AgroBloguri: Despre infrastructura calității produselor agroalimentare în Republica Moldova

Confruntată cu numeroase provocări de ordin intern și extern, infrastructura calității agroalimentare a Republicii Moldova derivă din stringența modernizării cadrului regulatoriu și al filierelor agroalimentare ca atare. Reorientarea fluxurilor comerciale de pe piețele CSI (Comunității Statelor Independente) tradiționale spre cele ale statelor membre UE (Uniunea Europeană) în mare parte mature, sau spre alte destinații cu cereri interne în creștere cum ar fi țările Orientului Mijlociu și ale Asiei de Sud-Est, demonstrează necesitatea consolidării unui sistem pragmatic și viabil în argumentarea calității produselor agroalimentare autohtone.

Asigurarea calității produselor agroalimentare a devenit o necesitate, în condițiile progresului tehnologic (care permite producerea unor itemi cu caracteristici fizico-chimice superioare – aspect, culoare, miros etc.), al globalizării și a caracteristicii dinamice a calității.

În mod cronologic, lanțul consolidării infrastructurii calității s-a inițiat odată cu Concepția Infrastructurii Calității care argumenta, în 2006, consolidarea în mod generic al cadrului legal, bazat pe norme de standardizare, evaluarea conformității produselor și Programul național de elaborare a reglementărilor tehnice, acte normative deja existente, însă fără un suport pragmatic de coerență în cadrul unei concepții clare de dezvoltare a infrastructurii calității.

Ulterior, a fost abordat într-un mod categoric aspectul instituțional al siguranței alimentului, fiind aprobată în 2011 Strategia în domeniul siguranței alimentelor pentru anii 2011-2015, document care avea să stabilească, pe baza unor modele ale țărilor europene (România, Estonia, Polonia ș.a) abordarea proprie de organizare a siguranței alimentelor și punerea bazei structurii instituționale responsabile de domeniu. Această entitate, avea să devină, prin Hotărîrea Guvernului nr.51, din 16.01.2013 Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), care a devenit rezultatul reorganizării și unificării mai multor instituții ce erau responsabile de domeniul sanitar-veterinar, supravegherea fitosanitară, supravegherea sănătății publice ș.a. Avînd în componența sa  Direcţia controlul calităţii şi sisteme de calitate, ANSA a devenit actorul primordial în asigurarea calității agroalimentare pe întreg lanțul de producere, conform concepției ”de la furcă – la furculiță”.

Rețeaua teritorială ANSA cuprinde 10 posturi regionale de control sanitar-veterinar și fitosanitar, precum și Centrul Republican de Diagnostică Veterinară.

Totodată, ”pilonii” mecanismului de asigurare a calității produselor agroalimentare determină direcția acțiunilor în sensul perfecționării în sistem.

În acest mod, putrem face referire la:

1) Standardizare – important element al asigurării caracteristicilor de calitate; acest sistem este fundamentat prin Legea nr. 590, din 22.09.1995. Garantată prin sigla ”SM”, standardizarea în Republica Moldova este voluntară, însă dacă adoptarea unei anumite reglementări tehnice face referință la un anumit standard, aceasta devine obligatorie. 27 de mii de standarde (dintre care circa 6 mii sunt europene) sunt adopate la moment în Moldova. Pentru exportul agroalimentar, necesitatea standardelor naționale se stabilește în contractul de livrare.

2) Reglementări tehnice – reprezintă baza care determină cerințele minime de calitate și siguranță pe care trebuie să le întrunească produsele agroalimentare; acest sistem este fundamentat prin Hotărîrea Guvernului nr.873 din 30 iulie 2004 „Cu privire la aprobarea Programului naţional de elaborare a reglementărilor tehnice” și, mai recent prin Legea nr. 420 din 22.12.2006. Reglementările tehnice naționale sunt, de obicei elaborate în baza standardelor internaționale, dar dacă există standarde naționale elaborate în baza celor internaționale sau regionale relevante, atunci acestea vor deveni baza reglementărilor tehnice respective. În Moldova sunt adoptate la moment peste 100 de reglementări tehnice, iar la nivelul filierei agroalimentare (unde se concentrează circa 40% din reglementări), Hotărîrile de Guvern reflectă reglementări tehnice pe fiecare categorie de produs pus pe piață, de exemplu – lapte și produse lactate, produse de panificație etc.

