Pedologii Institutului de Ecologie din Olanda, unde sunt realizate cercetări asupra culturilor agricole de zeci de ani, susțin că activitatea umană a produs schimbări esențiale în structura solului, creând un adevărat haos, scrie Agroxxi.ru.
Produsele chimice, agricultura industrială, urbanizarea și eroziunea epuizează în continuu solul – una dintre cele mai fiabile resurse naturale din lume. Este o problemă pe care unii pedologi o compară cu schimbările climatice: un proces „inexorabil”, potențial catastrofal, dacă este lăsat fără schimbări.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene, Europa pierde 9 milioane de tone de sol pe an, echivalentul a 275 de terenuri de fotbal pe zi. Recuperarea unui singur centimetru cub de sol vegetal poate dura secole.
„Pierderea solului fertil din întreaga lume este cu adevărat mare, iar procesul poate deveni ireversibil”, a spus Kelly Ramirez, microbiolog, Universitatea Wageningen.
Lucrarea necorespunzătoare sau excesivă tasează solul, provoacă eroziune și expune ecosistemul subteran ce include bacterii, ciuperci, râme și nematozi la stres. Conform unui studiu recent realizat de JRC, o treime din suprafața agricolă italiană este supusă eroziunii puternice, consecințele căreia costă agricultorilor 619 de milioane de euro pe an.
Oamenii de știință cred că, doar recolta de struguri de la Prosecco – zonă extinsă de vinificație situată în nord-estul Italiei provoacă în fiecare an cel puțin 400 de mii de tone de eroziune. Astfel, regiunile agrare din Italia, Spania și Grecia au devenit „mașini gigantice erozionale”.
„Practic toate solurile din Europa și-au pierdut partea organică. Începând cu solurile de turbă și cele lutoase de la nord până la cernoziomuri ce se întind de la Dunăre până la stepa rusă, amenințări pentru sol sunt prezente pe întreg continentul”, a spus Ariel Brunner, consilier pentru politici UE la BirdLife Europe, o organizație neguvernamentală pentru biodiversitate.
Potrivit lui, multe ferme industriale care activează într-un ritm intens preferă să înlăture resturile vegetale necesare solului, în loc să le lase să fertilizeze solul. Iar lipsa unei rotații adecvate a culturilor duce la distrugerea solului de către patogeni. Astfel, solul istovit devine vulnerabil la eroziune în timpul ploilor grele și a vânturilor puternice.
„În nordul Europei, în țări cum ar fi Țările de Jos și Germania sectorul zootehnic depinde în mare măsură de furajele pe bază de soia importate din America de Nord și de Sud, astfel, aceste țări „exportă” eroziunea din țara lor. Același lucru se întâmplă și în țările europene. Dacă stați la Bruxelles și consumați ardei cultivat în Spania, consumați resursele solului din Spania”, a spus Arvin Jones, reprezentant al Centrului Comun de Cercetare al UE (JRC).
Un indicator al fertilității solului sunt râmele. Potrivit cercetărilor efectuate în Marea Britanie, aproximativ 21% din zonele studiate nu au râme la suprafața solului, în timp ce 16% nu au râme în straturile mai adânci. Un rol deosebit îl au și bacteriile ce se află în sol.
Culturile trebuie alese în dependență de necesitățile solului, nu de cele ale plantei. Un sol bogat poate fi istovit rapid din cauza unor specii alese incorect. Oamenii de știință susțin că, soiurile vechi sunt mult mai utile solului, chiar dacă au o productivitate scăzută, însă acestea nu vor fi cultivate în timpul apropiat.
Tractoarele și combinele de recoltat tasează solul, ceea ce face dificil schimbul de umiditate și aer. Potrivit unor estimări, compactarea afectează aproximativ 20% din suprafața agricolă europeană. Degradarea solului joacă un rol important și în schimbările climatice. Turba conține rezerve de carbon, la degradarea acesteia sunt eliminate gaze cu efect de seră.
Un alt motiv al degradării ar fi urbanizarea – un studiu realizat în 2014 a arătat că, în 21 de țări din UE, zonele urbane „au înghițit” în jur de 750 de mii de hectare de teren agricol din 1990 până în 2000 și circa 436 de mii în anii 2000 – 2006.
Totuși, principalii apărători ai solului rămân a fi fermierii, cei care ar trebui să conștientizeze cât de important este solul nu doar pentru activitatea de astăzi, dar și pentru următoarele generații. Regenerarea solului durează 10-40 de ani. În această perioadă apar bacteriile și ciupercile utile solului – timp mult prea lung pentru a neglija atât de indiferent solul.
Comentarii