Cu toate greutățile și problemele, afacerile în apicultură ajung a fi scopul sau realizarea a cât mai multor tineri. „O fi ceva magie în prisaca ceea” – o spun apicultorii cu experiență. Totuși, drumul până a ajunge un apicultor de-a dreptul bun este destul de lung. Cel puțin, pe Mihai Codreanu l-a dus de la nordul Moldovei tocmai în România.
„La început, unchiul mi-a inspirat dragostea față de apicultură. Îmi spunea de multe ori că o să-mi placă și o să ajungă a fi parte din viața mea. Astfel, fiind originar din Drochia, am plecat la Chișinău pentru a face studiile la Școala Profesională din Bubuieci. A avut dreptate, îmi era foarte interesant, studiile mi s-au dat ușor. În primul an de studii unchiul mă ducea la diferiți apicultori pentru a învăța câte ceva de la fiecare, în anul II a urmat practica, unde am început a aprecia real munca în stupină și învăța aspecte importante”, ne-a spus Mihai Codreanu.
După ce absolvise Școala Profesională din Bubuieci, soarta i-a pregătit o nouă provocare, dar care, după cum susține tânărul, îl va ajuta să devină un apicultor adevărat.
„Unchiul aflase de la un prieten că într-o duminică la Biserica Adventistă unde mergea urma să vină un apicultor din România, unul faimos și cu experiență. Evident, ne-am dorit și noi să mergem acolo. După seminar, am aflat că acel apicultor are nevoie de tineri pentru a-i angaja. Am fost de acord, mai ales că înțelegeam cât de multă experiență îmi poate oferi această activitate. Părinții au acceptat să merg, unchiul reușise și pe ei să-i convingă că voi reuși”.
Astfel, tânărul a ajuns să fie una din persoanele care au grijă de peste 2 mii de familii de albine, iar peste o lună de lucru a obținut și o avansare.
„Peste o lună de lucru, Domnul Dorel, căruia îi aparține prisaca, mi-a spus că își dorește să lucrez deja la creșterea mătcilor. A fost un imbold ce m-a făcut să-mi doresc să mă dezvolt. Fac mai multe lucrări în stupină, mereu se găsește câte ceva. În luna februarie, spre exemplu, eram preocupat de pregătirea cutiilor Apidea pentru populare: le spăl și le curăț de ceară, verific. Însă, per general, sunt răspunzător doar de reproducerea mătcilor. Aici am învățat și continui să învăț foarte multe. Școala de la Bubuieci a constituit o bază bună, însă fără lucru zi de zi în stupină nu prea faci multe. Chiar dacă pare altfel, albinele au nevoie de monitorizare permanentă, pentru a cunoaște mai bine comportamentul lor și, astfel, reușești să le înțelegi. Orice lucrare în stupină n-ai face, trebuie să o faci corect. Acest lucru e important mai ales la creșterea mătcilor, unde absolut orice operațiune contează. Îmi place ceea ce fac, însă… îmi doresc să mă întorc în Moldova”.
„Cât de dulce n-ar fi mierea în străinătate, acasă oricum e mai bună”. Visul tânărului stupar este să adune bani pentru a-și lansa propria afacere în Moldova. Muncește mult și speră că îi va reuși.
„Îmi doresc să devin un apicultor cu renume, să mă ocup de creșterea mătcilor în Moldova, sper mult să-mi reușească. Știu, experiența și abilitățile necesare nu se obțin atât de ușor, dar cred că este foarte important să-ți dorești ceva cu adevărat pentru a reuși. Mă strădui și muncesc pentru a-mi atinge scopul. Sunt al 4-lea an în România, am învățat multe aici, chiar sunt recunoscător pentru tot, dar vreau într-un an sau doi să mă întorc acasă. Mi-e foarte dragă țara noastră”.
Un vis frumos la 21 de ani, credem că, merită să devină realitate, mai ales că pentru aceasta se muncește atât de mult.
Acest material este realizat de Agrobiznes în cadrul campaniei AgriCOOL – Agricultura este cool!, desfășurată cu suportul Proiectului USAID Agricultura Performantă în Moldova. Prin intermediul acestor istorii ne propunem să promovăm tinerii specialiști în agricultură. Opiniile autorilor exprimate în această publicaţie nu reflectă în mod obligatoriu viziunile Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) sau Guvernului SUA.
Comentarii