3) Evaluarea conformității – strîns legată de celelalte 2 elemente enunțate mai sus, în Moldova, activitatea de evaluare a conformității este reglementată de Legea nr. 235 din. La plasarea produsului pe piața internă, agentul economic trebuie să dispună de certificat de conformitate (emis de organul de certificare), raport de încercări (emis de laborator acreditat) sau aviz igienic, după cum este stabilit în reglementări. În mod expres este prevăzut că pentru produsele destinate exportului, existenţa certificatului de conformitate nu este obligatorie, dacă în contractele de export nu este indicată obligativitatea acestui certificat sau dacă certificatul de conformitate respectiv nu este o necesitate a ţării importatoare.

4) Sistemele de management al calității (ISO, HACCP) – în Republica Moldova, prin Hotărîrile de Guvern  nr. 412 și 435 (din 2010) cu referire la regulile de igienă a produselor alimentare (Hotărîrea Guvernului Nr. 412) și (Hotărîrea Guvernului Nr. 435), devin obligatorii normele sistemului HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) pentru întreprinderile industriei alimentare. Începînd a fi implementat din anul 1998 de către unitățile de producere a conservelor, HACCP nu a căpătat o răspîndire masivă, deși are caracter obligatoriu pentru categoriile de procesatori. În plus, există și o problemă în cuantificarea fenomenului, cauzată de faptul că nu se cunoaște exact numărul deținătorilor de un astfel de sistem, întrucît sunt mulți prestatori de astfel de servicii.

De vreme ce standardul ISO, orientat pe produsele agroalimentare, este unul voluntar, un sistem de control al calității, HACCP (ISO 22000) este un sistem de garantare al siguranței produsului. Astfel, HACCP devine o cerință regulatorie din partea autorităților de stat, iar ISO este solicitat din punct de vedere al pieței, comercial.

Totuși, cu o asigurare destul de importantă a calității solului (peste 75% din terenul agricol are mai mult de 50 de puncte a gradației calității) – componentă importantă în obținerea produselor agroalimentare calitative, Moldova rămîne în a fi restantă la sistemele de irigare, punct critic în special în condițiile climaterice ale țării. Nu doar rețeaua de acoperire insuficientă este îngrijorătoare cu referință la obținerea unor produse calitative, cu aspect comercial și în termen, dar însăși utilitatea depășită a sistemelor de irigare indică că mult peste jumătate dintre acestea necesită o reabilitare stringentă.

Un alt element important în infrastructura calității ține de soiurile înregistrate și utilizate în Moldova. Mergînd pe linia soiurilor cu originatori solicitați și, determinînd astfel calitățile superioare ale produselor agroalimentare, obținem tabelul 1, care evidențiază cele mai răspîndite fructe și legume în cultură.

(Tabelul 1) Soiuri de plante utilizate în Republica Moldova, pe specii și generatori.

După cum putem observa, tabelul 1 scoate în evidență că, în ultimii 5-6 ani, soiurile culturilor vegetale utilizate în Republica Moldova au devenit mai competitive la nivel de diversificare și calitate a materialului semincer. Cele mai importante culturi au avut ca generatori în principal entități europene, cu importante tradiții de agricultură performantă – Olanda, Franța, Germania, Marea Britanie.

Dacă este să luăm în considerare următorul element important al asigurării infrastructurii calității produselor agricole și anume rețeaua post-recoltare, atunci vedem că situația în acest domeniu s-a îmbunătățit în ultimii 3-4 ani, la moment în țară fiind localizate 187 de depozite frigorifice pentru păstrarea fructelor și legumelor (aceasta însemnînd aproape 20% din necesar).

Acest aspect este deosebit de important pentru desfacerea pe piața externă, mai ales că aceste depozite au o capacitate totală de stocare ce depășește 178 de mii tone. Negativ este însă faptul că această rețea frigorifică este puternic concentrată în centru Republicii, unde sunt localizate mai mult de 47% din toate capacitățile de depozitare și că doar 5 frigidere dispun de certificate HACCP. Totodată 85 de depozite (adică 45%) au fost construite în ultimii ani, cu ajutorul Fondului de Subvenționare.

Astfel, produsele de calitate înaltă își păstrează proprietățile și pot fi comercializate, în special pentru export, în afara sezonului de recoltare, asigurînd uniformitatea calității și un preț mai bun.

