Insuficiența de macroelemente la plante. Care sunt simptomele și cum poate fi redusă

La fel ca și oamenii, plantele au nevoie de o nutriție echilibrată pentru a se dezvolta. Per total, acestea conțin în substanța lor vegetală circa 60 de elemente minerale, însă, pentru creșterea și dezvoltarea normală, sunt necesare în jur de 15 dintre ele.

Răspunsurile la cele mai multe întrebări legate de nutriția plantelor și nu doar pot fi găsite, de cele mai multe ori, în propriul sol, iar cantitățile optime necesare diferă, în dependență de situația din fermă.

Aplicarea îngrășămintelor nu înseamnă neapărat rezultate dorite, fără să fie luați în considerație mai mulți factori cum ar fi umiditatea, temperatura, cantitatea de macroelelemente din sol și altele.

Unii fermieri de peste hotare, pentru o gestionare eficientă a nutrienților, folosesc ca referință propriile analize ale solului, pe care le au de 20 – 30 de ani, și jurnalul lucrărilor efectuate, pentru a face concluzii. 

Macroelemente sunt numite toate elementele care intră în compoziția substanțelor organice din structura celulelor animale și vegetale (organogene) – C, O, H, N, P, S și K, Ca, Si, Mg, Na, Fe, Al, Cl.

Insuficiența de Azot (N)

Azotul este cel mai important element, care determină cantitatea recoltei culturilor agricole.

Simptome. Insuficiența (carența) acestui element duce la modificări în plante cum ar fi:

• creșteri slabe;
• reducerea capacității de ramificare și înfrățire (graminee);
• formarea mai multor frunze de dimensiuni mici;
• rădăcini alungite cu ramificări slabe;
• formarea cantităților mai reduse de clorofilă (frunze de culoare verde gălbui, iar nervațiunea centrală roșie);
• uscarea frunzelor de la bază.

Cum putem reduce carența de azot?

Printre metodele eficiente în reducerea deficitului de azot se numără:

• Administrarea compostului, gunoiului de grajd ( cel mai bogat în N e gunoiul de păsări);
• mulcirea naturală a solului (utilizarea în acest scop a paielor, rumegușului);
• cultivarea leguminoaselor (soia, mazăre, lucerna, trifoi). Este important ca o dată la 4 ani leguminoasele să fie incluse în asolament;
• semănarea culturilor de acoperire (amestecuri de măzăriche, muștar și graminee);
• aplicarea îngrășămintelor naturale foliare și de sol.

Deficitul de azot și alte macroelemente mai poate fi determinat datorită analizei foliare. Cele mai bogate cu N sunt frunzele tinere. De aceea, diagnosticarea N se face pe frunzele mai bătrâne.

Citește aici despre De ce cad, se usucă florile la roșii. Vezi 6 motive.

Exemple de îngrășăminte ce conțin azot admise în agricultura ecologică: Azoter, Orgazot, Eutrofit, Blackjak, Extrasol, Rokohumin.

!Pe lângă azot în compoziția îngrășămintelor enumerate intră și alte micro- și macroelemente. Astfel, este important să analizați conținutul acestora.

Insuficiența de Fosfor (P)

Fosforul adesea este deficient în plantele de cultură și este solicitat de culturi în cantități mari. Acesta crește rezistența plantelor la secetă, stimulează dezvoltarea sistemului radicular, intensifică înfrățirea la cerealele păioase și are rol important în procesul de fructificare și formare a semințelor.

Simptome. Carența de fosfor se manifestă de la bază spre vârf.

• sistemul radicular este slab dezvoltat, puțin ramificat, rădăcinile secundare sunt puține și scurte;
• înfrățirea e slabă (cerealele păioase);
• la plantele ce formează ramificații, ramificarea este redusă;
• legarea și fructificarea este slabă;
• tulpinile au culori roșiatice spre purpurii;
• frunzele se închid la culoare, capătă nuanțe de verde murdar, apoi capătă reflexe violacee, roșiatice;
• Înflorirea este întârziată, slabă sau chiar nu are loc la unele specii.

Cum putem reduce carența de fosfor?

Cantitatea de fosfor disponibilă în sol pentru absorbția plantelor este foarte mică în comparație cu cantitatea totală de fosfor prezent în sol. De exemplu, din circa 800 de kg de fosfor ce se conține într-un acru de sol, sunt disponibile plantelor doar 0,04 până la 0,13 kg.

Deficiența de fosfor poate fi redusă prin:

• respectarea asolamentului (valabil pentru asigurarea unui echilibru pentru toate elementele);
• administrarea compostului, gunoiului de grajd (cel mai bogat în P este gunoiul de porcine);
• reglarea pH-ului (fosforul este asimilat de plante la pH-ul de 6,5 – 7,5);
• administrarea îngrășămintelor comerciale: făină de păr, făină de oase, fosfați naturali, Segador, Rokohumin, Fosfat pulbere.

Carența de Potasiu (K)

Carența de potasiu se întâlnește în special pe solurile acide, cu textură ușoară, nisipoasă. Precum am menționat anterior, frunzele bătrâne conțin elemente nutritive în cele mai mici cantități, astfel primele simptome a carenței de K apar pe ele sau pe cele de vârstă medie.

Vezi mai multe aici despre Legume deosebite. Vezi 9 varietăți ce vor „colora” grădina.

Simptome. De obicei, carența de potasiu la culturile de câmp apare peste circa 3 luni de vegetație.

• mai întâi, se îngălbenesc marginile frunzelor și zonele în jurul nervurilor;
• după ceva timp frunzele se brunifică și necrozează (culoare închisă, iar zonele necrozate devin uscate și fragile);
• în zilele călduroase, are loc ofilirea frunzelor;
• creşterea plantelor este încetinită;
• tulpinile au distanța dintre noduri scurte şi diametru mic;
• rădăcinile rămân mici și subțiri;

Carența de potasiu poate fi confundată cu carența de magneziu. În cazul insuficienței de magneziu – toată planta are o culoare mai palidă. Totuși, pentru a cunoaște exact ce lipsește plantei, recomandăm realizarea analizei foliare.

!Potasiul măreşte rezistenţa plantelor la boli, dăunători şi condiţii climatice nefavorabile.

Cum putem reduce carența de Potasiu?

• utilizarea în calitate de îngrășământ a cenușii din conifere, foioase, paie, vreji de cartofi, fân de trifoi, turbă;
• administrarea gunoiului de grajd (cel mai bogat în K este gunoiul de ovine și de păsări);
• aplicarea îngrășămintelor comerciale: Rokohumin, Sare brută de potasiu (kainit, silvinit) și Sulfat de potasiu care conţine sare de magneziu – ambele necesită aprobarea organismului de inspecție și certificare;
• respectarea asolamentului.

Simptomele caracteristice altor deficiențe de macroelemente ce pot fi întâlnite la plante și provoacă reduceri de recoltă economic importante vor fi prezentate în următorul articol.

Bibliografie: Lowa State University – Extension and Outreach; Fiziologia plantelor, Aureliu Dobrescu.

Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul proiectului „InfOrganic” implementat de Asociația Obștească „Educație pentru Dezvoltare” (AED) cu suportul financiar al Fundației „Servicii de Dezvoltare din Liechtenstein” (LED) din Moldova.