FOTO. Cum deosebim pomii sănătoși de cei bolnavi de cancer

De curând a trebuit să pun un diagnostic unei livezi de măr cultivată în sistem ecologic. Merii au început să se usuce în această primăvară. De fapt, procesul de uscare a început încă din toamnă.

O parte din puieții de măr au fost plantați în decembrie 2019 (1/2 din suprafața livezii) iar cealaltă parte, în luna aprilie a anului 2020.

Controlul efectuat de mine în livadă a pus în evidență prezența unui patogen destul de periculos, ce produce boala numită „cancerul rugos al pomilor”.

Pomii uscați prezentau simptome tipice produse de fungul Phomopsis mali. Cred, în urma analizelor de laborator că este vorba despre această specie de Phomopsis, deși este greu să stabilim cu precizie specia.

Totuși, prin asociere cu gazda și analizele la microscop, mă hazardez să spun că este vorba despre Diaporthe eres Nitschke, care de altfel este des raportată ca fiind prezentă la măr în livezile și pepinierele din Europa.

Citește și despre Cancerul bacterian al pomilor fructiferi.

În România există mențiuni despre prezența acestei specii la măr (Lefter et Minoiu, 1990). Este anormal totuși să avem infecții cu Phomopsis la pomi atât de tineri.

Dată fiind infecția masivă și existența fructificațiilor vechi pe tulpini, suspectez, ca specialist că, pomii au venit bolnavi din pepinieră.

Merii din această livadă sunt de proveniență străină, adică vin dintr-o pepinieră din Europa.

Vreau să vă atrag atenția asupra verificării cu mare atenție a materialului de plantat, mai ales când doriți să practicați pomicultura în sistem ecologic.

În astfel de situații este vital ca materialul de plantat să fie sănătos.

Dacă nu aveți cunoștințe despre patogenii speciei respective, este bine să chemați un specialist.

Nu cumpărați pomi care prezintă scoarță crăpată, scoarță umflată, rugozități, modificări de culoare la nivelul scoarței.

Faceți secțiuni în rădăcină, tulpină, ramuri, lăstari pentru a vedea dacă există brunificări la nivelul lemnului și al țesuturilor vasculare.

Scrijeliți scoarța în zona mugurilor.

Dacă dedesubt lemnul este brun, trebuie să vă îngrijorați. De regulă, puieții vin cu certificate fitosanitare care atestă că sunt „virus free”. Nu este suficient. Sunt mulți alți patogeni care pot omorâ pomii tineri.

Pomii în vârstă rezistă mai bine de obicei la atacul patogenilor. În cele ce urmează, pentru a vă ajuta în recunoașterea acestui patogen, vă prezint câteva informații generale despre „cancerul rugos al pomilor”.

Diaporthe perniciosa Marchal, sin. Diaporthe eres Nitschke (stadiul sexuat) cu forma conidiană sau stadiul asexuat Phomopsis mali Roberge, sin. Phomopsis perniciosa Grove –

Cancerul rugos al pomilor – Phomopsis mali

Phomopsis mali este o ciupercă care infectează trunchiurile, ramurile și lăstarii pomilor. Peste 60 de specii de Phomopsis au fost descrise până în prezent.

În general, ciupercile din genul Phomopsis produc alfa și beta conidii.

• 

• 

Stadiul telomorf sau sexuat se numește Diaporthe. Fiecare specie este identificată în general după mărimea conidiilor și a gazdei de la care a fost izolată, identificarea precisă fiind destul de anevoioasă uneori (Uecker, 1988).

Cum recunoaștem cancerul rugos al pomilor?

Phomopsis mali este o ciupercă care trăiește în trunchiurile, ramurile și lăstarii pomilor. În mod obișnuit, se instalează pe lăstarii din anul curent sau infectează părțile stresate și slăbite ale plantelor.

Pătrunde cu ușurință prin rănile cauzate de unelte, utilaje, insecte și în urma tăierilor care nu sunt badijonate. De asemenea, poate pătrunde prin muguri și în cazurile grave ajunge chiar în tulpini.

Cel mai adesea atacă tulpinile cu diametru mic (cum este și cazul de față). Astfel de infecții pot apărea chiar în pepiniere la portaltoi. Există astfel de raportări care arată prezența fungului Phomopsis mali în pepinierele de măr.

Phomopsis este o ciupercă ce poate produce pagube semnificative în producție deoarece afectează lăstarii roditori. Pe lângă asta, la atacuri masive duce la declinul pomilor.

În plantațiile tinere, în caz de infecții grave, pomii se pot usca. Phomopsis nu alege. Pomii pot fi atacați la orice vârstă.