În același timp, observăm o dispersare a sistemelor de calibrare/ambalare față de locațiile de depozitare și, cu atît mai mult, se evidențiază un număr foarte mic al acestor unități. În acest mod, doar 3 frigidere au linii de sortare și tot doar 3 din totalul frigiderelor dispun de capacități ”trey farmer” (formare cutii de carton după standarde internaționale).

Estimările Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) arată că cel mult 55% din strugurii exportați au trecut prin lanțul frigorific, iar pentru mere, acest indicator este de doar 27%; sîmburoasele, pomușoarele și legumele au o situația și mai nefavorabilă. De aici și apar diverse probleme de calitate ale produselor la export, acestea nefiind încadrate în ”lanțul frigului” suportă greu transportarea și calitatea are de suferit într-un mod semnificativ.

În acest sens, casa de ambalare devine locul operațional pentru manipularea produselor agroalimentare, prin complexitatea proceselor de calibrare, curățare, sortare pe categorii de calitate după anumiți parametri (soi, dimensiune, culoare etc.), ambalare, etichetare, paletizare și păstrare.

Ca diagnostică a calității produselor agroalimentare exportate pe piața UE și CSI, putem aborda valoarea unitară a exporturilor, care indică, în caz de valori mai ridicate, o componentă mai evidențiată de calitate, desigur fără a exclude ipoteza costurilor mai mari. Relația de stabilire a valorilor relevante se inițiază prin determinarea valorii unitare a exporturilor naționale – UVktc (adică raportul dintre valoarea exporturilor naționale a mărfii k, în anul t, către grupul de referință și cantitatea exportată din același bun). Ulterior, această valoare unitară se compară, prin logaritmare, cu valoarea totală unitară a importurilor grupului de referință pentru marfa respectivă (tabelul 2).

(Tabelul 2) Prezentarea valorii unitare a exporturilor agroalimentare a Republicii Moldova relaționată la valoarea unitară a importurilor grupului de referință, situația anului 2013.

Valorile îngroșate din tabelul 2 arată produsele cu o valoare unitară mai mare decît cea a grupului de referință (CSI, UE). Astfel, în relațiile RM-UE, Moldova se poziționează cel mai bine valoric (din perspectiva calității), comparativ cu importurile structurate pe produsele date, la categoria Nuci (ICPL=0.059), Sucuri din fructe și legume (ICPL=0.085) și Zahăr (ICPL=0.014); la restul itemilor, produsele moldovenești nu arată pe piața UE valori unitare mai mari ca ale altor exportatori, în ciuda faptului că aceștia derulează operațiuni de export masive avînd valori unitare mari și cîștigă, astfel, din conjunctura competitivă pe piața UE (acumulînd, implicit, resurse financiare importante), cu o importantă putere de cumpărare și un număr mai mare de 500 mln. de consumatori.

Pe piața CSI, produsele agroalimentare naționale au dat dovadă de valori comparative unitare mai mari la mai multe poziții ca în cazul UE, ceea ce e și normal, reieșind din similitudinile economice al economiilor respective (RM și CSI). În această relație, cele mai calitative și performante s-au dovedit a fi Uleiul de floarea-soarelui (ICPL=0.077), Zahărul (ICPL=0.175), Lactatele – brînză și caș (ICPL=0.207) și Mierea naturală, cu un ICPL=0.288 – cel mai mare indice din toate produsele și pentru ambele zone de raportare.

Rezultate-cheie:

Infrastructura asigurării calității produselor agroalimentare se regăsește la momentul perfecționării cadrului regulatoriu și instituțional, racordîndu-se modelelor Uniunii Europene.

Inputurile funciare încă dispun de importante caracteristici calitative, iar cele mai multe soiuri de culturi au început a fi preluate de la originatori europeni cu tradiție, în ultimii 5-6 ani.

Lanțul de post-recoltare, foarte important în asigurarea calității agroalimentare, este unul șubred, cu puține facilități de refrigerare, calibrare, ambalare și cu o concentrare mai mare de 45% în centrul republicii.

Dintr-un număr de 15 poziții tarifare agroalimentare studiate, doar 3 au reflectat valori mai mari ca cele ale concurenților pe piața UE și doar 4 pe piața CSI.