Materia organică din sol reprezintă materia primă din care, sub acțiunea microorganismelor, are loc descompunerea ei cu eliberarea de substanțe nutritive pentru plante și formarea de humus.
Corpul plantelor este format în procesul de fotosinteză din CO2 și apă 97-98% și numai 2-3% din substanțele minerale extrase din sol sau primite prin fertilizarea foliară.
Cele 3% au o influență importantă asupra plantelor ținând seama de felul produselor administrate, când și sub ce formă ajung la plante pentru a fi asimilate.
Aceste 3% au o influență determinantă asupra nivelului și calității recoltelor.
Pentru refacerea rezervei solului cu substanțe nutritive și pentru menținerea vieții solului este indicată folosirea în gospodării fermiere ecologice în primul rând a îngrășămintelor organice animaliere (gunoiul de grajd, compostul și altele) fermentate și provenite din gospodăria fermieră.
Pe un sol de tip cernoziom, pe stratul 0-100 cm se găsesc 426 t/ha de humus. Aplicarea fiecărei tone de gunoi de grajd, bine fermentat, aduce în sol 3,5 kg de azot, 2 kg de fosfor și 5-6 kg de potasiu.
Rolul resturilor vegetale pentru formarea materiei organice
Resturile vegetale sunt cea mai importantă sursă de materie organică de refacere și perpetuare a fertilității solurilor agricole.
Cu ele solul se completează anual uniform și perfect distribuite pe întreaga suprafață. Masa resturilor vegetale este mai mare față de producția principală, de 1,3 – 5,8 ori la culturile unde aceasta din urmă se formează sau se produce în formă de materie uscată (păioasele, porumbul pentru boabe, floarea-soarelui, fânul).
Resturile vegetale de la culturile leguminoase (mazărea, soia, fasolea) benefic acționează asupra bilanțului de humus și azot din sol, dar mai cu seamă cele perene (lucerna, sparceta).
Toate resturile vegetale ca materie organică a solului pot fi grupate în următoarele categorii:
- rădăcinile tuturor plantelor care reprezintă cca 1,5 t/ha s.u, (substanță uscată);
- vrejii de leguminoase, de cartofi ș.a. totalizează cca 3-4 t/ha s.u;
- miriștea rămasă după recoltare care reprezintă 80 kg/ha pentru fiecare 1 cm înălțime (20cm x 80 kg = 1,6 t/ha s.u.);
- paiele culturilor de cereale ce pot ajunge la 4-6 t/ha s.u;
- tulpinile de porumb, tulpinile și calatidiile de floarea-soarelui – 4-6 t/ha;
- coletele și frunzele de sfeclă pentru zahăr 5-6 t/ha s.u;
- masa mare de buruieni care în verile ploioase poate ajunge la 30-40 t/ha masă vegetală. Este important ca ele să fie tăiate înainte de a produce sămânță.
Rata de descompunere a materiei organuce depinde de raportul carbon/azot (C/N):
- Când raportul C/N este mai mic de 15 – descompunere foarte intensă.
- Când raportul C/N este cuprins între 15-30, intensitate medie.
- Când raportul C/N este mai mare de 30, intensitatea este redusă și aceasta se întâlnește la paie care au raportul C/N cuprins între 50-100.
Cantitatea de humus obținut de la materia organică a resturilor vegetale:
- Grâu – rădăcini + miriște = 600 kg/ha.
- Grâu – paie încorporate = 1 000 kg/ha.
- Porumb – rădăcini + miriște = 800 kg/ha.
- Porumb – tulpini + frunze = 1 000 kg/ha.
- Rapiță – rădăcini + tulpini = 2 000 kg/ha.
Din 1.000 kg de resturi vegetale se acumulează în sol 200 kg de humus. Resturile vegetale de la o cultură bună de grâu asigură 1 600 – 1.700 kg/ha humus, de la porumb 1.800 kg/ha, iar de la sfeclă 1.200 kg/hectar.
În plus, materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă. Acumularea în sol a 10-15% t/ha materie organică este echivalentă cu aplicarea a 40-50 t/ha gunoi de grajd.
