Apicultura este mai mult decât un hobby sau o afacere. Pentru mulți aceasta este o salvare, o evadare dintr-o situație sau o problemă. Avem exemple multiple când albinele au reușit să reunească familii, să motiveze.
Eroina noastră este din categoria celor care, după câțiva ani munciți peste hotare, a decis să revină Acasă și să investească banii în apicultură. Și deși, experiența nu a fost tocmai una reușită, de neprețuit este curajul, încrederea și puterea cu care se dedică pentru propria afacere cu albini.
De profesie jurnalist a ajuns să muncească alături de familia sa în Marea Britanie, pentru că inițial își doreau, cum mulți dintre tineri, propria casă. Dar planurile s-au schimbat radical și banii adunați au devenit fundamentul viitoarei prisăci.
„Acum câțiva ani am emigrat împreună cu familia în Marea Britanie, pentru că ne doream foarte mult să construim propria casă. Acolo lucram într-un depozit farmaceutic și am început să ascult cărți audio. Una dintre cărțile care m-au marcat a fost „Tată sărac, tată bogat”, pe care i-am dat-o și soțului să o asculte. Ulterior, după cum se menționează și în acea carte, am decis să investim într-o afacere, altfel spus să nu îngropăm banii în pereți. Din prima am zis să încercăm o afacere apicolă, deoarece tatăl meu este apicultor și toată viața visa să aibă o prisacă mare, dar mai mult de 20-30 de familii nu putea să înmulțească, pentru că era nevoie și de investiții, și de timp”, ne-a povesti Doina Pantaz.
În 2018 au venit în vacanță pentru o perioadă scurtă de timp, reușind nu doar să se revadă cu cei dragi, dar și să înființeze o gospodărie țărănească. Au perfectat toate actele necesare și au mai plecat încă pentru o jumătate de an.
„Am achitat și un avans pentru 30 de familii de albine și alte 20 de familii le-am procurat de la persoane fizice. Cele 30 de familii au fost livrate în luna august, așa că în 2018 nu am cules nimic miere. În octombrie, am pregătit dosarul și am depus pentru subvenții, iar în luna februarie au fost transferați banii. Din acești bani am procurat faguri, rame, câțiva stupi. După care, în primăvara anului 2019 am reușit să înmulțim familiile de albine și am ajuns la 105”.
Anul 2019, ne-a spus Doina, a fost unul destul de bun pentru afacerea lor și au avut 3 extrageri.
„În luna februarie 2020 am câștigat proiectul Femei în afaceri de la ODIMM și am beneficiat de 110 mii de lei, din care am cumpărat linia de ambalare a mierii. Pentru aceasta am avut nevoie de o încăpere specială, pe care am reparat-o din banii proprii și am cheltuit circa 100 de mii de lei. Eram plini de speranțe și așteptam culesul, dar prima problemă cu care ne-am confruntat a fost prigoriile, respectiv am pierdut o parte din familii. În toamnă, am avut o altă încercare cu viespile și am rămas, într-un final, cu doar 3 familii. Nu exclud că, din neștiință am omis anumiți pași, dar rezultatul este cel pe care l-am zis mai sus”.
Cu toate acestea, tânăra spune că nu se opresc aici și că orice problemă vine cu o lecție, pe care trebuie să o învățăm.
„Dar nu ne oprim aici și nici nu disperăm, am luat bani cu împrumut și am achitat deja pentru 30 de familii. Nu avem cum să dăm înapoi, dispunem deja de linia de ambalare și ne dorim să avem și miere. Anul 2020 ne-a învățat să nu punem toate „ouăle într-un coș”. Cred că dacă am fi avut niște căsuțe cu apiterapie cel puțin, probabil că ne-ar fi salvat. Problema este că sunt necesare investiții. Acum ne gândim, poate că ar fi fain dacă găsim pe cineva cu căsuțe, noi le oferim spațiu și albinele și dezvoltam un parteneriat. Înțelegem cu toții că, pierderile pe care le-am avut nu ne va permit curând să dispunem de finanțe ca să investim în căsuțe pentru apiterapie, dar împreună cu alți doritori am putea să creăm o afacere frumoasă și profitabilă”.
Principalul expert al Prisăcii lui Traian este tatăl Doinei.
„Soțul, cu părere de rău, a trebuit să plece peste hotare din nou, ca să întoarcem banii împrumutați, așă că tata este cel care mă ajută cu albinele, pentru că eu nu am studii. Or, studiile sunt foarte necesare pentru că, există multe lucruri care trebuie să le înveți, nu neapărat totul se învață din practică. Teoria este baza, dacă nu poți urma cursuri, cel puțin să citești cărți de specialitate. O altă condiție absolut necesară este să-ți placă ceea ce faci, mulți au pornit afacerea dintr-un hobby, ceea ce este corect, dacă nu îți place nu ai cum să reușești”.
Doina a mai menționat că o afacere apicolă poate deveni una profitabilă, dacă toți cei implicați ar înțelege că succesul constă în implicare.
„Am observat că sportul preferat al oamenilor noștri este să se plângă și asta nu este corect. Nu știu dacă din toți cei care se plâng, măcar cineva a deschis Regulamentul de subvenționare și a văzut care sunt condițiile și mai mult, dacă cineva a citit măcar un apel de grant. Eu sunt conștientă că pentru mulți este destul de complicat, mai ales pentru cei care au deja o vârstă, nu prea au abilități de a utiliza tehnica și tehnologiile moderne. Cu siguranță, este complicat chiar și pentru cei mai tineri, dar nu este imposibil și o demonstrează experiența oamenilor care au reușit, au beneficiat de surse financiare. Totodată, majoritatea programelor, proiectelor solicită contribuția proprie și omul nostru când este nevoit să dea iar din buzunarul său, nu prea înțelege rostul. De fapt, contribuția proprie este absolut necesară, pentru că atunci când„ pui banul tău la bătaie” prețuiești altfel. Nici un străin nu o să vină să-ți pună farfuria în față, fără ca tu să faci măcar un mic efort”.
Doina Pantaz spune că este conștientă de faptul că multe lucruri nu le putem schimba și multe nu depind de noi, dar ce putem schimba este atitudinea față de lucrurile care se întâmplă în jurul nostru.
„Dacă o să ne plângem și o să lăsăm mâinile în jos,nimic nu se va rezolva. Eu cred că orice problemă ne aduce o lecție”.
Comentarii