată cu sosirea înghețurilor de toamnă, rădăcinile se „călesc” și se vor adapta mai rapid la temperaturile scăzute;
6. scoarța arborilor nu va cadea toamna din cauza ploilor și nici iarna de la zăpadă;
7. este mai ușor de a regla nivelul solului la rădăcina pomului.

Solul

Cel mai fertil sol este concentrat în stratul superior (aproximativ 20 cm adâncime), din acest motiv atunci când săpați găurile de plantare, acest strat trebuie pus deoparte, separat de restul pământului extras și fără a-l amesteca. Pământul „excavat” din adâncurile gropii, se poate de distribuit la trunchiurile copacilor (deși în mod ideal, este mai bine să nu-l utilizați). Când toată gaura este săpată, ea trebuie umplută cu amestecul de sol fertil (extras anterior și pus deoparte) și cu îngrășăminte organice și minerale, ținând seama de cerințele plantei și doza recomandată.

Îngrășămintele

Ca îngrășământ organic pentru „realimentarea” gropii de plantare se poate de utilizat gunoiul de grajd putrezit și compostul, cam 15-30 kg per 1 gaură (dacă solul e argilos, se adaugă și nisip grosier – 2-5 găleți, iar dacă solul este nisipos – aceleași 2-5 căldări de argilă). Îngrășămintele organice slab descompuse nu se prea utilizează, deoarece acestea pot otrăvi rădăcinile, sunt rău degradabile și eliberează amoniac și hidrogen sulfurat. Ele se pot adăuga doar în calitate de strat protector la trunchiurile de copac în primul sau al doilea an de la plantare.

Cantitățile de îngrășământ pentru fiecare cultură sunt diferite (a se vedea tabelul de mai jos). Important e să țineți cont de faptul că atât îngrășămintele, cât și solul fertil (stratul de sus) trebuie să fie amestecat bine, iar în momentul plantarii trebuie adăugat sol fertil direct la rădăcinile puieților fără îngrășăminte minerale! Îngrășămintele de azot nu se pun în gaura de plantare (pot înrăutăți capacitatea de supraviețuire a puieților)!

Mai jos aveți un tabel cu doza recomandată de îngrășăminte pe care trebuie să o folosiți pentru un puiete sau arbust. Norma se măsoară în grame de substanță activă (g.s.a) per gaură.

Sistemul radicular

Înainte de a sădi puieții e necesar să îndepărtați ramurile rupte, rădăcinile însă trebuie să le păstrați. Doar dacă acestea sunt deteriorate, ele pot fi retezate până la partea sănătoasă. Rădăcinile trebuie să fie sănătoase, „proaspete”, nici prea uscate sau prea umede, de preferință ar trebui să aibă nu mai puțin de 30 de cm. În cazul în care rădăcinile sunt uscate un pic, acestea ar trebui să fie înmuiate în apă timp de 12-24 de ore. Înainte de plantare, puieții ar fi bine să-i scufundați într-un amestec de lut (argilă, diluat în apă până la o cremă groasă). Dacă sistemul radicular al materialului săditor este deschis, și îl veți planta doar peste câteva zile, atunci rădăcinile trebuie învelite/acoperite cu o pânză groasă sau cu mușchi, și învelite în câteva straturi de ziar.

Puieții trebuie aleși cam de 1-2 ani. Cu cât sunt mai mari „vârstă”, cu atât mai greu se prind. În cazul în care, materialul săditor are o rădăcină deschisă este mai bine să alegeți o plantă cu un sistem radicular puternic și doar cu o mică parte din ea va sta deasupra solului.

Puieții trebuie plantați în aceleași poziții unul față de altul, în direcția opusă soarelui, așa cum au crescut și în sere, pentru că după 2-3 ani, celulele plantelor se adaptează la condițiile de mediu specifice. Practica arată că partea de sud a puietul are o culoare maronie închis (e mai bronzată), pe când partea de nord – e mai luminoasă și verzuie.

În cazul în care materialul săditor este plantat imediat după săparea găurii, atunci pământul trebuie „tropăit” bine în jurul trunchiului, și doar apoi se va turna multă apă (1-2 căldări per plantă).

Retezarea puieților

Prima tăiere se face imediat după plantare. Puieții de un an se retează până la o înălțime de 70-80 cm, iar cei de doi ani se scurtează cam până la 1/3 sau 1/2 din lungime. Plantele mai „slabe” nu trebuie tăiate după plantare, acest lucru se poate face doar în primăvara anului viitor.

Totodată, atunci când plantați puieții ar trebui cu mare atenție (fără a deteriora mugurii axilari) să îndepărtați toate frunzele, pentru ca să preveniți evaporarea apei din plantele tinere. Acest truc e foarte relevant pentru răsadurile care nu vor fi plantate imediat după achiziție.

După ce ați udat puieții, rădăcina pomilor fructiferi ar trebui să fie la nivelul solului (nu îngropată). Puieții de arbuști de fructe, în schimb, se îngroapă un pic mai mult față de nivelul la care acestea creșteau înainte, pentru că aceasta va facilita formarea de rădăcini suplimentare. Arborele se leagă bine, dar nu prea strâns de un stâlp pentru stabilitate. Cel mai bine ar fi dacă acesta ar fi situat în partea de sud a trunchiului de copac (pentru a-l proteja de soare). Înălțimea stâlpului nu trebui să fie mai mare decât până la cele mai mici componente ale coroanei, ca de altfel crengile riscă să fie afectate atunci când va bate vântul.

Dacă toamna s-au ratat datele de plantare, atunci trebuie să „pre-îngropați” puieții pe iarnă. Pentru a face acest lucru, găsiți cel mai înalt punct de pe lotul dvs. și săpați un canal. Peretele nordic al șanțului ar trebui să fie de o înălțime de 50-60 cm, aproape vertical, iar cel din sud – să fie cât mai plat. Răsadurile trebuie plasate în coroană sub canelură (pentru a evita arsurile solare), se presară peste rădăcini pământ afânat sau nisip și se udă bine, iar dacă este necesar, se va mai adăuga pământ mai departe. La apariția înghețurilor, întreaga plantă trebuie acoperită cu pământ, lăsând doar vârfurile ramurilor afară. Pentru a proteja puieții de șoareci, se poate de pus printre ramuri niște crenguțe de molid. Primăvara, materialul săditor se dezgroapă și se vor planta doar după ce vor înflori mugurii.

Nu trebuie să uitați că rădăcinile puieților vor „sta cuminți” în gaura inițială de plantare numai în primii doi ani, apoi se vor extinde și vor crește în sol netratat. Unii grădinari, după 2-3 ani de la plantare, sapă aceste spații și adaugă îngrășăminte minerale. Aceste șanțuri circulare ar trebui să fie de 40-50 cm adâncime și de o lățime de 30-40 cm. După alți 2-3 ani, puteți să repetați același procedeu, doar că mai puteți adăuga și resturile vegetale din gunoiul de grajd.

Respectând aceste câteva condiții, rezultatul nu va întârzia să apară. Veți avea parte de o livadă frumoasă, care vă va aduce un venit stabil și vă va ajuta să evitați greșelile pe care alții le-au comis anterior.

Succes!