Ziua Mondială a Alimentației din acest an sărbătorește una dintre cele mai prețioase resurse ale planetei: apa. Este esențială pentru viața pe Pământ. Aceasta acoperă o mare parte din suprafața planetei, reprezintă peste 50% din corpul nostru, ne ajută să ne hrănim, susține mijloacele de trai și este fundamentală pentru atingerea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).
Așadar, cum ar trebui să abordăm această provocare complexă de a proteja resursele de apă dulce existente și sistemele acvatice de poluare și de impactul crizei climatice, asigurând totodată ca oamenii să aibă acces egal la resursele de apă?
Având în vedere că aproximativ 70% din apa dulce este utilizată în agricultură, este foarte importantă schimbarea modului în care ne producem hrana și alte produse agricole. Acesta este și domeniul în care lipsa unor acțiuni va genera consecințele cele mai grave.
Apa dulce nu este infinită și trebuie să încetăm să o considerăm ca fiind garantată. Luați în considerare faptul că, în ultimele două decenii, fiecare dintre noi a pierdut aproximativ o cincime din apa dulce disponibilă. Pentru unele persoane, realitatea este mult mai dură. De fapt, în unele regiuni, pierderile se apropie de unu la trei.
Dacă nu acționăm urgent, suntem pe calea de creștere a consumului de apă cu peste 1/3 până în 2050 la nivel global, având în vedere creșterea numărului populației, ceea ce înseamnă că riscăm să ajungem într-un punct fără cale de întoarcere.
Creșterea rapidă a populației, urbanizarea, industrializarea, dezvoltarea economică și criza climatică au afectat în totalitate resursele noastre de apă. Împreună cu poluarea apei, supra-exploatarea și lipsa unei gestionări coordonate, aceasta generează o combinație complexă de provocări suprapuse.
Evenimentele meteorologice extreme, seceta și inundațiile afectează considerabil ecosistemele, având consecințe îngrijorătoare asupra securității alimentare la nivel mondial. Micii producători, cei aflați la limita subzistenței, femeile, tinerii, popoarele indigene, migranții și refugiații, sunt cei mai vulnerabili.
Soluții pentru o provocare complexă
La baza acțiunilor pentru abordarea acestor provocări complexe trebuie să fie asigurarea unei cantități suficiente de apă pentru agricultură, luând în considerare în același timp și necesitățile de apă ale altor activități economice, în special odată cu accelerarea urbanizării.
O bună guvernanță este crucială pentru alocarea durabilă și echitabilă a apei, printr-o abordare integrată și incluzivă cu toți partenerii. Administrarea și drepturile de proprietate asupra resurselor de apă, stabilirea prețurilor la apă, reglementările și măsurile de stimulare sunt necesare pentru a genera schimbări și a asigura un acces echitabil la resurse de apă curate și sigure.
Este nevoie să implementăm gestionarea integrată a resurselor de apă prin dezvoltarea și administrarea coordonată a apei, terenurilor și resurselor conexe, în vederea maximizării bunăstării umane, fără a compromite durabilitatea ecosistemelor vitale.
Pentru aceasta, avem nevoie atât de proiecte la nivel național, cât și regional. Investițiile în practici inovatoare și eficiente de gestionare a apei sunt vitale, inclusiv în tehnologii moderne de irigații și stocare și soluții bazate pe știință pentru a aborda scăderea resurselor de apă disponibile și gestionarea inundațiilor; astfel încât să construim o societate care economisește apă și este rezilientă, inclusiv prin gestionarea mai eficientă a interdependenței apă-alimente-energie.
Acțiune în teren
Avem capacitatea și depunem eforturi pentru a face aceste lucruri posibile. De exemplu, în Sahel, FAO oferă agricultorilor oportunități de mecanizare pentru a-și îmbunătăți infrastructura de apă și sprijină femeile din zonele rurale și familiile lor să aibă acces la apă. La nivel global, terenurile irigate produc 40% din alimentele de pe 20% din terenurile arabile – totuși acest potențial încă nu este valorificat în totalitate.
Pentru a contribui la realizarea acestui potențial, FAO dezvoltă o metodologie globală de cartografiere a necesităților și a potențialului de irigare, și urmează să conlucrăm cu statele lumii pentru a o implementa. Mecanismele adecvate de finanțare și investiții, la o scară potrivită și extinsă, sunt cheia construirii și menținerii infrastructurii intensive din punct de vedere al capitalului. Soluțiile bazate pe reziliență sunt esențiale.
Prioritizarea infrastructurii verzi și albastre pentru promovarea agriculturii și pescuitului poate îmbunătăți calitatea apei, menține biodiversitatea și oferi alte beneficii sistemelor agroalimentare și zonelor rurale.
În Sri Lanka și Zambia, de exemplu, FAO pilotează câmpuri multifuncționale pe care adițional producției de orez sunt crescuți pești și creveți. O astfel de infrastructură cu valoare adăugată aduce beneficii prin reîncărcarea apelor subterane, controlul inundațiilor și furnizarea serviciilor de ecosistem.
Este nevoie de implicarea tuturor
Avem capacitatea și este nevoie să ne implicăm mai mult, împreună, cu toți cei care aduc contribuții distincte, dar interconectate. Guvernele trebuie să elaboreze politici bazate pe știință și dovezi, care să valorifice datele și inovația, și să coordoneze între sectoare pentru a planifica și gestiona mai bine resursele de apă.
Apa, energia și hrana sunt interconectate, și pentru ca politicile să aibă succes, este important ca interesele adesea concurente să fie gestionate fără a compromite sănătatea ecosistemelor.
Producătorii agricoli trebuie să devină agenții gestionării resurselor de apă și să fie echipați cu instrumentele potrivite pentru a îndeplini această funcție în mod durabil. Producătorii agricoli, cei care depind de resursele forestiere, crescătorii de animale și cei care lucrează în domeniul pescuitului și acvaculturii deja gestionează resursele de apă în activitatea de zi cu zi.
Susținerea și încurajarea lor de a prelua rolul de inițiatori în găsirea și implementarea soluțiilor legate de apă reprezintă soluția cea mai logică și inteligentă. Companiile de business trebuie să devină “avocați” ai apei, ceea ce înseamnă asumarea angajamentelor concrete de îmbunătățire a eficienței utilizării apei și reducerea poluării pe tot lanțul de aprovizionare. Aceasta nu aduce beneficii doar naturii și societății, ci și afacerilor.
Abordarea serioasă a gestionării resurselor de apă poate îmbunătăți reputația și profiturile afacerilor și le poate ajuta să evite riscurile pe care penuria de apă, inundațiile și poluarea le-ar putea genera în viitor.
Vreau să subliniez din nou faptul că toți trebuie să renunțăm la a considera apa ca fiind garantată. Adoptarea deciziilor informate privind produsele pe care le cumpărăm, reducerea risipei de apă și prevenirea dezastrelor de inundații și a poluării sunt moduri ușoare prin care toți putem contribui la acțiuni pozitive pentru un viitor prosper pentru oameni și pentru planetă.
Acestea sunt aspecte esențiale pentru a realiza ceea ce la FAO numim Cele Patru Măsuri de Îmbunătățire: o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună – pentru a ne asigura că nimeni nu este lăsat în urmă.
Comentarii