Depozitarea cerealelor: umiditate, tratamente recomandate

Menținerea calității semințelor depinde în mare masură de mondul în care se realizează depozitarea și păstrarea lor. Semințele trebuie păstrate în magazii și spații corespunzătoare amenajate care să permită o bună aerisire și dezifectare.

Pentru o păstrare corespunzătoare trebuie să ținem cont de umiditate, aerisire, temperatură și de prevenirea pagubelor provocate de dăunători.

Apa constituie principalul factor care influențează procesele vitale din sămânță. Pentru o bună păstrare a semințelor se impune ca umiditatea să nu depășească anumite limite la semințe: 14% la grâu, orz, porumb; 8-9 % la soia și floarea soarelui.

Creșterea umidității în masa semințelor favorizează dezvoltarea microorganismelor și mucegaiurilor.

Problemele care apar la depozitarea produselor agricole duc inevitabil la deprecieri calitative (încingerea produselor, înnegriri, mucegăiri, rânceziri, boabe roase sau golite de conţinut, etc.) ale produsului depozitat şi se clasifică în funcţie de sursa care provoacă apariţia problemei.      

Deprecieri datorate umidităţii prea ridicate a produsului depozitat

Umiditatea prea ridicată a produsului depozitat are două cauze: 

• S-a recoltat la o umiditate prea mare (de exemplu porumbul în toamnele ploioase, grâul recoltat printre ploi).
• Umiditatea a pătruns în depozit după introducerea produsului agricol (infiltraţii, acoperiş deteriorat, etc.).

Specificul celei de a doua cauze este că sunt afectate numai anumite zone din grămada de produs depozitat. În această situaţie se elimină imediat posibilitatea infiltrării apei, iar produsul afectat de umiditate se separă de produsul uscat şi se întinde la aerisire (se lopătează la nevoie) până la uscare.

Pentru prima situaţie, trebuie precizat faptul că fiecare produs agricol depozitat are un prag de umiditate specifică care permite ca depozitarea să se facă fără probleme.

Află aici despre Păstrarea porumbului în grămezi în aer liber – practica fermierilor din SUA.

Peste acest prag, dar până la un anumit nivel de umiditate produsele agricole pot fi păstrate pentru anumite perioade de timp, cu respectarea anumitor condiţii.

Condiţiile de mai jos nu se referă la loturile semincere:

Tabelul 1. Cereale păioase

Tabelul 2. Porumb boabe

În cazul porumbului depozitat în ştiuleţi, lăţimea pătulului sau cotărcii este bine să nu depăşească 2 m. În cazul în care sunt mai late, trebuie lăsate canale de aerare (confecţionate din panouri din stinghii de lemn).

Umiditatea boabelor de pe ştiuleţi este bine să nu fie mai mare de 27%. Nu se introduc în pătul ştiuleţii afectaţi de dăunători (molii) sau boli (mucegaiuri, fusarium).

Odată introduse în depozit, umiditatea produselor agricole suferă modificări permanente. Aceste modificări sunt dorite în cazul în care umiditatea trebuie să scadă.

Numai că umiditatea poate să şi crească în funcţie de umiditatea relativă a aerului, până ajunge la o umiditate de echilibru. Fenomenul este mai evident la produsele depozitate în spaţii deschise.

Tabelul 3. Umiditatea de echilibru a seminţelor de cereale, la temperatura de 20°C (umiditatea creşte cu scăderea temperaturii şi scade cu creşterea temperaturii)

 Această categorie de deprecieri se întâlneşte cel mai frecvent la grâu, orz, porumb, fasole, mazăre.

Dăunătorii cerealelor depozitate

Câţiva din dăunătorii produselor depozitate sunt:

• Viermele făinii (Tenebrio molitor);
• Gândacul făinii (Tenebrio obscurus);
• Gândăcelul făinii (Tribolium confusum);
• Gândacul castaniu al făinii (Tribolium castaneum);
• Gândacul pâinii (Stegobium paniceum);
• Gândacul negru al făinii (Tenebroides mauritanicus);
• Gărgăriţa grâului (Sitophilus granarius);
• Gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae);
• Molia grâului (Nemapogon granellus);
• Molia grânelor (Ephestia elutella);
• Cleştarul făinii (Tyroglyphus farinae);
• Gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus);
• Gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum);
• Şoarecele de casă (Mus musculus);
• Şobolanul cenuşiu (Rattus norvegicus);
• Şobolanul negru (Rattus rattus), etc. 