Aplicarea a 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat aduce în sol 3.000 kg/ha humus, iar aplicarea a 1.000 kg/ha substanță uscată din paie este echivalentul a 120 kg/ha humus.
Pentru menținerea unui bilanț corect de humus în sol sunt necesare 8-10 t/ha materie organică în fiecare an. Din resturile vegetale se asigură cca 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat pentru a asigura o bună fertilitate a solului.
Aceasta se poate realiza prin aplicarea de gunoi de grajd, prin culturile verzi speciale, prin îngrășăminte verzi din lupin, măzăriche, bob sau prin covorul verde creat după dezmiriștire, din buruienile și samulastra răsărite care trebuie tocate înainte de a forma semințe.
Se estimează că 1 hectar cultivat cu îngrășăminte verzi poate înlocui 20 tone de gunoi de grajd sau 250 Kg NPK/ha, în urma descompunerii lor.
Prin urmare, la baza formării humusului din sol stă materia organică. Humusul apare ca o substanță organică coloidală amestecată cu nisip, argilă ș.a. El conține peste 90% din azot și 35-65% din fosfor.
Citește aici mai multe despre Fertilitatea solului.
Humusul are capacitatea de a reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptămâni efectele secetei.
Din humusul nou format prin descompunerea materiei organice din sol de către microorganismele aerobe, 80% se mineralizează și rezultă substanțe nutritive pentru plante, iar restul intră în rezerva solului, îmbogățindu-l.
Importanța râmelor pentru fertilitatea solului
Râmele sunt mici creaturi flămânde și au capacitatea de a ingera propria greutate corporală în mâncare în fiecare zi! Dieta lor constă din plante moarte, frunze căzute, ciuperci, bacterii și chiar animale moarte.
Când digeră, râmele descompun și reciclează această materie organică în sol, care ajută la fertilizarea naturală a pământului și abundența de substanțe nutritive vitale.
Activitatea râmelor se traduce prin mușuroaie pe care le aruncă la suprafață. Aceste materii rezultate din digestia reziduurilor organice pot conține de 5 ori mai mult azot, de 7 ori mai mult fosfor și de 1000 de ori mai multe bacterii benefice decât solul originar.
Râmele joacă un rol vital în sănătatea solurilor, îmbunătățesc structura, lăsând spațiu pentru ca apa să fie drenată departe de suprafață și stocată în sol.
Citește aici mai multe despre Importanța râmelor.
Sporirea conținutului solului în humus ca un punct procentual asigură spor de producție de 1 t de cereale/ha. Pe stratul 0-20 cm din sol se pierd anual, prin mineralizare, cca 3.000 kg/ha de humus care trebuie completat cu materie organică.
În același timp, humusul plus argila formează complexul coloidal argilohumic care constituie liantul (cimentul) pentru unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale stabile.
După conținutul în humus, solul se consideră sărac atunci când are 2-3%, moderat la 3-5% și bogat la 5-7,5%. Un sol cu conținut de 3-4% humus poate furniza, în perioada de vegetație, 20-30 kg de azot în anii secetoși și 80-100 kg în anii ploioși.
Coeficientul de mineralizare anuală a humusului este de 2,5-3% în solul mai nisipos, 1,8-2,5% în solul luto-nisipos și 0,8-1,3% în solul argilos.
În ultimii 20 de ani în Moldova s-au intensificat toate tipurile şi formele de degradare a solului. Bilanţul materiei organice în agricultură este negativ – minus 600-700 kg/ha/an.
Cantitatea de elemente nutritive este insuficientă pentru nutriţia optimă a plantelor de cultură. Capacitatea de producţie a solului s-a micşorat cu 25-40%.
Din datele de mai sus rezultă rolul esențial pe care îl are materia organică introdusă în sol, în stratul de până la 12-15 cm, pentru a se asigura descompunerea aerobă cu formare de humus și substanțe nutritive pentru plante.
În același timp, materia organică asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante. Niciun efort nu este prea mare pentru asigurarea materiei organice în sol.
Bibliografie:
- Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. I. și II, Chişinău, 2021.
- Popescu V. Materia organică, baza fertilității solului, Revista – Viața satului, 04. 09. 2019.
Comentarii