Ion Luchian din satul Cuizăuca, raionul Rezina, gestionează o fermă de vaci cu circa 100 de capete, pe care a început să o construiască încă în anul 2013, când avea doar 29 de ani.
„Eu altceva nu știu a face și asta mi-a plăcut de când mă țin minte. Îmi plac animalele și dintotdeauna m-am gândit că am să am propria fermă”, povestește Ion.
După ce a muncit peste hotarele țării, aproximativ 12 ani, a decis, împreună cu fratele Mihai, să investească banii în construcția unei ferme de vaci, acasă și să revină în satul natal.
„Îi spuneam fratelui că, poate e cazul să deschidem acasă o afacere ceva, cât o să stăm în Rusia? Inițial, când am adunat banii pe care îi aveam eu și fratele, care muncea de vreo 8 ani peste hotare, ni se părea că aveam o sumă enormă, dar pe parcurs, când am început a investi și am văzut cât de mari sunt cheltuielile, mai ales atunci când începi totul de la zero, am realizat că de fapt aveam o sumă mică. Am procurat totul, pornind de la pământul pentru construcția fermei, până la utilaje, animale.
Până am obținut toate autorizațiile și am pregătit toate actele, cred că a durat cam 1,5 ani. A fost nevoie să adunăm tot felul de acte, hârtii, de multe ori inutile, care se dublau, dar erau solicitate conform regulamentelor în vigoare pe atunci”.
Ion povestește cu mândrie că, niciodată nu a avut gândul de a renunța la afacerea visurilor sale, chiar dacă de multe ori s-a ciocnit de priviri pline de neînțelegere, poate chiar dispreț.
„Acum, când privesc în urmă, probabil din cauza că eram tânăr, nu prea realizam ce mă așteaptă, mă mir că am reușit să le fac pe toate și să ajung aici unde sunt la moment. Chiar dacă mi se închideau multe uși în față, mulți mă priveau cu dispreț, mai ales cei de la instituțiile bancare și chiar instituții de stat, am reușit. Când auzeau că vreau să deschid o fermă de vaci, eram judecat.
Dar eu eram plin de entuziasm, voiam să fac o afacere, acasă, din proprii bani. Desigur că, am întâlnit și oameni care mă încurajau, dar mult mai puțini decât cei care mă priveau cu neîncredere și dispreț, mă întrebau dacă eu înțeleg ce înseamnă să faci agricultură și mai ales zootehnie”.
Ion spune despre afacerea sa că este „…asemenea unei fabrici vii, care nu iartă greșeli și necesită o disciplină ca la armată”.
„Atunci când am importat primele animale, era deja totul pregătit, pornind de la grajduri, utilaje. Zootehnia este sectorul care nu poate să aștepte, totul trebuie să fie făcut la timp, acum și aici. Animalele nu pot să fie mulse mâine sau hrănite peste 3 zile, asta așa, ca exemplu. Dacă nu faci toate aceste lucruri la timp, riști să pierzi totul, așa cum s-a întâmplat în cazul mai multor colegi din domeniu”.
Construcția fermei a început în anul 2013, iar primele animale au fost importate în primăvara anul 2014. Au optat pentru rasa mixtă, Simmental, care este una productivă.
„Am analizat foarte bine piața și posibilitățile care sunt în Republica Moldova, am observat o lipsă acută de specialiști în domeniu și mă refer aici la medici veterinari, nutriționiști, sau specialiști în imagistică veterinară.
Totuși, am ales această rasă de vaci, care este o rasă mixtă, pentru că este destinată și pentru carne și pentru lapte. Iar punctul forte a fost și faptul că sunt mai puțin pretențioase. Le-am importat de la Institutul Genetic din Bavaria, Germania”.
Citește mai multe despre Rasa de vaci Simmental – descriere și norme de întreținere.
Au început cu 10 capete, chiar dacă ferma avea 60 de locuri, însă doar pentru 10 animale au avut bani. Restul banilor pe care i-a adunat cu fratele au fost cheltuiți pentru procurarea loturilor de teren, utilajelor, construcția fermei.