Mulţi dintre dăunătorii care provoacă aceste deprecieri trăiesc numai în spaţii de depozitare, având una sau mai multe generaţii pe an.

Sunt însă insecte care au mai multe generaţii pe an, din care cel puţin o generaţie se dezvoltă în câmp sau una din etapele ciclului de dezvoltare are loc în câmp (molia cerealelor, gărgăriţa fasolei, gărgăriţa mazării).

Aceasta înseamnă că produsele agricole pot fi deja infestate la introducerea în spaţiul de depozitare.

Deprecieri datorate atacului de boli

Specificul este acela că agenţi fitopatogeni atacă plantele în câmp şi infecţia trece pe recoltă. Deci produsele pot intra infectate la depozitare.

Sunt însă şi agenţi fitopatogeni care se dezvoltă în depozite: Aspergillus sp., Penicillium sp., Rhizopus nigricans, Cladosporium herbarum, Bacterium prodigiosum, Bacillus sp., etc.

Este foarte important de precizat că, pe lângă deprecierea produselor depozitate, aceşti agenţi fitopatogeni pot produce toxine periculoase pentru om sau animale. 

Află aici Cum rezistă silobag-ul în sezonul rece.

Evitarea şi diminuarea deprecierilor

Măsurile preventive au ca scop prevenirea infestării şi infectării produselor agricole cu organismele de dăunare sau prevenirea apariţiei condiţiilor de dăunare: 

• tratamente fitosanitare în câmp, executate la timp şi cu produse eficiente;
• curăţirea perfectă a spaţiilor de depozitare înainte de introducerea produselor; 
• dezinsecţia şi dezinfecţia spaţiilor de depozitare înainte de introducerea produselor;
• aerisirea spaţiilor de depozitare pentru a preveni declanşarea bolilor;
• sortarea produselor şi îndepărtarea materialului biologic atacat de boli şi dăunători; 
• distrugerea rozătoarelor.

Pentru cantităţi mici de fasole şi mazăre, prevenirea atacului gărgăriţei se poate face prin introducerea fasolei sau mazării uscate în congelator, pentru o perioadă de 30 – 45 de minute.

Măsurile curative au ca scop distrugerea organismelor de dăunare la apariţia acestora. Cel mai des utilizate în combatere sunt produsele chimice.

Între acestea se numără:

Pentru încăperile magaziilor (ermetice insuficient) cea mai efectivă metodă de dezinfectare este stropirea efectuată folosind preparatele: Karate Zeon 5 CS (0,4 ml/m²), Actellic 50 EC (0,4 ml/m²), Fastac 100 EC (0,2 ml/m²) sau Arrivo 25 EC (0,8 ml/m²).

Consumul lichidului de lucru înăuntru şi dinafara depozitelor constituie 0,2 l/m², iar pe teritoriile adiacente dozele utilizate se majorează pînă la 0,4 ml/m² pentru Fastac 100 EC, iar Arrivo 25 EC – 1,6 ml/m² sau se utilizează Magtoxin (pastile – 5 g/m³), Celfos GE (6-9 g/m³) – pentru fumigare.

La folosirea acestora se impune respectarea recomandărilor producătorului (doză, concentraţie, mod de aplicare) precum şi a regulilor de protecţia muncii.

Pesticidele din grupa I şi II de toxicitate se vor manipula şi aplica numai de către personalul autorizat sau de către firme autorizate.

 După dezinfectarea pereţilor înăuntru şi dinafară, a tavanelor, a podelelor şi a teritoriilor din jurul depozitelor, magaziile sunt supuse ventilaţiei active se usucă şi se aerisesc. Văruirea se petrece nu mai devreme de 20 zile după dezinfectare.    

Materialul semincer trebuie păstrat la un nivel de umiditate nu mai sus de 12-14%, şi (în măsura posibilităţilor) în stare de refrigerare (toţi dăunătorii de ambare îşi întrerup alimentarea şi dezvoltarea la temperaturile mai joase de +5⁰C).