Inițial, apar necroze pe lăstarii din anul curent în zona mugurilor vegetativi, florali și a pețiolului.

Aceste necroze inițiale se vor extinde rapid și vor afecta țesuturile vasculare. Din acest motiv, lăstarii se vor ofili, iar mai tarziu se vor necroza, căpătând aspect de arsură.

În aceste zone se formează numeroase picnidii primăvara.

Picnidiile produc mase gelatinoase în condiții de umiditate, pline de conidii (Uddin et al., 1998; Latham et al., 1991). În general, speciile de Phomopsis produc simptome grave la plante, care constau în cancere, creșteri încetinite, putreziri ale rădăcinilor, putregai la fructe, pete pe frunze, arsuri, ofiliri și declin la o gamă largă de plante gazde (după Uecker, 1988; Santos et Phillips, 2009).

Simptomele cele mai des întâlnite la pomi sunt:

• Zone scufundate de culoare închisă în scoarța din jurul mugurilor, cicatricilor rămase în urma căderii frunzelor;
• Leziuni deschise pe lăstari, tulpini, ramuri (cancere). Prin „cancer” înțelegem o zonă de lemn sau o zonă mai mare dintr-un pom care este bolnavă. În astfel de situații scoarța afectată moare, mor lăstarii bolnavi, uneori porțiuni din pom și chiar pomul în totalitate.
• Lăstari uscați, necrozați, cu numeroase leziuni deschise, rugoase pe suprafața scoarței;
• Decolorări ale scoarței;
• Modificări de culoare la nivelul scoarței de pe tulpini, lăstari și ramuri. Scoarța afectată prezintă culoare roșietică – portocalie;
• Scoarță deformată, umflată, ce prezintă culoare portocalie;
• Umflături de culoare deschisă la suprafața scoarței decolorate. Sub umflături se observă fructificațiile ciupercii;
• Cancere deschise vechi, cu aspect rugos, verucos, de culoare neagră din care au erupt picnidiile ciupercii patogene;
• Țesuturi vasculare brunificate;
• Scoarță crăpată, de culoare neagră cenușie sub care se află numeroase picnidii negre;
• Lemn brunificat, mort;
• Brunificări sub scoarța lăstarilor ce par sănătoși dar de fapt sunt infectați (în zona mugurilor);
• Cortexul rădăcinilor primare înmuiat, putred, culoare brun roșcată în secțiune;
• Rădăcini bolnave ce prezintă simptom de putrezire;
• Rădăcini laterale cu necroze în cilindrul central.

Aspecte importante despre Phomopsis mali care ar trebui cunoscute de către pomicultori

Phomopsis se dezvoltă bine în condiții de vreme rece și ploioasă. Toate speciile de Phomopsis sunt înrudite și tind să se comporte destul de similar.

Iernează în părți de plantă infectate, în special ramuri și lăstari.Lemnul vechi poate fi o sursă de spori pentru câțiva ani.

Adesea, este introdus odată cu materialul săditor (lăstarii morți și leziunile pot fi vizibile la plantele tinere). Produce corpuri fructifere în formă de pară (vizibile sub formă de coșuri maronii până la negre în părțile de plante infectate) cu spori mici, care sunt exudați în mase gelatinoase și dispersați de stropii de ploaie și apa de irigare (Schilder et al. 2005).

Stadiul sexuat este rar, rezultând puțini spori în aer sau deloc. Dispersia sporilor este locală (de obicei la mai puțin de 3 metri de sursă, poate ceva mai departe în caz de ploaie provocată de vânt).

Ploaia contribuie în mod semnificativ la producerea sporilor, dispersarea și realizarea infecțiilor. Duratele mai lungi de umezeală (24 – 72 de ore) sunt ideale pentru infecție.

Rănile produse de îngheț pot predispune țesuturile la infecție. Phomopsis mali este activ în cea mai mare parte a sezonului de vegetație.

Se știe că își eliberează majoritatea sporilor în primăvară și la începutul verii, care este un moment important pentru controlul bolilor (Ĺefter et Minoiu, 1990).

Are unul sau mai multe cicluri de infecție pe sezon. Preferă temperaturi reci până la temperaturi moderate (15 – 24°C). Țesuturile tinere sunt cele mai susceptibile la infecție.

Vremea rece poate încetini creșterea țesuturilor tinere și poate crește timpul de uscare dacă este umed, prelungind astfel perioada susceptibilă.

Infecția poate fi latentă, în special la fructe. Chiar și pe țesuturile vegetative, infecția nu poate deveni vizibilă decât după 2 – 4 săptămâni de la infecție (Schilder, 2006).