„O fermă bine dotată necesită investiții foarte mari, după care, an de an, trebuie să mai investești în ea, altfel nu faci față”.
În anul 2015 au mai importat alte 10 vaci și au continuat să investească în infrastructura secundară, cum ar fi punctul de păstrare a laptelui, dotarea fermei cu tehnică și utilaje pentru prelucrarea terenurilor agricole.
„În proporție de 90% ne asigurăm singuri ferma cu furaje. Marea majoritate a terenurilor agricole le arendăm, dar dispunem, practic, de toate utilajele necesare pentru prelucrare. producem singuri siloz, fân de lucernă, senaj din lucernă, porumb. Aceasta, de fapt, ne-a făcut să investim în tehnica agricolă, care este la fel foarte scumpă. Respectiv, toți banii pe care reușeam să-i câștigăm îi reinvesteam în dezvoltarea fermei”.
Producătorul ne-a spus că, la moment, aduce specialiști din Ucraina, Austria, Ungaria, România. Medicul veterinar care deservește ferma lui Ion Luchian este din Ucraina.
„Observăm că acum apar tineri specialiști, entuziaști, ceea ce ne bucură mult, dar cu toate acestea, sunt puțini și noi suntem nevoiți să apelăm la personal din alte țări”.
La fermă, la moment, lucrează patru persoane. Între timp, a revenit acasă și fratele Mihai, care a mai muncit peste hotare și a asigurat necesarul de investiții, pe parcursul a încă șase ani, în timp ce Ion se ocupa de dezvoltarea fermei.
„Am pus accent pe tehnologizarea afacerii. Chiar de la început, deși eram conștienți că nu poți să renunți total la oameni. Am studiat foarte mult piața din țara noastră, inclusiv unde vom comercializa laptele, cu cine o să lucrăm, de unde vom lua specialiștii necesari. Am înțeles că, suntem într-o criză a forței de muncă, iar în ultimii ani, aceasta a devenit și mai acută. Ne-am străduit să depindem cât mai puțin de factorul uman. Am investit foarte mult în tehnologii și utilaje.
Știm cu toții că munca la o fermă necesită o disciplină, ceea ce, cu părere de rău, nu este caracteristic oamenilor noștri. Și motivul nu ar fi salariile, pentru că se achită bine, doar că oamenii nu vor să lucreze. Mai mult ca atât, mulți consideră o rușine să lucrezi la fermă, cu toate că nu mai este actuală fraza ”Nu o să înveți, o să mergi la fermă”. La fermă nu lucrează proștii, trebuie să ai cunoștințe”.
Pe parcursul celor 10 ani de când a fost fondată afacerea, au participat la multe proiecte, inclusiv cele din cadrul IFAD, PARE 1+1. Toate investițiile care au fost făcute și erau eligibile au fost subvenționate (procurarea utilajelor pentru fermă, utilaje agricole, procurarea animalelor).
„Suntem mulțumiți că am putut beneficia de subvenții, chiar dacă au fost cazuri când au fost transferate pe cont cu o întârziere de 1,5 ani. Până într-un final, nu am avut situații în care să mi se respingă dosarul sau să nu primesc subvențiile, dacă eram eligibil, conform Regulamentului. Nu am întâlnit dificultăți la acest capitol”.
Producătorul a menționat că, toate dosarele care au fost depuse atât la subvenționare, cât și la proiectele investiționale au fost pregătite de sine stătător. S-a implicat personal și recunoaște că, l-au ajutat foarte mult cursurile și seminarele de instruire la care a participat încă de la inițierea afacerii.
„Sunt foarte multe lucruri utile pe care le folosesc și până acum. Am avut parte de instructori foarte competenți”.
Producția de lapte este comercializată ca și materie primă, a afirmat Ion Luchian. Nu a fost complicat să identifice procesatorii.
Mai mult, acesta susține că, încă nu avea producție, dar deja era contactat de procesatorii care îi propuneau colaborare. Pe de altă parte, prețul oferit era unul mic.
„Și la moment, procesatorii sunt în căutarea materiei prime. Niciodată nu am avut probleme cu comercializarea producție. Deja, la capitolul preț, desigur că se poate de discutat. Cred că, procesatorii „își cam bat joc de producători”. Acum prețul nu este rău, mai ales că avem din partea statului și subvențiile per litru de lapte.
Este un ajutor foarte necesar și corect. Mai mult, avem și subvenția per cap de animal, care a fost un ajutor enorm, mai ales că eram după anii de criză și seceta din 2020. Pentru mulți fermieri din domeniu, a fost salvarea de la faliment. Astfel, laptele are un preț bun, la fel ca în România, Cehia, Polonia, doar că costul de producere este foarte mare.
Îmi permit să spun că, companiile care pun la dispoziția fermierilor utilaje, tehnică, produse de uz fitosanitar nu au limite și adaosurile pe care le aplică, fac costurile de producție extrem de mari. Iată de ce nu suntem competitivi cu colegii din alte țări din regiune. Procesatorii au distrus sectorul de producere a laptelui pe parcursul anilor, prin acordarea prețurilor mizere, gândindu-se doar la beneficiile și confortul lor”.
Ion Luchian este de părerea că fiecare trebuie să se ocupe de ceea ce cunoaște și poate cel mai bine. Nu este adeptul la faptul că cel care produce, trebuie să și prelucreze, să vândă, să promoveze, ș.a.
„Cred că, dacă am fi nevoiți și să procesăm laptele, ar avea de suferit mult producerea. Lucrând mai mulți ani anume în producere, devii profesionist și cunoști toate subtilitățile acestei ramuri, dar asumându-ți și procesarea, care este un domeniu total diferit, unde trebuie să cunoști foarte bine tehnologia de procesare, utilajele, riști să nu faci niciun lucru calitativ”.
Totodată, fermierul spune că, cei care se gândesc la deschiderea unei afaceri în zootehnie trebuie, în primul rând, să iubească animalele și chiar dacă pe parcurs se vor confrunta cu diferite probleme, dragostea îi va ajuta să reușească.
În caz contrar, oricât de mulți bani nu ai avea, nu vei putea dezvolta o afacere de succes.
„Animalele au nevoie de atenția și dragostea ta și doar în acest caz ele te răsplătesc”.
La moment, produc peste 800 de kg de lapte pe zi, pe care îl comercializează companiilor procesatoare.
„Sectorul de producere a laptelui, în țara noastră, are viitor, chiar dacă mai este mult de lucrat la capitolul specialiști, brațe de muncă, atitudinea și colaborarea dintre procesatori și producători”.
Ion Luchian consideră că, pentru a dubla cantitatea de lapte pe care o produce, are nevoie să mărească hala pentru întreținerea animalelor, să procure utilaj suplimentar.
„Era planificat să realizăm aceste lucruri chiar în anul curent, dar ne-au fost date peste cap planurile din cauza condițiilor meteo. În plus, subvențiile care încă nu au ajuns pe conturile noastre. Totuși, sperăm că anul viitor vom ajunge să realizăm aceste planuri, inclusiv să accesăm și un credit pentru realizarea investițiilor”.
Ion Luchian este mulțumit de rezultatele pe care le-a obținut până acum și crede că succesul se datorează dragostei, insistenței și dedicării pe care a avut-o pe parcursul anilor.
Bravo! Asa mergeti inainte,ca munca pe care o depuneti la moment la producerea laptelui si carnii este una enorma!
Bravo! Succese în continuare!!!
Bravo Ion!
Mă bucur foarte mult pentru voi. Oamenii harnici, curajoși și deștepți că voi sunt nespus de prețioși pentru țară. Îți doresc să ai susținerea de care ai nevoie din partea familiei, comunității și statului și lucrul mâinilor tale sa sporească.
De la 100 de vaci, doar 800 litri pe zi? Adica, doar 8 litri/vaca zilnic?
Ceva nu se leaga….verificati inca o data informatia.