Cum putem controla patogenul Phomopsis

Phomopsis poate fi controlat cel mai bine prin combinarea măsurilor de igienă culturală (îndepărtarea și distrugerea părților bolnave ale plantei) cu măsurile chimice.

Măsuri de prevenție (foarte importante):

• Tăierea tulpinilor și ramurilor infectate și scoaterea lor din livadă. Ulterior ele trebuie distruse, fie prin ardere (care este interzisă), fie prin tocare și îngropare.
• Ramurile bolnave se îndepărtează împreună cu 15 cm de țesut sănătos în sezonul de repaus vegetativ și cu 30 cm în sezonul vegetativ.
• Rănile rămase în urma tăierii trebuie badijonate cu mastic: vopsea Bordeaux, pe bază de sulfat de cupru, var și ulei de in – raport 1:2:3 sau vopsea Chaubattia pe bază de carbonat de cupru, oxid de plumb și ulei de in – raport 1:1:1,25.
• Dacă ramurile bolnave nu sunt tăiate și eliminate din plantație, vor continua să producă spori timp de 1 – 2 ani iar riscul de răspândire al cancerului crește.
• Evitați tăierile pe timp umed.
• Dezinfectați instrumentele cu care tăiați pomii (alcool 70% sau hipoclorit 2 – 3%).
• Evitați stresul produs de secetă, de atacul insectelor, de tăierile excesive.
• Cultivați soiuri rezistente.
• Dirijați coroana pomilor în așa fel încât aerul să circule și să nu fie încurajate noi infecții.

Măsuri chimice pentru combaterea Phomopsis

Fungicidele pot fi eficiente în protejarea părților din plantă nou dezvoltate, înainte ca acestea să fie infectate. Asta înseamnă că, efectul curativ al fungicidelor asupra trunchiurilor și ramurilor infectate este redus.

Foarte importante sunt tratamentele din toamnă. În caz de infecție cu Phomopsis, un prim tratament ar trebui făcut imediat după recoltarea fructelor (octombrie).

Al doilea tratament ar trebui efectuat la căderea frunzelor. Primăvara, este vital să executăm un tratament la dezmugurit cu un produs sistemic.

Tiofanatul metil s-a dovedit eficient în ținerea sub control a acestui patogen. Poate fi amestecat cu substanțe de contact pe bază de mancozeb, captan.

Noile creșteri mai pot fi protejate și cu substanțe pe bază de cupru, tebuconazol etc. Tratamentele trebuie repetate la intervale de 7 și 14 zile până când noile creșteri devin mature.

Pomii trebuie verificați pentru depistarea noilor infecții.

În cazul de față eu aș merge pe următoarele combinații: Tiofanat – metil plus captan sau mancozeb; Metiram plus piraclostrobin – preluat de la vița de vie, deoarece în „Codexul produselor de protecția plantelor” omologate la măr, nu există niciun produs omologat pentru Phomopsis; Fosetil de aluminiu plus mancozeb.

Metode biologice de combatere a Phomopsis

Fungicidele biologice nu au efect curativ ci doar preventiv. Putem totuși utiliza printre tratamentele chimice și produsul SERENADE ASO pe bază de Bacillus subtilis, sușa QST713.

Acest produs ar fi funcționat profilactic într-o livadă neinfectată.

Bibliografie

• Latham, A. J., Morgan-Jones, G., Campbell, H. L., 1991 – Phomopsis dieback of peach shoots in Alabama. Plant Dis. 74:426.
• Lefter G., Minoiu N., 1990 – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole semințoase, Editura Ceres, București, 193 p.Santos J. M., Phillips A. J. L., 2009 – Resolving the complex of Diaporthe (Phomopsis) species occurring on Foeniculum vulgare in Portugal.
• Fungal Divers 34:111 – 125.Schilder A., 2006 – Michigan State University Extension, Department of Plant Pathology – May 16, 2006, published by Michigan State University Extension.
• For more information, visit https://extension.msu.edu..Schilder A. M. C., Erincik O., Castlebury L., Rossman A., Ellis M. A., 2005 – Characterization of Phomopsis spp. infecting grapevines in the Great Lakes region of North America.
• Plant Dis 89:755 – 762.Uecker, F. A., 1988 – A World List of Phomopsis Names with Notes on Nomenclature, Morphology and Biology.
• Cramer Publishers, Berlin.Uddin, W., Stevenson, K. L., Pardo-Schultheiss, R. A., Rehner, S. A., 1998 – Pathogenic and molecular characterization of three Phomopsis isolates from peach, plum, and Asian pear. Plant Dis. 82:732-737.

Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin – CS III dr. ing. Cotuna OtiliaȘef lucrări – FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USAMVB Timișoara